Fiecare loc de pe Pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi... (Nicolae Iorga)

joi, 1 ianuarie 2009

ÎN LOC DE INTRODUCERE

Scrierile mele au la bază invăţături spirituale vechi şi stravechi, îmbinate cât pot mai armonios cu cele noi, şi mereu tot mai noi. Sunt învăţături spirituale care ating multe puncte de vedere: de înţelegere a evoluţiilor spirituale, urmărind mersul lor prin universuri despre care încet – dar sigur – aflăm din ce în ce mai multe lucruri; de profil spiritual al populaţiilor întrupate din care facem parte, în mijlocul cărora ne-am întrupat şi noi acum, de unde vom pleca cândva, pentru a ne întoarce acasă, de unde am venit fiecare dintre noi...
...Apoi mai scriu despre istoria civilizaţiilor umane pe Pământ...
Fiecare loc de pe Pământ vorbeşte azi despre trecut, prezent şi viitor. Fiecare om poartă cu sine, conştient sau nu, istoria omenirii, istoria planetei şi a stelelor de pe cerurile pe care le priveşte cu bucurie şi poate, de multe ori, cu nostalgie. Cândva fiecare om s-a plimbat printre ele, a trăit îngemănat cu ele, a venit dintre ele aici, pe Pământ, să înveţe din tot ceea ce îl înconjoară cum să-şi continue drumul mai departe, ajutând la rândul său – tot aşa cum este şi el ajutat.
Despre marea istorie a omenirii voi scrie în alte părţi. Ceea ce scriu aici se va dovedi curând deschidere şi totodată completare la ceea ce se va scrie acolo. Este astfel aici experienţa trăită cu sufletul, oglindită în ochii celui care a învăţat şi apoi a văzut, şi a explicat astfel, exemplificând în locurile prin care a călătorit sau despre care a auzit şi a simţit personal ceva, şi-a amintit că a trăit şi a simţit în vremuri mai vechi sau mai noi..
...ACUM.. SĂ ZICEM ŞASE MII DE ANI.. PLUS-MINUS-CEVA.. APROAPE CĂ NU MAI CONTEAZĂ..
Lumea pe care o vom străbate acum este o lume în care oameni cutezători au trăit, au muncit, au cunoscut şi au lăsat Moştenire apoi înţelegerile lor, aşa cum le cunoşteau ei prea bine: ori lăsate cunoaştere ca moştenire din bătrânii lor ori, cunoscute fiind deja dintr-o asemenea moştenire primită, ei înşişi au putut vedea cu ochii minţii lor trecutul, înţelege apoi propriul prezent şi chiar mai departe – viitorul celor ce aveau să le urmeze..
Lumea de prin locurile în care trăim acum ştia bine în trecut că era coborâtoare din cunoaştere multă: multă şi profundă. Dorea să nu-şi piardă puterea şi răbdarea de a-şi înţelege profunzimile, dar nu se putea împotrivi devenirilor. Nici nu dorea acest lucru. Omul era pe Pământ ca să înveţe să facă lucruri care îi erau uşoare, dar şi lucruri care îi erau grele. Venise pe Pământ şi se obişnuise mai întâi să trăiască, adaptându-se tuturor celor de aici şi primind mult ajutor să înţeleagă timpurile care îi vor veni în cale, să le trăiască şi să le facă faţă cu toată experienţa pe care o acumulase până atunci. Omul fusese maestru creator cu mintea sa şi acum venise vremea să creeze cu mâna sa. Fusese văzător mai cu seamă cu mintea sa şi acum trebuia să se obişnuiască să vadă lucrurile cu ochii săi. Fusese întotdeauna ascultător de glasul armoniilor universale, unde sunetele cerurilor şi pământurilor, tuturor vietăţilor de pretutindeni îşi împleteau mereu simfoniile; aceleaşi simfonii trebuiau acum cunoscute din mişcarea – şi nu din fiinţarea lor. Trebuia ca omul să simtă totul, să trăiască cu toate, să aibă grijă de toate. Trebuia să-şi folosească experienţa, aşa cum era ea, şi să se lupte cu el însuşi să-şi recupereze puterile şi cunoaşterile, după ce şi le va pierde de tot şi va rămâne doar cu impresia că le-a avut candva.
Dacă Bătrânii din vechime, care rămăseseră printre oameni încă, îi învăţau tot ceea ce se putea învăţa din cele uitate acum de oamenii obişnuiţi, şi ei, la rândul lor, trebuiau să lase cunoaşterea lor în lume – spre a rămâne sprijin, ajutor, atunci când timpurile aveau să le ceară. Bătrânii – sau Moşii, cum mai erau numiţi – îi învăţau pe oameni şi cum să trăiască, şi cum să lase Moştenire ceea ce le ofereau ei lor, acum. „Acum” era vremea aceea în care Moşii mai erau încă în lume, căci ei toţi spuneau că vor pleca, atunci când avea să le vină şi lor vremea. Ştiau bine unde vor pleca şi mai ştiau bine că, de acolo unde vor pleca îi vor veghea pe oamenii rămaşi în urma lor, pe oamenii rămaşi în rândul „lumii”.
Moşii erau străvechii coborâtori din vremurile pe care oamenii de rând nu şi le mai aminteau exact, dar erau convinşi că tot ceea ce le spuneau ei era adevărat: simţeau cu tot sufletul lor, cu toată încredinţarea lor acest lucru. Şi dacă erau încredinţaţi că aşa stăteau lucrurile, îşi ascultau sufletul şi descopereau că ştiu să facă multe lucruri pe care nu le învăţaseră clar de undeva, cu amănunte care nu erau cuprinse în vreo învăţătură pe care o primiseră de la măiaştrii satului.


Fig. nr. 1 : Moşul (Cel Străvechi de Zile)

ÎN FAMILIE

Orice om primea învăţătură din familia sa. Învăţa să facă tot ceea ce putea face un om în lumea sa, indiferent dacă era femeie sau bărbat.
Dar învăţau deopotrivă că erau vremuri în an în care femeia făcea mai bine treburi femeieşti, şi alte vremuri în care bărbatul făcea mai bine treburi bărbăteşti.
Erau vremuri în care toţi puteau face orice, laolaltă, dar numai copiii aveau puterea să aducă ceva nou, în timp de vârstnicii satului (care erau bătrâni şi ei, dar îmbătrâniţi ai vremurilor lor scurte, şi nu coborâtori din vremurile cele străvechi) ascultau copiii şi înţelegeau ce spuneau ei, pentru că aveau învăţătura de a-i asculta de la Bătrânii lumii lor.
Erau vremuri în care bărbatul şi femeia aveau forţa necesară să-şi creeze o familie: o vreme în care obişnuiau să trăiască împreună, şi altă vreme în care trăiau lucrând fiecare după forţa şi cunoaşterea lui; dar nu uitau niciodată să-şi spună ce au trăit, ce au făcut. Apoi se sfătuiau şi învăţau unul de la altul cum să facă mai bine fiecare lucru astfel sfătuit. Când venea vremea lucrului făcut împreună, vedeau cât şi-au însuşit reciproc din cele luate unul de la altul şi mai făceau apoi câteva lucruri împreună.
Vârstnicii satului urmăreau, lucrând pe lângă ei, cum realizau cei tineri toate cele învăţate. Apoi le ofereau învoire să se ia cu înţelegere. Să umble în lume împreună, să aibe copii şi să-i crească în pace şi înţelepciune.
Crescuţi astfel, copiii veneau să umple cu răsuflarea lor viaţa părinţilor lor. Mama şi copilul răsuflau împreună din prima clipă a vieţii lor, răsuflarea unuia mergea către răsuflarea celuilalt, iar tatăl privea şi cuprindea cu răsuflarea lui sufletele legate astfel de el.
Oamenii ştiau că răsuflările fuseseră mult mai puternice cândva. Răsuflarea era şi lumina care curgea odată cu respiraţia. Lumina era de mai multe culori, dar în copilărie şi mama, şi copilul aveau luminile verzi: luminile verzi mergeau una către curgerea luminii celuilalt, curgeau de la ceafă către ochi şi se împlineau una pe alta, cuprinzându-se reciproc, amestecându-se reciproc când stăteau faţă în faţă.

Fig. nr. 2 : Mama şi Copilul
Tatăl privea către viitor, iar mama privea către trecut. Copilul, până când creştea, privea când către viitor (privindu-şi tatăl), când către trecut (privindu-şi mama). Dacă până la ieşirea din copilărie învăţa astfel şi de la mamă, şi de la tată, după ce privirea i se limpezea bine de tot, el devenea ori fată, ori băiat, şi îşi urma astfel drumul vieţii sale. Adică privea acolo unde îl ducea sufletul său de fată sau de băiat.
Privirea copilului se limpezea cam atunci când făcea 6, sau7, sau 8 primăveri, dar nu mai mult şi nici mai puţin de atâta. Tot atunci privirea mamei slăbea, după ce în vremea dintre naştere şi limpezirea ochilor copilului său ea avea privirea cea mai profundă, mai limpede şi mai clară.
Bătrânii spuneau aşa: păturile de lumină ale omului sunt multe. Sunt multe şi sunt colorate. Au muzici diferite, au puteri diferite. Şi păturile cu lumina cea mai frumoasă – argintie sau aurie – sunt cele mai de sus pături ale omului, dar cu ele omul nu se naşte, ci doar zânele, ursitoarele, le ţes şi le aşează în jurul mamei.

Fig.nr. 3 : Ursitoarele (Zânele)
Căci ea trebuie să fie purtătoare de forţe să nască şi să crească fătul, să-l alăpteze, să-l îngrijească. De aceea forţele ei trebuie să fie, şi sunt mari. Şi când copilul ei poartă cu sine 6 – 8 primăveri, când iese astfel din greutatea înţelegerilor vieţii lui, mama îi leapădă păturile împrumutate de mult, de la ursitoare, de la copil. Copilul este acum simţitor şi bun ascultător, îşi ia păturile cele înalte dela mama sa şi începe să şi le poarte cu sine prin lume.
Aşa devine el un om adevărat.

12 comentarii:

IULIUS spunea...

Drumu-ti fie bun si lung si ast'an, presarat cu multe, multe intersectii si multe intalniri.

Cristiana ti-am parcurs materialul; este o noua frumoasa poveste; o frumoasa impletire de vechi credinte, vise, dorinte....o frumoasa si interesanta poveste.

Insa nu stiu de ce am eu impresia ca amesteci prea multe asemeni celor din generatia Matrix, amestecul devenind neomogen, amestecul luand pe alocuri un gust neplacut, facandu-l necomestibil, neingurgitabil (de exemplu istoria civilizatiilor umane?, invataturi spirtuale vechi si stravechi? - dominata de "batranii" din vechime, populatii intrupate, descrierea usoara a acestora, viata familiei samdp)

Ce inteleg?
Crezi in reincarnare, crezi in existente anterioare si posterioare actualei existente!

Fiecare sunt convins este intr-o anumita masura atras de necunoscut; fascinat de acesta; vis-a-vis de filosofia misticist-orientala am fost si eu atras acum mult timp in urma; pana sa-mi dau repede seama ca lucrurile, elementele vietii, inclusiv noi, NU LE PUTEM NOI AMESTECA CUM DORIM, CUM LE SIMTIM, CUM LE PERCEPEM, CU ATAT MAI MULT NU LE PUTEM NOI FAURI SENSURI!
ELE NU SUNT REZIDENTE IN A NOASTRA FIINTA!

NOI SUNTEM REFLECTAREA LOR - TOTUL CEL OBIECTIV, ABSOLUT, MEREU ACELASI SE AFLA IN AFARA NOASTRA INDEPENDENT SI TREBUIE DESCOPERIT! fara maya, nirvana, satori si altele.....ci utilizand ce avem daruit RATIUNEA, LOGICA....SI MULT PESTE, AJUTOR!

Mi-ar face deosebita placere sa mai vorbim, eventual a ne vedea la un ceai cald....avem atat de mult, cred a ne spune!

Anonim spunea...

Draga Cristiana,te felicit pentru tot ceea ce faci! Avem nevoie de oameni ca tine,oameni care sa ne vorbeasca despre cu totul altceva decat ceea ce ni se "serveste" zi de zi la televizor si in presa.Oameni care sa ne hraneasca sufletul cu lucruri minunate ,cu ceea ce au aflat in ani intregi de studiu,de cautari.Apreciez mult munca ta si am sa trec cat mai des posibil pe la tine,sa citesc ce-ai mai scris si sa-mi spun impresiile .Mult succes!

Cristiana spunea...

SIGUR CA DA, Iulius, sigur ca eu cred ca venim din eternitate si mergem in eternitate.. schimband corpurile ca si hainele, schimband universurile, participand la trairile tuturor intrupatilor de pretutindeni. Cu muuult-mult ajutor primit, dar aproape fara sa fie simtit, de la ajutatorii si coordonatorii evolutiilor noastre.
Eu nu vreau sa crezi ca sunt persoana cu incredintari dogmatice pe care o crezi - daca ti-am creat aceasta impresie sunt convinsa ca de fapt te-au impresionat pozitivizarile pe care le aplic ca urmare a credintei pe care o am. Pe care le urmaresc permanent, indiferent daca scriu despre istorie, gentica, spiritualitate, dezvoltare profesionala si multe altele.
Si iti spun acest lucru pentru ca am senzatia ca nu ai citit cele pe care le-am scris de la inceputul blogului (este drept, este material foarte mult, nici nu as avea pretentia..), ca sa iti faci o parere clara asupra celor pe care le scriu. Macar citeste articolele despre Reconectare, cred ca sunt edificatoare intrucatva.
Multe din cele prezentate pe primul blog au fost foarte bine primite de cititori. Blogul acesta se bazeaza pe articole de acolo, gen "DRUMURI SPIRITUALE: Padurenii la romani", "Realitatile Bucegilor", ciclul "INAINTE SI DUPA 2012".
Acestea sunt parerile mele. Incerc sa le fac pline de intelegere si bun simt. Pozitivizarea tuturor gandirilor, explicatiile harice (sa nu confundam haricul cu dogmaticul, chiar am discutat acest lucru pe undeva) dau o nota specifica - poate - scrierilor mele, caci ele au la baza o activitate de 15 ani alaturi de ajutatorii mei astrali, care m-au indrumat intotdeauna catre a privi oamenii cu intelegere, cu toleranta, cu atasament fata de istoria lor plina de frumuseti, coboratori din civilizatii uluitor de speciale fata de ceea ce credem acum. Cum iti spuneam si in alt comentariu - omenirea este in riftul acesta special al necesitatilor de adaptare la conditii mai grele de vibratie stelar-planetara; nu o pot considera nici "cazuta" si nici "pedepsita". Omenirea este permanent iubita de Dumnezeu, permanent ajutata, permanent indrumata, in feluri pe care - culmea!! - sunt cunoscute de noi si de straini numai din cate stiu eu de prin anii '70!! Dar cred ca dintotdeauna..
Incerc sa iti explic, sa fiu clara pentru oricine, cu toata bunatatea pe care o am, cu intelegere, cu deschidere catre explicatiile pe care le-am primit si eu, si le primesc permanent.
Sper sa fiu bine inteleasa din acest punct de vedere.

NU am si nici nu am avut legatura cu misticismul oriental (desi sincer - orientalii NU SUNT MISTICI!! atentie la acest lucru!!). Insa apreciez mult invatatura orientala. Chiar singurul curs pe care l-am facut vreodata - am mai scris acest lucru - a fost un curs de Qi Gong (mai pe romaneste: medicina traditionala chineza) cu dl. Adrian Florea - caruia ii multumesc pentru increderea pe care mi-a dat-o in drumul meu personal.

Noi chiar faurim sensuri, de o bogatie inimaginabila, splendida, dar exista o INFINITATE DE SENSURI, fiecare clipa si fiecare atom deschide conuri de infinitate spre orizonturi nebanuite!! Zborul infinit este OMUL ATOTCUPRINZATOR... NOI CREAM HOMO PANTOCRATOR!!

P.S. Cu tot respectul, nu am timp de intalniri, incerc din greu sa fac fata la discutii si comentarii, pentru ca imi respect toti cititorii. Viata mea este destul de grea - sa ma exprim in termeni normali, cu serviciul, familia si studiile mele. Dar consider ca vorbim destul de mult asa!!

Cristiana spunea...

Multumesc, Elena, din tot sufletul, pentru incurajari! Sper sa am timp sa merg cu toate mai departe, tu stii bine ca greul vine abia de acum incolo.. Dar, asa cum spuneam si pe mail altora, carora le multumesc si pe aceasta cale, de asemenea, SPER SA NU DEZAMAGESC, ci sa fac tot posibilul sa aduc cat pot eu mai mult in sensul cunoasterii celor care atesta tot ceea ce este mai frumos si inaltator la adresa omenirii.

IULIUS spunea...

Buna Cristiana!
Nu doresc sa daram , sa afectez in vreun fel, a ta misiune; insa probabil m-ai si incadrat/asezat pe a scarii spiritual-evolutive; sa stii ca de la o frageda varsta am simtit, m-am hranit cu ceea ce mesteci acum tu, cei drept am prins gustul de timpuriu, a unor firimituri; tu, in schimb, constat ca te hranesti cu bucati insemnate; insa magia acestei lumi, la inceputul anilor 90, pe cand eram un pustan, magia pe care o simteam in paginile revistei Rufor, a fenom.paranormale, magie intretinuta si cutata de mine in povestile ciudate, inexplicabile...aceasta magie la mine s-a risipit; acum au mai aparut si vor apare noi descoperiri pe taramul fizicii cuantice, a geneticii- apar generatii Matrix, generatii multivers, pana la un nou film, pana la o noua teorie - toate se vor risipi daca nu vom vedea in ele reflectarea minunata a celui ce este pentru toate cauza prima.
DE CE?
Fiindca am gasit cred ceva mult prea inalt de a carei logica perfecta tind sa ma aproprii, imi doresc - este ceva accesibil fiecaruia dintre noi, nimic sofisticat, nu-ti trebuie experienta multimilenara, nu-ti trebuie studii superioare, speciale, este posibil pentru fiecare-dovada, cunosc multe persoane care au reusit, persoane perfect sanatoase care la inceput le tratam usor duse cu pluta, care ma incredintau ca in caz de moarte iminenta ar ajunge in rai, fiindca la randu-le le este garantat acest lucru.....; iti trebuie deschidere, curaj cum bine spuneai la un moment dat tu, si dezbracat de prejudecati sa te pleci in fata creatorului; un principiu prim al logicii este cel al noncontradictiei care spune ca A nu poate fi egal cu nonA, principiu care sta la baza unui altuia a tertului exclus: fie A fie nonA.
Tocmai nu stiu oarecum intamplator, astazi la o cautare banala pe youtube am dat peste un caz de-a dreptul socant; un film pe care l-am urmarit cu ceva timp in urma mi-a fost trezit; si am urmarit si povestea cea adevarata ce-a stat la baza filmului http://www.youtube.com/watch?v=x4n9vK0_mdk; POATE PAREA SIMPLIST INSA LUMEA SE IMPARTE IN DOUA CRISTIANA, A SAU NONA, NU EXISTA A TREIA VARIANTA! TU DE CE PARTE ESTI?

Cristiana spunea...

In evul mediu varianta oficiala era aceea a unui Pamant in jurul caruia se invartea intreg universul - mic, ce-i drept, al ne- sau re-cunoasterii omenirii.
In romanul "Norii lui Magellan", Stanislaw Lem imagina o racheta interstelara plina de cea mai noua creatie umana a momentului: dioda...
Eu as opta pentru un univers care cuprinde o infinitate intr-un singur punct.. Care este el insusi infinit in diversitatea de stari energo-materiale, vibrationale.. o Creatie pe care nu avem cum s-o limitam prin limitele noastre umane.. Putem sa ne-o imaginam o clipa.. si clipa sa devina eternitate..
Intram si iesim din realitatea 3D in modul cel mai natural, este ca o clepsidra care se deschide si o constientizam intr-o multidimensionalitate din ce in ce mai cuprinzatoare pe masura ce evoluam..

IULIUS spunea...

Nu te pot contrazice Cristiana!
Eu nu pot!
Am vazut si eu filmele "ce naiba stim-fizica cuantica" si cele legate de "elegantul univers".
EXCLAM PLIN DE BUCURIE
EXTRAORDINAR, EXTRAORDINAR, EXTRAORDINAR
am vazut si eu comparatia animata din finalul unuia dintre ele, in care cel ce avea o cu totul alta perspectiva a realitatii (cred eu creatorul tuturor) intervine in lumea bidimensionala, EXTRAORDINARA COMPARATIE CU LUMEA NOASTRA, si te rog crede-ma la asta m-am gandit si eu cu multa vreme in urma, copil fiind, atunci cand priveam propriile desene, dorind parca a le da viata.

EL CREATORUL a INTERVENIT IN A NOASTRA EXISTENTA ACUM CCA 2000 ANI, CRISTIANA!!! Nu numai ca ne-a atins cu degetul dar ne-a intins mana spre el!, aratandu-ne O SINGURA CALE DE URMAT SI NUMAI UNA potrivit citatului "EU SUNT CALEA, ADEVARUL SI VIATA" nimeni nu poate fi impacat cu tatal, nimeni nu poate fi mantuit DECAT PRIN MINE!!!!!

ceea ce afirm eu nu contrazice nicidecum minunile universului in care traim, ba mai mult le potenteaza, le confera sens si explicatie...

eu nu ma bucur de ale tale perceptii INSA MA BUCUR SA AM MESAJUL CREATORULUI....mie-mi place sa visez dar nu sa devin prada visului, sunt prea multe presupozitii pe care le faci, nu te contrazic, repet, in mare masura sunt de acord cu minunea organizarii lumii, universului...insa constient fiind ca ale mele resurse sunt limitate si implicit ca nu pot cuprinde, percepe adevarul ce se afla dicolo de aceste manifestari...prefer sa ma RAPORTEZ LA CEEA CE O CUNOSTINTA MULT PREA INALTA NOUA NE-A OFERIT CRISTIANA, NE-A OFERIT DIN IUBIREA ABSOLUTA PROPRIUL FIU SACRIFICAT SALVARII FIECARUIA IN PARTE!!!
NU ESTE MIT, POVESTE... ESTE REALITATE - PARE PREA UMANIZAT ACTUL IN SINE INSA SUNTEM CREATI DUPA CHIPUL SI ASEMANAREA LOR- TI-AI SACRIFICA FIUL/FIICA PENTRU A ADUCE PE ACELASI PLAN CU TINE ANIMALUL LA CARE TII CEL MAI MULT SPRE A TE FACE LUI INTELES, EL INTELEGERE LA TINE SA GASEASCA?????PARE ABSURD INSA EL A FACUT-O DINTR-O IUBIRE APARTINAND UNEI LOGICI MULT PREA INALTE!

Cristiana spunea...

Iulius, eu nu vreau aici sa fac polemica religioasa. Am spus Ok, din partea mea numai de bine, dar vad ca tendinta de polemica continua. Sa ne intelegem bine: este ultima oara cand dau astfel de explicatii, in rest ma voi limita la explicatii stricte de text sau asemanatoare, publicate pe alte site uri, blog uri, reviste si ziare de specialitate. Si numai daca este cazul.
Sa precizez un lucru: inteleg cuvantul SPIRITUAL ca fiind totalitatea manifestarilor spiritului - nu limitat la cultura religioasa. Am scris pe undeva despre acest lucru, la inceputul scrierilor mele. Poate ca ar trebui sa scriu un text explicit pe undeva, in bara laterala.

In motto-urile blogurilor mele am spus ca este vorba despre DISCUTII - dar referitoare in general la cele scrise, la dezvoltarile de subiecte, la alte subiecte asemanatoare, dar nu in particular sa transformam scrierile acestea in polemici pro sau contra religioase. Pentru ca nu am nimic impotriva religiilor, dar SUNT REFRACTARA LA LIMITARILE PE CARE LE IMPUN. Pe alt site am un cititor care este incredintat de suprematia Coranului.. Am prieteni evrei care citesc cele pe care le scriu tocmai pentru ca au gasit aici o farama de universalitate. Fiecare ramane in religia lui, asa cum si eu o respect pe a mea. Pot discuta de teme religioase, dar nu prin incercarea de a schimba parerea cuiva, nici nu dau de inteles ca as oscila in parerile mele. Nu resping nimic , dar nici nu polemizez la infinit. Ori, mi se pare ca sunt acum antrenata exact in astfel de discutii.

Daca te intereseaza SI aceste lucruri, SI probleme religioase, parerea mea este sa cauti sa nu intri in polemica religioasa cu mine. Citeste si cauta si alte informatii, fiecare se completeaza din anumite puncte de vedere, caci toate formeaza VIATA NOASTRA SPIRITUALA, in fond. Daca nu te intereseaza cele pe care le scriu, indreapta-te catre site uri, bloguri cu profil religios, citeste daca te atrage si ceea ce este aici, ori de cate ori ai timp si inclinatie, eu nu te opresc, dar pentru sufletul tau cred ca este bine sa corespondezi SI cu oameni care au aceleasi inclinatii, convingeri ca si tine. Stii de ce? pentru ca se completeaza astfel o nevoie de dialog, pe care numai eu nu ti-o pot oferi. Daca mai ai cativa corespondenti la fel, ori complementari, intra in relatie cu SI mai multi... este un fel de universalizare, buna pentru oricine.
Daca doar inclinatia mea spre discutie prietenoasa si toleranta te-au determinat sa discuti cu mine in contrasens, eu sunt de acord cu discutii atata timp cat pot sa explic despre ceea ce scriu. Daca dau explicatii, este pentru a detalia idei, nu pentru o incercare de a schimba incredintarea cuiva. Printre prietenii mei se afla oameni care au pareri diferite de ale mele, dar ramanem prieteni pentru ca ne completam, nu pentru ca ne disputam intaietatea ideilor.
Cei care nu sunt de acord cu ideile mele si-au vazut de drum frumos mai departe. Undeva traim in acelasi univers, dar avem de explorat prin cai diferite ceea ce avem de explorat fiecare dintre noi.
Eu iti pot explica ca fondul amandorura este acelasi - dar si tu trebuie sa ai inclinatia de a lasa loc si altor intelegeri. Daca nu - nu. Daca "da" citeste si obisnuieste-te sa lasi loc de reflectie inainte de a te exprima. Eu asa fac. Pe alte site uri stau multe zile pana ce dau un raspuns, atunci cand este necesar. In functie de PROFILUL SITE ULUI sau BLOGULUI - dau sau nu dau raspuns. Acolo unde fac parte dintre familiari, pot sa trantesc si o prostie, pot sa ma cert, pot sa ma iau de altii care descurajeaza cultura, intelegerea universala. Asta nu iert... ferit'ar Sfantul !! Fiecare are intolerantele lui, de ce sa ne dam acum sfinti??!!!
Dar aici, nu uita ca eu sunt gazda si ar trebui sa raspund la ceea ce mi se adreseaza, dar si voi ar trebui sa va ganditi DACA va armonizati cu cele scrise aici. Daca exista curiozitate DE SUBIECT, este necesara si vizitarea altor locatii asemanatoare.
Poti sa citesti daca te atrage ceva de aici, dar eu am mult, foarte mult de studiat, de scris, da trait, de muncit pentru ca sa mai raspund la polemica religioasa, care de fapt nu ma atrage.
Pot explica - chiar este parte a acestui program personal - multe elemente care fac parte din expunerile religioase, ca fiind parte a unei stiinte complexe, pe care multi exponenti ai structurilor organizatorice bisericesti le cunosc - dar nu le ofera oamenilor de rand. Poate "inca" - poate "de loc" - poate atunci cand se va rescrie istoria lumii... De fapt, dansii fac parte din structurile politice ale lumii. Si atunci este normal ca lucrurile sa fie asa. Nimic nu este anormal. Traim intr-o lume in care toate lucrurile sunt normale. La nivele joase sau inalte de vibratie.

Te-as sfatui sa intri si pe site urile care le frecventez eu, sa intri in discutie cu altii, sa vezi care sunt si parerile lor. Inca - bine ca mi-am adus aminte sa mai pun si alte site uri, bloguri asemanatoare.

Anonim spunea...

Cristiana,Iulius,am citit ce scrieti fiecare.vin si eu cu parerea mea: in viata asta am inteles ca totul e energie,absolut totul.Iar iubirea este cea mai inalta forma de energie,nivelul cel mai inalt de vibratie ..Spuneti-i Dumnezeu,Univers,Budha...etc.In rest,orice invatatura,studiu,descoperire care ne ajuta sa ne ridicam in iubire este binevenit.Fiecare este diferit in felul sau,unii cresc in iubire prin yoga,altii prin stiintele asa zis rationale,altii prin crestinism.Fiecare se simte atras de cate una datorita conditionarilor,a mediului in care a fost crescut ,a tarii in care s-a nascut.A spune cuiva ca nu-si poate ridica nivelul de vibratie decat printr-o singura metoda,cale ,universal valabila,e ceva absurd ,o aberatie. Suntem miliarde de suflete si nici unul identic. Deci,dragii mei,hai sa adunam cate o floare frumoasa din intreg "campul" de cunoastere umana si sa facem o ghirlanda plina de iubire pe care sa o punem la gat.Suntem toti,minunati,dar cu ghirlandele la gat suntem pur si simplu divini.

Cristiana spunea...

Doamne, Elena.. si daca ai sti cu cat drag scriu... Cineva spunea ca sunt nebuna de-a dreptul ca, in loc sa ma distrez stau si scriu.. Dar eu o fac cu atata iubire, cu atata drag de tot ceea ce a fost si este omenire.. si orice vietate din lumea asta..
Multumesc pentru incurajare... Ma duc sa scriu!!
Aaaa.. mai am de scris "Poveste despre Vara" din copilaria mea, pentru Gia!! Cu Corcodusul, Nucul, Gutuiul, cu Brazii, si Petuniile, si ReginaNoptii.. cu Pisoiul si cu Fluturele.. Ne "vedem" pe acolo!!
Daca stau bine sa ma gandesc, poate scot un blog cu Povestiri din Curticica Fermecata !!
Yup !!

IULIUS spunea...

Cristiana, te iubesc!
Iti multumesc pentru timpu-mi acordat, insa sincer imi pare nespus de rau daca am lasat impresia unei persoane agasante, neprietenoase;
afla te rog, ca mi-am pierdut religiozitatea de la varsta de 20 ani, nu sunt religios ci incerc a-mi exprima o credinta diferita, deosebita, unica in felul sau (este credinta potrivit careia, in groapa fantanii secate si adanci in care ne aflam fiecare- sunt unii care la strigatul meu de ajutor imi vand iluzii, spunand ca eu nu sunt acolo, ca suferinta mea, strigatul meu este MAYA, mai sunt unii care te ajuta prescriindu-ti fel de fel de retete comportamentale, "ramai cuminte si fa ce-ti zicem noi" "comporta-te asa...fa asa" vezi multele religii, mai sunt unii care incerca-vor tot felul de mijloace, care mai de care mai sofisticate, stiintifice: funii, scari etc care insa nu te pot ajuta, fiindca tu esti slabit, n-ai nevoie de utilaje-insa strigatul tau se aude-n continuare, tu esti acolo, jos in groapa, si strici dupa ajutor, doresti sa iesi la suprafata - hei, hei si cine apare, apare cineva care te-a auzit, ti-a ascultat dorinta, si, si, ce face? iti arunca o franghie si COBOARA INSPRE TINE! FANTASTIC PRIN ASTA CEL PUTIN SE DEOSEBESTE CRESTINISMUL DE TOATE CELELALTE.....S-APOI NEMURIREA INTR-UN ACELASI TRUP, CRISTIANA!

NU TE-AS MAI DERANJA DACA NU TE-AS IUBI!
MULTUMESC!

IULIUS spunea...

NU VOI INCERCA SA CONVING PE NIMENI!
Doresc doar a prezenta si altceva, de care chiar si a ta persoana, cu mult respect o afirm, ar trebui sa tina cont.

Numai bine!