tag:blogger.com,1999:blog-74161914370943615912024-02-19T03:57:08.116+02:00... DRUMURI SPIRITUALE ...Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.comBlogger56125tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-85477262382981414212018-05-29T20:41:00.004+03:002018-05-29T20:51:07.969+03:00DESPRE TRANSFERUL ACESTUI BLOG<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Întrucât am informaţia că în viitoarea perioadă se vor modifica drastic politicile de taxare a blogurilor, voi transfera pe "<a href="https://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/">Blogul unui om cuminte</a>" cele prezentate pe acest blog, care va rămâne deschis până la noi modificări.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">În consecinţă, tematica abordată aici va fi continuată pe "Blogul unui om cuminte".</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Să sperăm că toate vor fi bune în continuare !!! Doamne ajută !!!</span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLNLJY3Xmk0a05yyRHFpP-g5MgC42AA5NHfBK-0DONuFfTG8NuFN1DV_ANgUXjtrrCwW4kkdeWZA0CpqvVG5kb3ZjrEjWl1-cmq1mZ_jtWMPryluGNUSEM_GQyVYvenPLOBR3BFPCOgTY/s1600/19c17e54084cc7f99feb9c30e59f1539.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLNLJY3Xmk0a05yyRHFpP-g5MgC42AA5NHfBK-0DONuFfTG8NuFN1DV_ANgUXjtrrCwW4kkdeWZA0CpqvVG5kb3ZjrEjWl1-cmq1mZ_jtWMPryluGNUSEM_GQyVYvenPLOBR3BFPCOgTY/s320/19c17e54084cc7f99feb9c30e59f1539.jpg" width="320" /></a></div>
<br />Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-26735223515086025252018-05-14T23:23:00.000+03:002018-05-14T23:23:28.501+03:0017. RAPORTUL CANTITATE/CALITATE ÎN PERIOADA DE ÎNCEPUT A EPOCII FIZICE A OMENIRII<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj4zV6g-zHm9t_k1NTNMQxo5q6TbZKGgvGzxV58dtaza_qOaFZEpUIhv5188zU_9HXI25pH41716l-OBF4LQk1rp7O08nv66BxaGnaLLb4rud4IoQDZdjNejJLZhm-CEu7IjJNnGoxEeL8/s1600/DSCN3848.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><br /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglx9Iy3Wkj4NgDmomlg6RadCKh9JigLbkdioew4nSK06llWg_XPGH1KKW9wVKOBpaWWhTEKNtlDVg-uZor48J9B897TODJkzKcfQ0bf24eCiz2pcOXdE34rkfiJOwaGsPQ6xDWVB0jsfk/s1600/19105597_10213121760029497_7442266889148393076_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="496" data-original-width="960" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglx9Iy3Wkj4NgDmomlg6RadCKh9JigLbkdioew4nSK06llWg_XPGH1KKW9wVKOBpaWWhTEKNtlDVg-uZor48J9B897TODJkzKcfQ0bf24eCiz2pcOXdE34rkfiJOwaGsPQ6xDWVB0jsfk/s400/19105597_10213121760029497_7442266889148393076_n.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. În etapa mentală a omenirii (până la ultima glaciaţiune) raportul cantitate/calitate arăta o cantitate redusă de obiecte/obiective de creaţie materială, dar cu o calitate maximă şi funcţionalitatea cea mai complexă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. În etapa de început a epocii fizice, imediat după ultima glaciaţiune, dispare total creaţia mentală, rămâne creaţia fizică şi se menţine urmărirea calităţii pe primul plan, sprijinită de păstrarea percepţiilor mentale şi astrale. Cantitatea rămâne pe planul necesităţii, unde austeritatea este datorată numai necesităţilor obiective ale omului şi societăţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. Etapa fizică, în mileniile din urmă, aduce o creştere uriaşă a cantităţii, dar cu calitate din ce în ce mai redusă în consumul popular. Calitatea şi funcţionalitatea avansată rămân numai pentru conducători, individual sau în grup restrâns. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Desigur, sunt multe aspecte, după cum am văzut în articolele precedente, care se schimbă de la o etapă de trăire a omenirii – la cea următoare. Acum urmărim aspecte ale trecerii de la etapa mentală a omenirii (corespunzătoare perioadei planetare cu vibraţie foarte înaltă) la etapa fizică a omenirii (corespunzătoare perioadei planetare cu vibraţia cea mai joasă). Însă studiem nu numai pentru că avem curiozitate, pentru că ni se pare interesant (aceasta este numai o formă de a ne fixa atenţia asupra unor evenimente din viaţa planetară, din viaţa omenirii) – ci pentru că schimbarea este reversibilă: vibraţia planetară este din nou în creştere, iar acest aspect ne permite să revenim la viaţa predominant mentală pe care am avut-o înainte. Vom trăi reluarea activităţii mentale, indiferent de viaţa pe care o vom avea în viitor. În perioada de care discutăm, din trecut, eram conştienţi de această trecere, ceea ce face revenirea complexă din viitor să fie mult mai uşoară aici, pe Pământ. Iar acest lucru ne ajută să înţelegem şi un alt aspect, deosebit de important: de ce eram atunci conştienţi CU TOŢII, absolut toţi oamenii de pe Pământ, iar acum multe spirite care au încheiat deja, sau sunt în preajma încheierii ciclului lor de vieţi pământene, nu au trecut prin această conştientizare avansată, pe care o trăim noi acum. Şi nu este de loc o pierdere, căci conştientizarea de atunci (cu foarte multă cunoaştere, în profunzime, în detaliu) plus experienţa pământeană uriaşă a spiritelor umane care numără milioane de ani înainte de ultima glaciaţiune, plus experienţa cu care am venit cu toţii pe Pământ, face ca revenirea la o viaţă mentală să fie uşoară pentru toată lumea, indiferent de condiţiile în care au desfăşurat vieţile predominant fizice: cu sau fără cunoaştere avansată ca în zilele noastre. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar nu toată lumea va trăi perioada următoare pe Pământ – cei care vor pleca de pe Pământ vor folosi experienţa acumulată pentru a se integra imediat în alte conştientizări viitoare, care vor sta la baza altor viitoare călătorii regresive în această zonă a universului. Aceştia fac parte din blocurile spirituale piramidale venite din zona a doua a universului, şi le vor folosi şi pe drumul reîntoarcerii acasă, în vibraţii mult mai mari, începând chiar de pe drumul spre „acasă”, în complexităţi uriaşe faţă de cele de pe Pământ, în condiţii optime pentru orice trai ar avea nevoie: ca entităţi spirituale, ca entităţi asemănătoare celor astrale din spaţiile pământene, ca şi orice alte feluri de întrupări cu corpuri fizice din locurile călătoriei lor în trepte până „acasă”. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşadar, aceste blocuri spirituale piramidale nu mai au nevoie decât să-şi termine vieţile cu manifestări fizice în vibraţii joase din univers, de aceea lor nu ar trebui să li se ceară preocupări spirituale înalte, iar pe de altă parte nici ei nu ar trebui să fie intoleranţi cu cei care au astfel de preocupări spirituale. Şi vom spune asta ori de câte ori va fi nevoie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Conştientizările oamenilor din vechime aveau în vedere lucruri cunoscute din etapele anterioare, petrecute în alte timpuri şi în alte spaţii, în alte galaxii, în zone şi subzone diferite ale universului. O cunoaştere reală, profundă, densă şi mai ales universală. Şi să reţinem că în orice etape de evoluţie, când spiritele creatoare avansate trec de la o etapă mentală la una fizică, lucrurile se petrec în acelaşi fel, oriunde în această zonă a universului. Nu este o creştere în evoluţii, ci o echilibrare a manifestărilor spiritelor. Îmbogăţirea, creşterea evoluţiilor lor are loc în perioade foarte mari de timp, în cicluri foarte cuprinzătoare: ceea ce nu este cazul pe Pământ pentru aceste spirite venite în călătorii regresive, călătorii relativ scurte şi urmărind doar anumite echilibrări, nicidecum pe toate. Asemenea creşteri efective în evoluţie rezultă numai din:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creşterea puterii energetice fundamentale a fiecărei monade, de-a lungul unor lungi, şi complexe etape de evoluţie;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creşterea experienţei din trăiri combinate, care să folosească toate forţele spiritului: fizice şi în paralel mentale, şi astrale, şi cauzale, în funcţie de necesităţile fiecărei etape de evoluţie;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creşterea experienţei totale din trăirile monadelor între vieţile din fiecare ciclu: cu analize, aprofundări, mai ales cu corecţiile de rigoare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Asemenea lucruri, printre multe altele, ţin şi de alocarea timpului diferitelor faze de creaţie materială, creaţie care impulsionează folosirile cele mai complexe, simultane şi consecutive, ale experienţei şi puterii spirituale ale monadelor din fiecare spirit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Această ideea e bine să o dezvoltăm.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. În trecutul mental pământean, cea mai mare parte a timpului alocat unei creaţii materiale era oferită cercetării cu învăţături, aplicări şi consolidări ale fiecărei faze a creaţiei, pentru fiecare parte a obiectului/obiectivului creat. Iar oamenii erau perfect conştienţi de acest lucru, căci lucrau până la perfecţiunea avută în vedere de coordonatorii evoluţiilor lor, indiferent de timpul alocat, într-o viaţă lungă dedicată tocmai acestor împliniri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În creaţia fizică: la începutul acestei etape planetare, timpul alocat cercetării nu era foarte mare, dar nu pentru că creaţia fizică ar fi mai simplă (aşa cum şi eu am crezut la început, până când mi s-a atras atenţia să privesc lucrurile altfel), ci pentru că spiritele întrupate cunosc bine cum decurge o asemenea creaţie în condiţiile acelea de trai, din acea perioadă: optime şi din perspectiva condiţiilor de trai, şi a vibraţiei planetare, şi a corporalităţii umane. În astfel de condiţii, tot ceea ce au oamenii de făcut este să-şi adapteze experienţa personală la realitatea Pământului, a condiţiilor planetare şi a necesităţilor de desfăşurare a activităţilor umane, privind: studiul materialelor necesare, al felului de exploatare a resurselor pământene – la început fiind cu multă grijă, tratând planeta cu atenţie, cu respect, în echilibru pentru a nu exploata excesiv nici lemnul pădurilor, nici metalele, nici pământurile rare şi speciale care ofereau proprietăţi speciale metalelor folosite astfel. La fel aveau în vedere defrişările pentru obţinerea de terenuri pentru culturi necesare şi hrănirii proprii, şi proceselor creative (in, cânepă, etc.). Aveau în vedere mai departe modul de îmbinare, modul de armonizare a obiectivului cu mediul înconjurător, cu modul de satisfacere a necesităţilor în cazul schimbărilor de condiţii de trai, şi altele asemănătoare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Toate ţineau de o conştientizare profundă a vieţii întregii planete şi întregului său biosistem.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Pregătirea materialelor pentru procesul creativ, în etapa mentală: nu era cazul, întrucât materialele – filamentele materiale şi energetice erau preluate direct din aerul planetar, dar în plus <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/creaie-material-eantionar.html">creaţia eşantionară</a> necesita un timp anume pentru crearea, studierea, reglarea celor care nu erau conforme cu necesităţile organice ale creatorului-utilizator. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Însă pregătirea materialelor pentru creaţia materială fizică era – şi este – timpul cel mai lung al întregului proces de creaţie pentru orice material folosit, pentru orice obiect/obiectiv, şi care practic făcea parte integrantă din creaţie: erau creaţie în sine – aşa cum de altfel este şi acum încă. Fiecare etapă necesita crearea de materiale pentru etapa în curs şi pentru etapa următoare, iar asamblarea nu era de loc egală cu îmbinarea simplă a materialelor create anterior, ci presupunea prelucrări, ajustări, reglări – etape şi subetape care se întindeau pe o perioadă lungă de timp, după necesitate, după cerinţele calităţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. În creaţia materială mentală, după cercetarea şi aplicarea pe eşantion, faza de creare a obiectivului de la cap la coadă nu ţinea decât maximum o secundă, chiar dacă era necesară uneori o remodelare în funcţie de ceea ce simţea creatorul, în funcţie de corporalitatea sa şi câmpurile aferente corporalităţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În creaţia materială fizică, pentru acelaşi fel de obiectiv (de aceeaşi natură şi presupunând aceeaşi utilizare) creaţia materialelor, uneltelor pentru prelucrarea materialelor şi asamblare era considerată de creator ca acelaşi fel de creaţie ca şi obiectivul propriu zis. Omul din vechime ştia de la bun început ce avea să necesite pentru realizarea obiectelor şi obiectivelor sale: pentru gospodărie, pentru întreţinerea personală, pentru aşezare. Pregătirile aveau loc prin realizarea propriilor obiecte şi unelte, căci interesul personal era nu să folosească obiecte ale părinţilor, ci create de el însuşi pentru a-şi consolida şi obişnuinţa cu munca fizică propriu-zisă, şi priceperea în creaţia cu toate fazele ei de execuţie. Fiecare membru al cuplului familial participa la creaţia tuturor obiectelor, după ce în prealabil avea loc o împărtăşire a experienţei proprii şi o planificare prealabilă a fazelor de lucru. Totul – de la casa lor, uneletele de întreţinere şi până la obiectele de uz personal şi gospodăresc – erau astfel realizate împreună şi folosite pe rând de fiecare membru: am discutat la un moment dat despre faptul că nu existau deosebiri accentuate între corporalitatea oamenilor în funcţie de sexe, de aceea şi îmbrăcămintea putea fi folosită în mod egal de bărbat şi femeie, dar doar pentru simţirea lor în câmpurile corpului, pentru universalizarea simţurilor – nu şi pentru că nu ar fi avut posibilităţi de creaţie, sau pricepere, sau timp de alocat creaţiei. Unele obiecte erau create în propria gospodărie – altele în spaţiile de creaţie ale maeştrilor (măiaştrilor), spaţii comune de altfel întregii populaţii a aşezării. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Casa cuplului familial se crea pentru întreaga viaţa a cuplului până la creşterea copiilor la vârsta întemeierii unei familii proprii. În funcţie de numărul copiilor în destinul cuplului se mai construia pe parcurs câte o cameră faţă de camera cuplului parental, atunci când venea vremea – de regulă după prima călătorie spirituală după momentul trăirii împreună. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În etapa mentală, se creau mai multe case de-a lungul vieţii – viaţă cu o lungime de 10-15.000 ani: se crea direct din fluxurile energo-materiale circulante în aerul local, fără consum de materiale planetare (deci fără a folosi pământuri, metale, cristale, lichide, fibre, etc. ), cu toate cercetările şi creaţile astfel necesare fiecărei în parte. Practic omul crea o casă în funcţie de etapele de dezvoltare ale sistemului său corporal şi învăţa să creeze extrem de complex în funcţie de propriile variaţii corporale, dar şi de variaţiile circulaţiilor de fluxuri energo-materiale şi de radiaţiile planetare şi cosmice care se modificau de-a lungul unei asemenea lungi periaode de timp. Sunt mai multe direcţii ce pot fi luate în considerare pe această temă a creaţiei mentale, comparativ cu creaţia fizică:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creaţia mentală generală de obiecte nu exista, omul neavând încă nevoie de ele: nu era necesară pregătirea şi stocarea hranei (hrănirea fiind în general osmotică, rareori fiind necesară hrănire fizică, cu un tubercul şi/sau un fruct, după cum se derulau ritmurile biologice proprii, preluate direct din natură); nu era nevoie nici de suma obiectelor de întreţinere corporală pe care o cunoaştem azi (spălare, spre exemplu, care se realiza automat, natural, prin puterea maximă de circulaţie energetică), de legătură între oameni (comunicarea, legăturile şi cunoaşterea fiind realizate mental numai prin forţe proprii mentale şi astrale);</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creaţia de îmbrăcăminte din materiale planetare nu exista, omul creând direct din fluxurile energo-materiale circulante (la fel ca orice creaţie) prin compactizarea lor la suprafaţa corpului – îmbrăcăminte care întărea, hrănea şi proteja câmpurile corpului. De încălţăminte omul nu avea nevoie, întrucât plutea la suprafaţa pământului, apelor şi podelei propriei locuinţe, fără să le atingă vreodată: dar la fel ca şi corpul, laba piciorului până la glezne era înfăşurat într-o teacă subţire, aerisită şi permeabilă, cu structură specială care să permită pe de o parte schimbul de fluxuri între corp şi mediu, iar pe de altă parte pentru a nu deranja vegetaţia şi vieţuitoarele ei, iar în locuinţa proprie să nu preseze asupra podelei, deteriorând circulaţiile energo-materiale pentru care cercetaseră mult înainte de construcţie;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– creaţia mijloacelor de deplasare pe planetă era realizată în aerul planetar sub formă de navă cu forme specifice atmosferei planetare (densitate, presiune pe loc şi în deplsare, componenţa biologică a atmosferei, etc.), cu care se circula la suprafaţa pământurilor, apelor, în mediul înalt aerian sau în mediul subacvatic. Deşi omul putea să se deplaseze liber în toate mediile planetare, nava sa era doar o carcasă necesară protecţiei proprii (pentru praful planetar) şi vieţuitoarelor pe care omul le proteja indiferent de mărimea sau importanţa lor pentru sine însuşi (viruşi, bacterii, spori, insecte). Ea se materializa înaintea călătoriei şi se dematerializa după terminarea călătoriei; pentru o altă călătorie se crea (materializa) o altă navă, nefiind necesară astfel păstrarea ei în preajma locuinţei. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Din toate cele discutate să înţelegem câteva lucruri cruciale:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. În etapa mentală, complexitatea structurilor, calitatea execuţiilor şi multifuncţionalitatea erau pe primul plan al existenţei umane. Începând cu etapa fizică de mijloc – adică după adaptarea la viaţa fizică, perioadă de început în care omul a trăit încă cu mare parte a capacităţilor mental-astrale în deplină funcţiune, mai puţin creaţia materială mentală – calitatea şi multifuncţionalitatea medie scade treptat în favoarea cantităţii de creaţii necesare vieţii fizice, trecând în ultimele milenii sub puterea aspectului de interes personal şi de interes comercial. Ceea ce se menţine este calitatea în structura şi funcţiunile creaţiei destinate conducerilor statale şi religioase, rar individuale şi a grupurilor de interese personale şi politice. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Este necesar să discutăm un aspect corelat cu cele de mai sus: acela legat de pregătirea omului pentru diferite aspecte ale vieţii sale curente. Astfel, toţi evoluanţii primari (adică cca 80% din populaţia planetei) se pregătesc intens pentru fiecare ciclu de vieţi, destine, înainte de începerea acestuia; iar apoi, între vieţile din cuprinsul ciclului, există o perioadă de odihnă (totuşi activă) în alte universuri – Universul Astral şi Universul Cauzal. Urmează apoi o perioadă, înainte de următorul destin uman, de pregătire intensă pentru acest următor destin. Este necesar pentru orice spirit ce va avea un destin uman să realizeze şi o întărire + pregătire, în Universul Cauzal, pentru a face faţă primei perioade a destinului următor: perioada dinainte de intrarea în întrupare cu corp fizic, o perioadă de manifestare prin corpurile spirituale pe care ajutătorii de destin le creează deasupra corporalităţii viitoarei mame. După această pregătire în Universul Cauzal, viitorul întrupat se întoarce din nou în Universul Astral, în vederea pregătirii de această dată pentru viaţa fizică şi astrală din următorul destin.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">O asemenea pregătire ajută substanţial întregul destin, prin desişul complexităţii vieţii umane curente: care nu este de loc ceva nou pentru nici un spirit uman. În vremurile vechi, din perspectiva cărora discutăm, tocmai se terminase prima parte a epocii fizice, când pregătirea locală, fizică, era necesară pentru ca fiecare om să-şi adapteze cunoaşterea personală la realităţile pământene. A fost o perioadă extrem de bună pentru spiritele umane: şi azi noi folosim experienţa de acest fel, chiar dacă nu ştim s-o numim, nu ştim că a existat, dar o folosim, chiar dacă mai mult intuitiv. În plus, nu ştim că îndemânarea noastră este veche nu numai din mileniile petrecute până acum pe Pământ, ci şi din experienţa multor alte planete pe care am evoluat până la venirea pe Pământ. Şi conştientizarea era atunci deplină – dar şi azi ea începe să se arate, din ce în ce mai mult, odată cu creşterea vibraţiei medii planetare. Conştientizarea de atunci cuprindea şi faptul că omul se pregătea pentru a face faţă mileniilor nespus de grele ce aveau să vină, dar omul avea şi bucuria de a fi pregătit pentru revenirea la vremuri mult mai bune, şi de a trăi vremurile complexe ale împlinirilor destinelor fizice şi trecerii din nou la destinele mentale din străvechimi, dinainte de ultima glaciaţiune. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşadar noi avem azi deja şi experienţa atât de veche dinaintea Pământului, şi experienţa adaptării ei la cele pământene din acele vremuri de început a epocii fizicii, şi experienţa ultimelor vieţi din mileniile apropiate; în plus avem intuiţii, clar-intuiţii şi clarsimţuri care se dezvoltă încet – dar sigur, care fac o adevărată bogăţie de pregătiri pentru evenimentele deosebite ale vieţii noastre curente şi ale celor ce vor veni. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar dacă vorbim de pregătirile primarilor, dintre care majoritatea sunt la prima lor călătorie regresivă şi nu este de loc uşor acest lucru, să discutăm şi despre ajutătorii secundari: ei nu se pregătesc – ei ajută primarii să se pregătească pentru destinele următoare şi apoi se întrupează alături de ei pentru a-i ajuta chiar din mijlocul lor. Dar chiar acest fel de ajutor devine o pregătire pentru destinele lor viitoare pe care le vor petrece tot în mijlocul primarilor ajutaţi. Au experienţă multă, orientări avansate, astfel încât pot intra în destinele lor, care cuprind execuţii cu multe detalii şi cu calitate avansată, oferind exemplu personal celor din jur. În general ei nu vor avea sarcini cu obiective de muncă fizică multă, căci munca este nobilă oricum pentru ei – dar şi primarii trebuie să ajungă la pricepere, orientare, detaliu, calitate şi drag de a o desfăşura, la fel ca şi ajutătorii lor. Când însă primarii vor avea nevoie de calitate şi complexitate, vor apela indiscutabil la ajutătorii secundari pe care îi vor intui imediat, datorită priceperii, pătrunderii în specialitatea necesară, siguranţei, calmului lor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar ajutătorii secundari au acest “handicap” – al dezobişnuirii de pregătirile personale – pe care însă nu trebuie să le piardă din vedere, căci evoluţiile lor cuprind şi consolidează tot ceea ce au pierdut din vedere din manifestările lor primare. În evoluţiile lor viitoare vor avea nevoie de ele, şi pentru ei înşişi, şi pentru a-i impulsiona pe cei ajutaţi – în complexităţile deosebit de importante care vor reveni în viaţa omenirii. De aceea ei chiar au ca sarcină specială în primul rând pregătirile pentru orice este de făcut în viaţa lor fizică, în timp ce o derulează. Pot să facă în linii mari orice fără pregătiri, orientându-se din mers, dar ei au ca impulsuri speciale creşterea calităţii oricăror manifestări personale, chiar şi în cazul unor schimbări bruşte, simultane sau consecutive (serviciu, familie, domiciliu, etc.) pentru care au posibilitatea să se pregătească dinainte, simţind intuitiv schimbările. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Legătura de destin între primari şi ajutătorii lor secundari din acest punct de vedere este întărirea intenţiei de pregătire pe care secundarii cu putere energetică radiantă foarte mare o radiază în jurul lor. Pe scara evoluţiilor, de la ei o primesc imediat în primul rând <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluii-spirituale-galactice.html">spiritele galactice</a> şi, cu toţii, chiar dacă nu conştientizează acum acest lucru de la bun început, conlucrează direct, pe orice plan, cu primarii care se află pe Pământ prin călătorii regresive. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ne susţinem şi ne ajutăm mereu unii pe alţii, indiferent dacă conştientizăm sau nu. Din subconştientul nostru apar intuiţiile, multora chiar deja clar-intuiţii şi apoi clar-simţuri întăritoare, toate relevându-ne experienţa noatră întotdeauna înălţătoare, viguroasă în felul ei chiar dacă puţin conştientizată la început, în această perioadă de trecere de la o vibraţie la alta.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Tocmai de aceea şi noi, în vieţi de mult trecute, şi alţii care azi ne sprijină în calitate de ajutători astrali, am căutat să ne consolidăm cunoaşterile, priceperile, orientările, implicările în orice fel de condiţii de trai. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-68838977179716330312018-05-02T23:34:00.000+03:002018-05-02T23:34:52.101+03:0016. TEMATICA CONŞTIINŢEI (continuare pentru CONŞTIENŢA ŞI CONŞTIINŢA OMENIRII ÎN MILENIUL VIII î.H.)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBXc74Spg74GsXRbfKo8MKUts8xFXeVM9lJLuTgqlhhupnofLzSpxC_U3vdyhDJ9TObfYcZZMVcxXXdFcfLC9rJNSD8H2qOzZN2JNZahrqxqAEU1QrN_QojftxfHRc57ByeeT5StzMAU8/s1600/DSCN7197.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBXc74Spg74GsXRbfKo8MKUts8xFXeVM9lJLuTgqlhhupnofLzSpxC_U3vdyhDJ9TObfYcZZMVcxXXdFcfLC9rJNSD8H2qOzZN2JNZahrqxqAEU1QrN_QojftxfHRc57ByeeT5StzMAU8/s400/DSCN7197.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Este un subiect mult mai scurt, dacă ştim azi cum să-l abordăm. Conştiinţa pune în discuţie alegeri pe care omul le are de făcut între o formă nouă şi o formă veche de manifestare, între manifestări negative şi pozitive, distructive şi constructive, între egoism şi altruism: la orice nivel şi în orice fază de evoluţie. Oamenii acelor vremuri ştiau limitările lor în funcţie de evoluţia pe care o avea fiecare, mai ales în condiţiile în care ştiau bine cu toţii că la un moment dat fiecare popor va cuprinde întrupări ale unor spirite cu evoluţii foarte diferite până la nivel familial, de cuplu familial. Iar acest lucru avea să dărâme vechi cuminţenii familiale, de aşezare, de popor, din cauza nepotrivirilor de încredinţare cu care fiecare venise pe Pământ. Şi nici un om nu putea veni atunci, în faţa semenilor săi, decât cu atitudinea sa plină de corectitudine, o atitudine rectilinie, verticală şi fără egoisme în alegerile sale. De fapt pare prea simplist să numesc numai egoismul, dar el stă la baza tuturor nedreptăţilor lumii din ultimele 4-5 milenii (o cifră în medie la nivel mondial). Interesele personale şi de grup restrâns se împletesc şi stau la baza agresiunilor apărute ca urmare a pierderii posibilităţilor de urmărire a propriilor interese. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Iar oamenii din vremurile pe care le studiem acum ştiau foarte clar că orice frică omenească derivă din frica de diminuare, şi apoi de pierdere a puterilor spirituale cu vibraţie înaltă şi foarte înaltă: mai ales cele mentale şi astrale prin care orice om putea cunoaşte în profunzime întreaga lume în care trăia. Este o frică subconştientă şi sunt necesare multe trăiri, în multe locuri din univers (pe unde s-au format tot feluri de frici) pentru ca ea să se diminueze şi să reducă viteza de acumulare a altora noi, în condiţii şi ele mereu noi de trăire, oriunde în acest univers. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De asemenea, oamenii ştiau bine că nu vor mai beneficia de cumularea puterilor şi cunoaşterilor pe grupuri spirituale, aşa cum veniseră pe Pământ. În trecut o aşezare era formată prin întruparea unui grup compact de spirite cu aceeaşi evoluţie; treptat aveau să se amestece grupurile spirituale, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască să trateze pe oricine ca pe propriul său frate spiritual. Şi aici ne putem aminti despre povestea biblică a Turnului Babel – metaforizarea pulverizării grupurilor spirituale piramidale: pulverizarea grupurilor spirituale are exact această raţiune de a nu se forma cu uşurinţă influenţe puternice directe reciproce (turn, puternic, compact), ci numai de la distanţă fraţii spirituali să se poată ajuta reciproc. Fiecare să se orienteze singur, relativ singur, ajutând şi lăsându-se ajutat la rândul său de oricine din jurul său. Doar în destinele din vremurile echilibrante, calme, liniştite fraţii de spirit şi de grup au fost întotdeauna împreună; şi vor fi din nou în viitorul apropiat cei ce vor rămâne pe Pământ (pentru că mulţi vor pleca de pe Pământ, întorcându-se în locurile din univers de unde au venit pe Pământ): din nou se vor ajuta reciproc, în deplină cunoştinţă de evoluţiile lor împreună – să-şi depăşească tendinţele din vieţile fizice anterioare cu manifestări agresive, depresive, perverse, dispreţuitoare, etc., şi să continue toate lucrările specifice perioadei care va urma. Este necesar de atenţionat în acest sens faptul că oamenii s-au grupat în timpul acestei perioade grele (şi continuă încă şi acum) în funcţie de interese personale – spirituale sau materiale, în grupuri mai numeroase sau mai restrânse din acelaşi popor, în grupuri de popoare sau grupuri de indivizi din popoare diferite dar cu aceleaşi înclinaţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Trăim cu toţii, mai mult sau mai puţin, sub influenţele vibraţionale considerabil de puternice ale lumii, sub imperiul uitării importanţei conştiinţei înalte de odinioară, a evoluţiei noastre avansate, dar momentan necunoscute – doar intuite prin pretenţiile de multe ori absurde cu care ne prezentăm în faţa lumii, crezând că ni se cuvin mai multe decât primim.... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Azi toate acestea nu sunt percepute ca atare – dar în avans fiecare om a ştiut ce nivel de putere a conştiinţei poate avea în situaţiile, conjuncturile în care aveau să se desfăşoare întrupările personale, lăsând pentru alte cicluri de vieţi – după multe şi detaliate întăriri pe alte meleaguri ale universului – re-verificări ale celor de care vom fi în stare să manifestăm în spaţiile cu vibraţii joase. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ceea ce putem numi azi puterea noastră spirituală la opoziţie – sau rezistenţă în faţa vibraţiilor joase – aduce în viaţa noastră nu neapărat subtilităţi cât manifestări brute de care scapă greu orice spirit. Subtilităţile există, dar deocamdată ele nu sunt urmărite până când cele grosiere nu sunt cunoscute în detalii: tocmai de aceea cei care ne punem întrebarea de ce nu vor oamenii să se preocupe de spiritualitate, când ar trebui să se gândească serios la acest aspect. Cei care sunt la prima lor călătorie regresivă doresc să-şi cunoască manifestările grosiere, brute, brutale, dar şi cei vechi, şi foarte vechi în asemenea călătorii, au nevoie de astfel de cunoaştere, a manifestărilor brutale – căci ne trebuie tuturor să descoperim influenţele pe care le primim în acest fel de mediu planetar. Nu numai înfluenţele exterioare lucrează asupra noastră: tot timpul ni se dezvoltă alte forţe radiante spirituale, care au tendinţa să ne tragă în jos, şi doar prin voinţa şi conştiinţa noastră ne putem întărim forţele radiante vechi, deja dezvoltate, corectate şi consolodate; prin puterea celor vechi, consolidate, le vom dezvolta treptat şi pe cele mici, cele mai noi, care la rândul lor ne vor îmbogăţi şi întări mereu puterea spirituală totală. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dezvoltarea radiaţiei noastre totale este un proces care se petrece permanent – şi nu ştim azi despre astfel de dezvoltări. Dar vom consolida şi acest fel de cunoaştere, în condiţiile de azi: căci în trecut, în vibraţii înalte, am fost conştienţi de acest lucru şi am fost de asemenea conştienţi că în vibraţii joase – ca şi în variaţii puternice de vibraţii, aceste diferenţe ne pot trage cel mai mult în jos, spre manifestări agresive mai ales, dar şi spre alegeri dubioase, care ni s-ar părea ciudate comparativ cu încredinţările pe care le avem despre propria noastră persoană. Şi descoperim că ştiam cândva că lucrurile se vor petrece în acest fel, şi acceptarea acestui fapt ne poate ajuta mult să ne observăm cu atenţie intenţiile, atenţiile, dar şi intuiţiile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Desigur este mult de asimilat în asemenea condiţii, nu este nimic uşor – dar noi chiar ne-am bazat pe astfel de condiţii grele pentru a face eforturi de ridicare a sufletului din propriile sale căderi de o clipă... Sunt complexităţi care scot din profunzimile sufletelor noastre multe neacceptări, superficialităţi, nerecunoaşteri – toate având drept scop reluarea, după terminarea vieţii fizice, analizarea şi corectarea necesară înaintărilor noastre.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ne-am obişnuit să credem că evoluţiile sunt liniare, mereu ascendente – dar ele ne aduc de fapt întoarceri nu neapărat pentru că nu am învăţat ceva sau ne-am lăsat influenţaţi de cineva – ci pentru că permanent ni se dezvoltă noi raze, plăpânde la început, care prin neputinţa lor proprie, naturală, ne trag momentan înapoi. Este ca şi cum am spune că naştem un copil care ne atrage toată atenţia şi ne cere nu numai renunţari la alte activităţi frumoase, plăcute, minunate, interesante, ci şi oboseli, nervi, pe care nu ni le dorim – dar le avem... Dar “copiii” aceştia cresc şi ne vor ajuta în toate celelalte manifestări, întărindu-ne reciproc, crescându-ne unul pe altul. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Acestea sunt cele mai profunde legităţi ale evoluţiilor noastre şi treptat le putem pătrunde chiar şi în timpuri atât de grele ca şi cele pe care încă le mai traversăm şi azi... Să avem numai răbdare cu noi, dar mai ales cu cei din jurul nostru...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">...Şi toate acestea erau cunoscute în vechime – ne-am obişnuit, cred, cu această idee!!!... dar o astfel de cunoaştere mergea oricum mult mai departe, omul lucra permanent cu el însuşi din absolut toate punctele de vedere pentru a-şi creşte şi consolida forţele spirituale în toate firele de destine care aveau să-l conducă tot mai departe. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dorinţa fiecărui om a fost atunci să poată rămâne în cadrul acestor înalte idealuri profunde, chiar dacă cu greu majoritatea oamenilor le vor cunoaşte dar nu se vor pute ridica la nivelul împlinirii lor: dar nădăjduiau că măcar să simtă cândva tendinţa personală de înălţare către asemenea idealuri...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-82368992301784210772018-04-27T22:37:00.000+03:002018-04-27T22:42:17.757+03:0015. CONŞTIENŢA ŞI CONŞTIINŢA OMENIRII ÎN MILENIUL VIII î.H: TEMATICA CONŞTIENŢEI<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1IXcaleroaSBa8TPI1x-kzRMwFMcKunQYJCE1HhXZyqgLWcxW9KaMdXl9WWycaQmM9PYPi5y1FluNWM3UIWoQItLuipTLe6Z2j7ulOTA-aSxgmAJcuZ0-jqAk37Grh3nicnmseTg05CM/s1600/DSCN3502.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1600" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1IXcaleroaSBa8TPI1x-kzRMwFMcKunQYJCE1HhXZyqgLWcxW9KaMdXl9WWycaQmM9PYPi5y1FluNWM3UIWoQItLuipTLe6Z2j7ulOTA-aSxgmAJcuZ0-jqAk37Grh3nicnmseTg05CM/s320/DSCN3502.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Conştientizarea totală de către oamenii acelor timpuri</span><span style="font-family: arial, helvetica, sans-serif;"> a liniilor temporale: trecut-prezent-viitor, urmărind în prezentul lor dezvoltarea forţelor spirituale fizice prin manifestarea fizică curentă.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Conştientizarea liniilor de transcendenţă în formarea speciilor planetare (inclusiv a speciei umane) şi reînnoirea corporalităţii umane după ultima glaciaţiune, din Moşii fiecărei rase umane.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Conştientizarea păstrării capacităţilor multisenzoriale, pentru o perioadă relativ scurtă de timp, care erau însă în diminuare permanentă, pentru a lăsa loc dezvoltării forţelor spirituale fizice în principal, cu minimalizarea celor mental-astrale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">4. Crearea tradiţiilor: prin traducerea în manifestări fizice, cu ajutorul creaţiei materiale, a capacităţilor de percepţie multisenzorială. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De ce studiem în mod prioritar acest mileniu VIII î.H.?...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Desigur, puteam începe cu perioada în care Moşii au traversat singuri perioada de după ultima glaciaţiune, timp petrecut de dânşii în locaţii stabilite cu mult înainte de acest eveniment (metafora biblică spune “Arca lui Noe”), adică stabilite imediat după penultima glaciaţiune când omenirea începea – sensibilizată puternic de experienţa petrecută în timpul <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">paznicilor</a> - să se pregătească de petrecerea extrem de complexă a ultimei glaciaţiuni. Şi cunoştea, în acelaşi timp cu propriile pregătiri, şi pregătirile pe care le efectuau Moşii pentru reluarea cursului normal al omenirii după această ultimă glaciaţiune. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De ce – o altă întrebare – facem referinţă la această ultimă glaciaţiune? deci nu o experienţă nouă, nemaitrăită până atunci, căci mai fuseseră şi alte glaciaţiuni petrecute de spiritele umane pe Pământ. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Întrebarea – şi răspunsul – este valabilă doar pentru noi acum, căci omenirea în totalitatea ei ştia bine atunci de ce, şi cum se derulau evenimentele, conform unei planificări riguroase, realizată de coordonatorii centrali ai tuturor evoluţiilor terestre (şi nu numai: ci total galactice, cunoscute de toţi). Perioada ultimei glaciaţiuni a avut o importanţă uriaşă, întrucât a constituit parcurgerea unei etape de o extrem de vastă experienţă lucrativă, cum nu mai existase pe Pământ. Căci dacă activităţile erau mult mai complexe oricum decât orice fel de activitate pe care o cunoaştem acum, din vieţile fizice, complexitatea celor petrecute înainte, în timpul şi imediat după fenomenologia ultimei glaciaţiuni este foarte departe de cunoaşterea şi înţelegerea noastră contemporană. Este şi cauza din care toate acestea, descrise astfel, nu sunt crezute de mulţi oameni – ci doar de către cei care au azi o conştienţă activă în acest sens, datorată intuiţiilor lor puternice, clar-intuiţiilor şi deschiderii percepţiilor multisenzoriale conştiente. De asemenea, la sfârşitul ultimei glaciaţiuni, toată omenirea trăitoare în acel moment pe Pământ, mai puţin cei ce aveau să rămână Moşi ai popoarelor şi Călători ai Moşilor, şi-au dematerializat toate creaţiile materiale (case şi nave de deplasare personală) şi corporalitatea proprie fizică+eterică, rămânând ca entităţi astrale în preajma Pământului, urmărind atent toate cele ce se petreceau în continuare pe planetă. De altfel, aşa proceda fiecare om în mod normal pentru acele vremuri, şi în întreaga epocă mentală a omenirii, când părăsea destinul fizic: la fel ca şi acum, mai puţin acţiunile de dematerializare şi împământarea materiilor acestor două corpuri, dintre care corpurile eterice se destramă în primele zile după deces, iar corpurile fizice rămân în grija familiei, îngropate în cimitire. Dar destinul continuă, sub formă de entitate astrală, până la realizarea tuturor sarcinilor înscrise în destinul personal. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">În scopurile urmărite, Moşii s-au retras în locurile special create anterior, aşa cum am mai spus, locuri pe care metaforic Biblia le-a numit „arce” (arca lui Noe, de exemplu – întrucât complexitatea acestor locuri era prea greu de descris, de multe ori foarte greu de înţeles această complexitate, despre care vom discuta şi noi cândva); în asemenea locuri au trăit copiii Moşilor: care au constituit prima generaţie a omenirii noi, cu o corporalitate nouă, adecvată vieţii majoritar fizică. Era – şi este – o corporalitate cu straturi ale corpurilor astral, mental şi cauzal care aveau să se adapteze rapid, dar treptat, la scăderile de vibraţie planetară extrem de accentuate după ultima glaciaţiune, diminuându-şi volumul straturilor interioare. Acesta a şi fost rostul schimbării corporalităţii (despre care discutam în studiile anterioare) după ultima glaciaţiune, căci dacă omenirea ar fi mers mai departe cu creaţia mentală, cu materializarea/dematerializarea ca procese care folosesc energii şi materii în volume uriaşe, dislocate cu forţe mentale uriaşe, prin folosirea tuturor acestor forţe s-ar fi distrus repede întreaga planetă, poate chiar în mai puţin de 100 de ani. Totul s-a evitat prin trecerea omenirii de pretutindeni la manifestare preponderent fizică, cu creaţie fizică din resurse gata create (planetare: pământuri, metale, cristale, lichide; ale biosistemului: lemn, fibra, os, etc.) – adicăt tot ceea ce ştim azi foarte bine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Următoarea perioadă a fost aceea a răspândirii oamenilor care ieşeau treptat din locaţiile Moşilor, pregătiţi de dânşii cu întreaga cunoaştere a noilor forme de trăire. Erau pregătiţi deja să-şi valorifice experienţa proprie anterioară, dinainte de venirea lor pe Pământ, din evoluţiile creatoare cu corpul fizic anterioare Pământului, precum şi din experienţa pregătitoare de viaţă fizică din timpul <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">Paznicilor din străvechimi</a>. Răspândirile lor în teritorii au fost de asemenea coordonate de Moşi la un nivel general, iar oamenii au muncit mai departe la organizările aşezărilor lor, de la nuclee de câteva case – la aşezări (sate le numim azi) cu diverse şi complexe organizări de activităţi: şi pentru fiecare familie, şi comune aşezării întregi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">A fost o perioadă în care, treptat – dar cu foarte mare atenţie, cu deosebită concentrare mentală şi astrală, s-au dezvoltat toate activităţile care fuseseră restrânse la început, trecând treptat toate în planul fizic: creaţie fizică, dar şi hrănire, deplasare, comunicare, relaţionare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Oamenii porneau într-un nou fel de viaţă, după adaptarea tuturor spiritelor umane de la spaţiile restrânse (din locaţiile Moşilor) pe spaţii ample, deschise, în plin mediu planetar variat şi mereu schimbător. La sfâşitul mileniului IX î.H. s-a încheiat această adaptare a omenirii, ceea ce însemna trăirea cu siguranţă, cu uşurinţă, fluid, lin, flexibil, în manifestări cu corpul fizic, folosind corpul mental şi corpul astral însă cu maximum de atenţie: pentru ca tentaţia de a derula activităţi mentale şi astrale să nu mai fie majoritare, în defavoarea celor fizice. Fiecare om era complet conştient de necesitatea cursivităţii folosirii corpului fizic, paralel cu folosirea curentă, dar redusă la strictul necesar zilnic, a studiului mental-astral, mutând permanent accentele pe percepţiile şi activităţile fizice curente: totul pentru consolidarea treptată a acestor folosiri ale corpului fizic. Dar cel mai important lucru al vremurilor pe care le studiem era legat de două tipuri de activităţi:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Drumurile spirituale pe care fiecare om le efectua în locurile natale: adică în spaţiile cu vibraţie asemănătoare locului de naştere proprie, iar pe de altă parte drumurile mai lungi sau mai scurte pe care fiecare om le făcea în vibraţiile altor continente, diferite de ale continentului în care se născuse şi trăia în continuare viaţa sa curentă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Punerea în forme fizice a celor percepute încă clar atunci prin simţurile corpului mental şi corpului astral, sub formă care azi ajunge la noi ca tradiţii şi, pentru cei ce au o mai mare profunzime a înţelegerilor şi necesităţilor în aplicaţii: ceea ce azi numim „arte” – artele fundamentale, artele tradiţionale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aduceam în discuţie, la începutul articolului, tematica conştienţei şi conştiinţei umane – cele două concepte sunt despărţite abia de câţiva ani în gândirea noastră, foarte puţin de-a lungul timpului s-a făcut această diferenţă – şi nicidecum nu a existat în proporţie de mase. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Omenirea era conştientă – aşadar discutăm despre conştienţă – de faptul că trăia epoca cea mai complexă dintre cele trecute şi mare parte din viitorul său apropiat, până la revenirea activităţilor majoritar mentale şi astrale, cuprinzând şi creaţia materială mentală. Este necesar să privim fiecare epocă a omenirii în funcţie de creaţia materială umană, generalizată pe toate continentele. Omenirea avea în acele timpuri:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– percepţiile mentale încă intacte: corporalitatea fluidică fiind în închidere – dar încă nu avea straturi interioare în stare latentă; se folosea integral cunoaşterea astrală, prin călătorie astrală: prin desprinderea parţială a corpului astral de restul sistemului corporal, circulaţia conştientă şi efectuarea de studii proprii în galaxie, în deplină conştienţă, prin totală voinţă proprie, în orice moment dorit de om (nu numai în somn, aşa cum se petrec lucrurile majoritar azi, în perioada de somn). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi ceea ce era specific momentului – oamenii fiind deplin conştienţi de valoarea lor, la un loc, se întăreau în vederea realizării celor două obiective descrise mai sus, conştientizând în egală măsură trecutul mental al omenirii, prezentul lor pregătitor pentru viitorul apropiat şi mai îndepărtat, şi însuşi acel viitor tenebros, întunecat, pentru care fiecare om se consolida înainte de intrarea în el, în mod conştiincios, pentru a trece această epocă fizică cât mai echilibrat posibil;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– percepţiile corpului fizic, cu care omul se obişnuia treptat în acele vremuri, având siguranţa că în acel moment putea să le folosească plenar, incluzându-le integral în manifestările proprii de pe nivelele corpurilor fluidice, care nu erau încă stinse, aşa cum spuneam mai sus: mai ales cele mentale şi cauzale. Omul avea nevoie să se concentreze total asupra celor fizice, ocolind pe cât posibil pe cele mentale şi astrale în mod curent, ştiind că în viitor simţurile corpurilor fluidice se vor închide – chiar dacă nu de tot. Dar omul nu va mai fi conştient de ponderea lor mică, deşi reală, concretă şi va trăi aşa cum simţea, fără să-şi pună întrebările de rigoare. Însă doar în vieţile grele, agresive, la limita de subzistenţă, ele aveau să rămână insesizabile pentru omul obişnuit deja numai cu simţurile corpului fizic, iar această perioadă avea să fie relativ scurtă – grea, dar scurtă. Cândva avea să fie conştient de tot ceea ce l-a ajutat în vremurile grele să compenseze măcar emoţional ceea ce nu mai avea mental, căci spiritul care este obişnuit cu frumuseţea naturală a universurilor în care trăieşte are nevoie, mult timp din evoluţiile sale de început, de susţinere pe orice cale (mai ales emoţională la început) a continuităţii efectelor naturii planetei şi ale cosmosului asupra simţurilor sale. Şi acest lucru este necesar mai ales în situaţia în care perioada închiderii căilor corporale de acces către profunzimile planetei şi cosmosului, foarte scurtă de altfel. Este scurtă – comparativ cu întreg ciclul de vieţi pământene, după care revenirea se poate face rapid dacă este ajutată, susţinută corect: adică păstrând echilibrul între toate felurile de manifestări, ceea ce înseamnă de fapt echilibrul folosirii în viaţa curentă a tuturor seturilor de raze ale spiritului care pot să fie folosite fără să fie periclitată viaţa planetei şi a biosistemului ei. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi pentru că am ajuns într-un asemenea punct al discuţiilor noastre, să facem o scurtă paranteză cu necesitatea acestui tip de ajutor. Un ajutor care este necesar pe două fronturi pentru spiritele creatoare care urmăresc, profund în subconştientul lor (înafara celor care păstrează o conştientizare totală în toată această perioadă: aceştia fiind Moşii popoarelor): protecţia planetei şi protecţia tuturor spiritelor întrupate pe ea şi în jurul ei. Să detaliem puţin aceste două direcţii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Ajutor pentru desfăşurarea propriilor vieţi, precum şi a vieţilor celor din jur, la un nivel optim pentru propria subzistenţă (dar optim la nivelele cele mai joase ale vibraţiei planetei, nu numai cele mai înalte), când se consolidează toate manifestările proprii pentru sine şi societate: muncă fizică care să nu presupună concurenţa - ci conlucrarea; orientări în lumea de întrupare folosind majoritar simţurile fizice pentru activităţi fizice principale şi colaterale, dar tot atât de importante ca şi munca principală: care este creaţie materială fizică în detaliile cele mai profunde, folosind nu numai materiale fizice, ci şi puterile fizice în activităţi de tot felul (zbor, înot, viteze de deplasare proprie diferită, cu greutate diferită, în condiţii corporale diferite (condiţii de muncă grea, de handicap, etc.). Desigur am putea continua cu liste întregi, dar deja suntem obişnuiţi azi să le analizăm pe toate (sclavie, boli, bătrâneţe, etc.).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Necesităţi mult mai profunde merg în profunzimea întrupărilor. Suntem, şi vom fi în eternitate ajutători şi învăţători de o anvergură din ce în ce mai profundă pentru noi înşine şi pentru generaţiile noi de spirite care intră în evoluţii. Noi, ca ajutători universali, vom ajunge să avem puteri de adaptare mai rapidă – în orice mediu planetar, de oriunde, din orice galaxie. Intrăm la întrupare, ne facem sarcina, plecăm: fără să ne plângem, fără să-i plângem pe cei plecaţi, ştiind că ne facem datoria şi plecăm în alte părţi, pentru a ajuta mai departe. Învăţăm să ne concentrăm, să luptăm cu noi înşine pentru a ne menţine concentraţi şi a depăşi greutăţile, ne confruntăm cu necesităţi de gândire rapidă şi complexă găsind soluţii pentru a uşura trăirile noastre şi ale semenilor în astfel de situaţii. De aceea ne consolidăm în condiţii optime, apoi învăţăm să ne descurcăm cât mai onorabil în condiţii grele sau diferite de orice altele cunoscute, aşa cum sunt de diferite condiţiile de la o planetă la alta în această zonă a universului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Înţelegând necesităţile diferite de trai de la un loc la altul înţelegem de ce ne confruntăm la un moment dat cu bătrâneţea sau handicapul: condiţii de gravitaţie puternică de pe alte planete, în care abia ne putem mişca, condiţii de trai pe alte planete care mor sub dilatări sau explozii stelare, în care întrupaţii au nevoie să se apere, să se ajute reciproc pentru a depăşi asemenea greutăţi, cu oboseala tuturor razelor posibil de folosit în manifestări de toate felurile, nu numai a celor fizice. Sunt doar câteva exemple, în continuare putem să înţelegem astfel orice altă greutate cu care ne confruntăm acum ape Pământ. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">(Se poate urmări studiul “<a href="http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.ro/2012/01/copilaria-si-batranetea-omului-ajutor.html">COPILĂRIA ŞI BĂTRÂNEŢEA OMULUI – AJUTOR PENTRU O VIAŢĂ ETERNĂ</a>”) </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi despre care înţelegeam bine atunci – dar foarte puţin acum. Dar conştienţa ne va reveni şi vom lucra asupra noastră să ne întărim percepţiile, să nu ne mai temem de “relele” Pământului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Iată deci că:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– asemenea perioade cu vibraţie foarte joasă ne sunt absolut necesare: dar ele ne sunt date pentru perioade scurte de timp deocamdată, întrucât ne par extrem de agresive şi devin astfel obositoare pentru spirit în ansamblul lui – nu numai pentru trăirile fizice;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– revenirea ne este ajutată, să fie rapidă, cu înţelegeri ale existenţei unor “unelte” care ne-au menţinut măcar subconştientul – dacă s-a putut conştientiza tot timpul – în înălţarea sufletului, în mijlocul acestor condiţii grele de trai: acesta este obiectivul major al tradiţiilor oriunde pe Pământ, în orice vremuri. Ele ţin de: muzică (pe baza existenţei simfoniilor naturale ale sunetelor fundamentale ale cosmosului, planetei, biosistemului planetei); artele plastice, vestimentare şi decorative: colorate în armoniile universale ale aurelor = luminiscenţelor fundamentale ale oricăror feluri de corporalitate şi creaţii materiale ale omului; arhitectonice, care păstrează elementele cele mai importante ale structurilor planetare (arcuri ale canalelor eterice matriceale ale planetei cu frumoasele lor celule bleu-liliachii de stabilizare vibraţională, alte elemente matriceale corporale şi planetare); dansuri şi alte feluri de mişcări corporale asociate cu sunetele lor fundamentale (realizat de muzica instrumentală şi vocală însoţitoare). Şi vom studia în amănunt aceste tradiţii, cu multe dintre particularităţile lor, aşa cum au ajuns la noi azi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aşadar, fundamentul tradiţiilor este format din percepţiile multisenzoriale umane. Şi să nu uităm niciodată că ele, aceste percepţii atât de complexe, sunt PERMANENT existente în viaţa noastră, ele creează fondul natural al trăirilor noastre, chiar dacă nu le conştientizăm cu toţii – ci doar relativ puţini dintre noi am ajuns în acest moment planetar să ni le conştientizăm şi să ni le acceptăm ca nefiind boli sau “alterări” ale conştienţei (nu conştiinţei) curente. Puţini dintre noi au încredere în intuiţiile frecvente sau chiar în clar-intuiţii (despre care de regulă nici nu ştim că ar exista). Când vom ajunge să avem încredere în astfel de trăiri, să acceptăm că ele fac parte integrantă din viaţa noastră, vom înţelege şi accepta de asemenea şi baza transcendentă a tradiţiilor, a tuturor artelor, care ne-au păstrat tot timpul acesta din urmă în frumuseţea profundă deosebită a tuturor celor ce ne înconjoară!!!... Şi astfel vom reuşi să depăşim rapid greutăţile inerente ale revenirilor, apreciind toate cele ce au fost cândva create – chiar de noi, în alte întrupări sau de fraţii noştri de pretutindeni...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Vom detalia elementele acestea legate de tradiţiile tuturor popoarelor, în măsura în care ne va permite timpul, în studiile viitoare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Important este să înţelegem că oamenii erau perfect conştienţi de toate acestea, erau perfect conştienţi de necesităţile lor împletite: şi în viaţa curentă care se îndrepta inexorabil către viitorul sărăcit astfel, dar şi în perioada în care revenirile, după numai 4-5.000 de ani pământeni, trebuiau să fie rapide şi curate, spălând astfel efectele greutăţilor perioadei agresive, obositoare, pe care tocmai o finalizăm acum. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-67801831424085046512018-04-10T13:11:00.000+03:002018-04-11T13:07:48.147+03:0014. CUNOAŞTEREA PROFUNDĂ A SCHIMBĂRILOR ÎN COMPORTAMENTUL UMAN<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqhWASwzDp1Bin8SblSzu1aWLZGOG9vQ2TMTM-OpBtshbAXSgH47RWa5XFYrwzIsLpKegpYvr9YjkJh5xmWTZIuanC4zh4yjkEG952fmamSN-zGWOd5XFszTbDUSgCLpwcomVy0dWqyFs/s1600/DSCN5867.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1077" data-original-width="1600" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqhWASwzDp1Bin8SblSzu1aWLZGOG9vQ2TMTM-OpBtshbAXSgH47RWa5XFYrwzIsLpKegpYvr9YjkJh5xmWTZIuanC4zh4yjkEG952fmamSN-zGWOd5XFszTbDUSgCLpwcomVy0dWqyFs/s320/DSCN5867.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. A fost perioada cu comportamentele cele mai elevate ale întregii omeniri după ultima glaciaţiune.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Oamenii au fost conştienţi şi de trecutul lor, şi de prezentul cu ajutor reciproc pentru dezvoltarea tuturor activităţilor fizice, şi de comportamentele în permanentă schimbare, spre negativ, ale viitorului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Sub influenţa memoriilor spirituale proprii, a îndrumărilor bianuale ale Moşilor şi Călătorilor Moşilor, ale drumeţiilor proprii introspective în propriile teritorii şi în teritoriile altor popoare, oamenii consolidau cele mai avansate comportamente şi activităţi, dezvoltau relaţii de într-ajutorare pentru consolidarea lor, fără de care erau conştienţi că orice comportament de-a lungul timpului, în continuare, ar fi fost mult mai agresiv pentru ei înşişi şi pentru întreaga planetă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Am discutat de-a lungul timpului în fel şi chip despre manifestările comportamentale ale oamenilor în etapa mentală, adică în etapa planetară cu vibraţii foarte înalte. După ultima glaciaţiune, vibraţia medie planetară a continuat să scadă, mult mai abrupt decât înainte, sub incidenţa radiaţiilor cosmice pe care plafonul ceţos, care exista în perioada cu vibraţii foarte înalte, le reţinea şi proteja astfel planeta şi biosistemul ei. De asemenea, plafonul ceţos a menţinut, ca stare permanentă a planetei înainte de ultima glaciaţiune, o vibraţie înaltă în structurile ei, suficient de înaltă pentru ca toate vieţuitoarele să evolueze în mod optim, odihnitor, pentru fiecare specie în parte. Cele discutate anterior, despre <a href="http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.ro/2018/02/12-cunoasterea-profunda-schimbarii.html">schimbarea mediului natural general</a> şi despre <a href="http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.ro/2018/03/13-cunoasterea-profunda-variatiei.html">schimbarea corporalităţii umane</a> ne conduc de asemenea la înţelegerea tuturor schimbărilor comportamentale ale oamenilor. Azi le acceptăm mai greu, dar în perioada studiată - cu cca. 8.000-10.000 de ani în urmă - </span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">erau înţelese</span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"> mai ales schimbările din comportamentul uman: aşa cum fuseseră în străvechimi, aşa cum erau în timpul lor şi mai ales cum aveau să devină în viitor. Asemenea schimbări nu au avut loc brusc, ci treptat, şi mai ales în deplină înţelegere a celor care se petreceau, cu o încredere bazată pe cunoaşterea tuturor celor trecute, prezente şi viitoare, pe înţelegerea factorilor care conduseseră la toate modificările pe care le-am discutat anterior: spirituale (aici – cu referire la grupurile spirituale întrupate), de mediu planetar, de corporalitate, pe scurt – înţelegerea evoluţiilor aflate în derulare pe Pământ. Şi mai ales oamenii ştiau, şi urmăreau permanent, variaţiile vibraţiei medii planetare, toate micile şi marile ei variaţii: de la o zi la alta, de la un an la altul, de la un grup de ani la următorul, aşadar urmărindu-le atent pe toate, aşa cum se derulează ele în mod natural. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dar ştiau şi că percepţiile oamenilor se diminuau de la o perioadă mai lungă de timp la alta, însă atunci, în acele vremuri, nuanţele comportamentale nu se schimbau, oamenii fiind perfect conştienţi că:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– în trecut puteau să ridice vibraţia aşezărilor lor după o glaciaţiune, lăsând apoi treptat ca vibraţia să se diminueze până la naturalul planetar; în vremurile lor nu o mai puteau face – şi nici nu o mai doreau de altfel, înţelegând perspectiva diminuării naturale, precum şi motivele pentru care nu mai aveau această putere şi nici nu mai aveau sarcini pe măsura ei;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– în prezentul lor, ceea ce puteau face cu multă uşurinţă era păstrarea calităţii înalte a creaţiei lor şi a derulărilor comportamentale în familie, în aşezare, care le era societatea de bază în continuare; apoi în drumurile lor în lume, unde o astfel de calitate creştea conştient de la un drum la altul al oricărui om din aşezare, pe măsura creşterii experienţei proprii şi de la un om la alt om, căci toate noutăţile şi înţelegerile erau analizate în prezenţa învăţătorului din propria aşezare, astfel încât experienţele fiecăruia circulau rapid de la un o familie la alta. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Cunoşteau deosebirile care urmau să apară în viitor nu numai după specificul aşezărilor în funcţie de continent, şi de locul pe continent, ci şi ca urmare – cel mai important lucru pe care îl ştiau cu toţii – a faptului că pentru acele popoare care vor termina primele sarcinile lor pământene şi vor pleca primele de pe Pământ, Moşii lor vor pleca mult mai repede din mijlocul lor, pentru a le lăsa mai mult timp pentru libertatea de a se manifesta aşa cum puteau ei, aşa cum simţeau ei în mod natural: mai presus de prezenţa Moşilor care răspândeau vibraţii înalte şi astfel determinau oamenii să le urmeze învăţăturile. Obişnuinţele lor de până atunci fuseseră să urmeze sfaturile celor cu ştiinţă mai multă, să acţioneze conform unui exemplu de conducător cu înalte forme de manifestare personală. Asemenea spirite cu experienţă, orientare şi putere de adaptare mai puţină aveau însă nevoie să-şi cunoască propriile lor manifestări, bune sau rele, pe care le puteau avea chiar în lipsa unui conducător spiritual de cea mai înaltă calitate spirituală: adică să se manifeste aşa cum trăiau liber în alte zone din univers de unde veniseră pe Pământ, ordonându-şi singuri acţiunile fără a depinde de un conducător. Aveau nevoie cu toţii să se cunoască pe ei înşişi cum se comportau în situaţii grele, planetare şi sociale, începând chiar cu conducătorii aleşi sau moşteniţi în fruntea societăţilor lor, dar care făceau parte chiar din grupurile spirituale cu care veniseră pe Pământ. Conducătorii aleşi, de acest fel, ai grupurilor care aveau să stea cel mai scurt timp în continuare pe Pământ, au apărut cu puţin timp înainte de începerea retragerii majorităţii Moşilor din lume, adică de regulă la sfârşitul mileniului IV î.H. În restul popoarelor, majoritatea Moşilor se va retrage treptat de-a lungul mileniului I î.H. – mileniul I d.H., iar în continuare aveau să rămână doar câţiva în mijlocul lumii, acolo unde, şi când vor socoti dânşii că oamenii sunt pregătiţi să-şi asume responsabilităţile reale, de înaltă calitate şi moralitate, necesare trecerii acestei perioade grele. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Geţii ştiau bine aceste lucruri şi mai ştiau că:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– Moşii lor vor fi printre ultimii care vor pleca din mjlocul lor, rămânând încă un timp până după schimbarea vremurilor: o schimbare mult aşteptată, de la “întunecarea” luminii (aurei) cerurilor şi pământurilor – la începerea “luminării” acelei lumini interioare, radiante, a puterii luminiscenţei cerurilor şi pământurilor, ce până atunci mersese tot timpul spre întunecare; azi numim acest proces "diminuarea vibraţiei planetare", diminuare schimbată acum 2000 de ani cu creşterea ei: creşterea vibraţiei planetare - a vibraţiei întregii galaxii, a întregii zone locale a universului;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– călătoriile geţilor prin lume aveau să treacă dintr-un registru deschis, adică de parcurs direct prin mijlocul popoarelor conştiente şi bucuroase de trecerea drumeţilor prin ţara lor – la un registru ascuns, fără ca asemenea călătorii să fie însă abandonate multă vreme. Oamenii aveau sarcina să simtă modul în care se schimba vibraţia locurilor, cum se schimba vibraţia locurilor şi populaţiilor trecând prin canalele eterice continentale (care duceau cu ele vibraţiile aşezărilor pe care le traversau). Cunoşteau astfel intuiţiile popoarelor, schimbarea lor în funcţie de interesele locale, schimbarea conducătorilor care antrenau după ei poftele, dorinţele, plăcerile şi neplăcerile lor, supunându-şi popoarele fără nici o greutate liniilor lor proprii de conduită, şi ele fiind în permanentă schimbare: din rău în mai rău, după cum erau influenţaţi de chiar vibraţia planetară aflată în continuă diminuare, precum şi variaţiilor bruşte de vibraţie, rapide, dezorientante, obositoare. De la frustrări la mânie, la certuri şi război nu a trecut mult timp. Moşii nu au învăţat niciodată oamenii să se războiască sau să-şi facă arme pentru război, doar oamenii şi-au creat arme pornind de la:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– uneltele folosite în gospodărie şi la muncile cultivării câmpurilor şi pomilor;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– din experienţa lor ancestrală, dinainte de venirea pe Pământ, pe care orice spirit o avea, o are, în memoriile sale spirituale: în funcţie de diferite vibraţii, ale mediului şi ale manifestărilor proprii, care apăreau în astfel de conjuncturi agresive, influenţându-se reciproc, şi erau aplicate fără gândire prea multă, după puterea tuturor de punere în practică: de la care urmau imediat perfecţionări ale răului în sine, adaptări la alte noi situaţii, dezvoltări agresive de-a lungul timpului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Ştiind toate acestea, oamenii rămaşi sub influenţa spirituală de înalt calibru a Moşilor lucrau pentru obişnuinţa şi păstrarea celor mai înalte comportamente, întărirea lor, consolidarea lor în profunzimi adânci, să fie puternic înrădăcinate în comportamente, în orice fel de manifestări umane. Să înţelegem în consecinţă că manifestările fizice în totalitatea lor, cele bune, morale, calitativ-înalte, au fost cândva acte gândite şi consolidate prin gândire, conştienţă şi conştiinţă activă, aşadar acte pur intelectuale la baza lor cauzală, aşa cum vom accentua în studiile despre formarea tradiţiilor, ceea ce însemna, pe scurt:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– amintirea, readucerea din memorii şi aplicarea experienţei spirituale dinaintea evoluţiilor pământene, adaptarea ei la realităţile Pământului;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– analizarea adaptărilor şi corecţiile lor în funcţie de mediul planetar şi social-spiritual; să nu pierdem din vedere şi profunzimea experienţei de corecţii din timpul programelor atlante, proaspăt şi clar păstrate în minte, precum şi a lucrărilor realizate sub îndrumările corective ale paznicilor din străvechime. Toate erau pentru oamenii de atunci mult mai apropiate de vremurile trăite, şi proaspăt memorate, decât sunt ele azi – dar şi azi începem să ne amintim, sau cel puţin să intuim multe din cele ale trecutului pe care îl studiem acum; </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– toate erau consolidate atunci şi prin îndrumările permanente ale Moşilor, transmise de două ori pe an, în zilele Mijlocului de Vară şi în zilele Mijlocului de Iarnă (adică imediat după solstiţii), care veneau să canalizeze oamenii de pretutindeni către cele mai importante linii generale de vieţuire extrem de profundă, necesară lor pentru perioada următoare, cu pierdere naturală a cunoaşterilor profunde, cu agresivitate, cu limitări de moralitate. Aşa stăteau lucrurile la geţi, dar atunci, în perioada pe care o analizăm, la fel se petreceau lucrurile pentru toate popoarele din lume – doar că pentru geţi perioada a fost mult mai lungă, comparativ cu popoarele din care Moşii aveau să se retragă mai devreme (aşa cum au fost cele din Orient, precum şi popoare din Mesopotamia, Arabia şi Africa). Geţii nu au fost singurul popor astfel îndrumat timp mai îndelungat, prin destinul lor, iar necesităţile unui asemenea destin ţineau de sarcinile complexe pe care aceste popoare le-au avut, şi le au încă, în tabloul general al istoriei umanităţii;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– pe lângă îndrumările Moşilor, cu moştenirea de practică generală în familie şi aşezare, în plus drumurile spirituale ale fiecărui om în parte, despre care discutăm, în plus cu rememorările spaţio-temporale în amănunt, în prezenţa şi sub îndrumarea Călătorilor Moşilor, toate veneau periodic ca o ajustare fină, ca un acordaj fin şi deosebit de profund odată cu trecerea timpului, urmând ca rezultatele călătoriilor lor să fie puse în practică, aşa cum am discutat, la reîntoarcerea în aşezare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi discutăm aici nu numai despre creaţia materială, ca bază de trăire umană, cu aplicaţii ale celor cunoscute pe toate căile, care ofereau suport material în gospodărie şi aşezare, ci şi despre comportamentele oamenilor între ei, despre formarea obiceiurilor de relaţionare, de care omenirea nu avusese nevoie în evoluţiile pământene de până atunci. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Vom mai discuta pe parcurs despre toate aceste aspecte, în felul şi în măsura în care fiecare act de manifestare umană este legat de derularea vremurilor. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-83135926052093183202018-03-30T20:45:00.001+03:002018-03-30T20:45:38.704+03:0013. CUNOAŞTEREA PROFUNDĂ A VARIAŢIEI CORPORALITĂŢII UMANE – ŞI PLANETARE, ÎN GENERAL<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmzfcL1bm20crNghc9gwCVgrFtB24vyPqSiaeyuxFSqPUb6Oja7B7397THZVwfqrzXHpTX-7NSE_n1RTWkwTCbrHcy6PydY934N7vcaL5SJMu_MyJwO9L4heY6gKjF_Tswiw4wU9PApLA/s1600/996720_10201254739241394_344857795_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmzfcL1bm20crNghc9gwCVgrFtB24vyPqSiaeyuxFSqPUb6Oja7B7397THZVwfqrzXHpTX-7NSE_n1RTWkwTCbrHcy6PydY934N7vcaL5SJMu_MyJwO9L4heY6gKjF_Tswiw4wU9PApLA/s320/996720_10201254739241394_344857795_n.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Toate speciile pământene au suferit modificări corporale după ultima glaciaţiune, indiferent dacă aceste modificări au fost la întregul sistem corporal sau parţial: ori numai la corporalitatea fluidică, ori la aceasta şi parţial la corpul fizic. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Toate speciile au cunoscut modificări la ambele nivele de întrupare:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– ca spirite: s-au întrupat spirite mult mai puternice ale tuturor treptelor de evoluţie reprezentate pe Pământ – spre deosebire de spiritele întrupate anterior, în proporţii egale slabe şi puternice în fiecare specie, inclusiv cea umană. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– ca sisteme corporale de întrupare: corpuri mult mai puternice pentru a face faţă şi schimbărilor din mediul planetar (radiaţii cosmice mult mai puternice, variaţii bruşte atmosferice, mişcări tectonice dese şi puternice, etc.) şi manifestărilor agresive ale unora contra altora.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. În ceea ce priveşte omenirea, schimbările au fost de aceeaşi natură şi au cuprins:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– spirite mult mai evoluate, puternice ca radiaţie, dar în majoritate cu experienţă puţină de manifestare fizică în noile condiţii pământene;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– corporalitate mult mai redusă ca volum, mult mai accentuată ca insensibilitate, datorată reducerii stratificării interioare a corpurilor fluidice şi necesară pentru trecerea accentului de la mental-astral – la fizic. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">După ultima glaciaţiune nu s-a schimbat doar corporalitatea umană, ci şi a multor altor specii: şi din punctul de vedere al structurilor masei corporale (mult mai dense, pentru a face faţă vibraţiei distructive, foarte joase a planetei), şi din punctul de vedere al spiritelor care urmau să se manifeste printr-o astfel de corporalitate (în proporţie mare mult mai puternice, agresive). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Schimbările acestei corporalităţi umane, comparativ cu a celorlalte vieţuitoare, au trebuit să fie rapide, rafinate şi puternice. Ele s-au perceput mai puternic în cazul oamenilor, întrucât ei nu-şi foloseau – asemenea altor vieţuitoare pământene – corpul fizic pentru trăirile curente: hrănire, deplasare, comunicare, sexualitate, curăţirea corpului fizic, relaţionare: şi mai ales activitatea specific umană – creaţia materială. De aceea percepţia schimbărilor, din unghiul de vedere al observatorului de azi, este uluitoare, practic totul este incredibil în situaţia noastră, a oamenilor de azi care nu ştim bine cu ce ne confruntăm în calitate de spirite foarte evoluate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Şi toate erau bine ştiute de oamenii de pretutindeni, căci participarea lor fusese cât se poate de conştientă la toate schimbările vremurilor, indiferent dacă trăiseră schimbările prin participare fizică: ca întrupaţi cu corp fizic de manifestare sau ca entităţi astrale: întrupaţi cu corp de manifestare astral, pe care ei înşişi, în calitate de entităţi astrale, îl constituiau în vederea pregătirii intrării lor la întrupare cu corp fizic, pentru manifestări preponderent fizice: să ne amintim că entităţile astrale umane nu nasc urmaşi, ci îşi constituie corpuri de întrupare, după normele date de corpurile lor spirituale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Toate celelalte vieţuitoare cu corp fizic de manifestare au suferit modificări în special la corpurile lor fluidice, pentru a face faţă schimbărilor planetare, dar şi faptului că majoritatea spiritelor întrupate au avut alt statut spiritual în asemenea vremuri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Oamenii acelor timpuri ştiau bine şi toate transformările întregului biosistem planetar – pe care le observaseră atent, căci schimbările lor începuseră să se deruleze în vremurile când studiau atent, ca oameni mentali avansaţi, cu corpuri fizice şi cu toate capacităţile lor trecute, înainte de ultima glaciaţiune. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să le trecem şi noi în revistă, înainte de a ne opri la schimbările sistemului corporal uman.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">CORPORALITATEA SPECIILOR CU SPIRITE NECREATOARE (aşadar exclusiv specia umană şi subspeciile ei)</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşadar, pentru restul biosistemului vegetal şi animal, să avem în vedere ca necesitate de modificare a sistemului corporal nu numai schimbările atmosferice, mult mai variate, puternice ca manifestare în lipsa plafonului noros care avea să dispară după ultima glaciaţiune, dar şi agresivitatea oamenilor în vremurile ce vor urma. După ultima glaciaţiune, se vor întrupa (ca specii vegetale şi animale) în mod majoritar spirite necreatoare foarte puternice, şi numai puţine – mai puţine decât înainte – spirite mai delicate, mai ponderate, echilibrate sau foarte sensibile. Înainte de ultima glaciaţiune, ponderea celor mai puţin agresive, mai delicate, sensibile, fusese egală cu ponderea celor mai agresive, ceea ce conducea la o existenţă echilibrată de manifestare în biosistem. Dar pentru evoluţiile lor generale, cele agresive aveau nevoie de limitarea treptată a agresivităţii lor, aveau nevoie de echilibrarea lor proprie, de aceea epoca care s-a instalat după ultima glaciaţiune era starea perfectă pentru acest scop al evoluţiei lor, datorită condiţiilor incisive de pe Pământ: şi planetare, şi umane. O perioadă scurtă de timp – dar eficientă, era bună pentru urmărirea acestui scop spiritual, adică până la plecarea spiritelor umane cele mai agresive de pe planetă. După care moment planetar, pe de o parte ele aveau să se echilibreze singure, nemaifiind deranjate de oameni, pe de altă parte aveau să reintre la întrupare cele mai sensibile, care se feresc mai presus de orice de cele agresive, astfel încât pentru propăşirea speciei cele agresive devin întotdeauna nevoite să se pondereze ele înseşi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Corporalitatea tuturor speciilor a început să se schimbe cu mult timp înainte de condensarea totală a plafonului ceţos, ceea ce a permis tuturor să se obişnuiască treptat cu noua corporalitate: mult mai densă, musculoasă, cu epiderma foarte densă, cu păr, blană deasă (chiar şi pentru animalele din zonele calde, pentru protejarea de radiaţiile cosmice foarte puternice), cu osatură şi ligamente mult mai puternice decât înainte; cu fulgi şi pene, cu solzi, cu piele şi organe de întreţinere a epidermei mult mai puternice. Acestea au traversat glaciaţiunea – ultima epocă a apelor de până acum (căci glaciaţiune a fost doar în regiunilor polare, subpolare şi temperate): adică ceea ce biblic numim potop. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">CORPORALITATEA SPECIEI UMANE ŞI A SUBSPECIILOR EI</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am făcut – dar vom discuta foare rar despre acest aspect – diferenţa dintre specia umană şi subspeciile ei: subspecii în mare binecunoscute de oamenii acelor timpuri şi urmărite atent de la distanţă, fără să se amestece în evoluţiile lor. Facem diferenţa nu numai la corporalitate, ci pornind în primul rând de la evoluţia grupurilor de spirite care au folosit corporalitatea lor: spirite aflate în <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/evoluii-preliminare.html">evoluţii preliminare</a>, mai precis grupuri de spirite înaintaşe ale unor popoare spirituale care evoluează cu multe etape în urma celor umane: care au nevoie, pentru propriile evoluţii, să trăiască în câmpurile umane, de creatori înaintaţi, şi nu printre ei, căci nu au experienţa unui comportament şi a unei forme avansate de creaţie materială – de anvergura spiritelor umane. Sunt multe grupuri de spirite în evoluţii preliminare care au trăit în paralel cu spiritele umane, fără să fie conştiente de prezenţa acestora din urmă; dar spiritele umane întrupate în specia principală au fost, aşa cum spuneam, conştiente şi foarte atente la evoluţiile lor, desfăşurate sub atenta supraveghere, cu ajutor pe toate planurile necesare lor, din partea ajutătorilor înaintaţi ai tuturor popoarelor care desfăşoară evoluţii pe Pământ, secundari şi centrali deopotrivă. Sunt acele spirite care au realizat întrupări în formele pe care noi le numim azi omul de Cro Magnon, omul de Neanderthal, etc. Şi care nu au fost străbunii noştri, dar numai urmele lor le descoperim azi pe Pământ şi este normal încă să facem asemenea confuzii. Cu toate acestea multe dintre filmele care prezintă aspecte ale descoperirii lor încep să se întrebe dacă ei au fost cu adevărat începătorii speciei umane sau nu. Nu intrăm în analize acum, dar să reţinem că au fost subspecii ale speciei umane, create de entităţile transcedentale odată cu specia umană. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să revenim.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">La prima vedere lucrurile par să se fi desfăşurat asemenea biosistemului în mijlocul căruia trăiau oamenii. Dar să avem în vedere şi în cazul oamenilor cele două componente ale unei specii planetare: spiritele şi corporalitatea. Spiritele umane cu experienţa cea mai puţină: rezidenţii, au ieşit treptat din ponderea majoritară în rândul popualţiilor umane, căci în acest moment al evoluţiilor lor nu pot încă suporta agresivitatea şi perversitatea de care vor da dovadă alte spirite – cele din <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/blocuri-spirituale-piramidale.html">blocurile spirituale piramidale</a>. Rezidenţii stau în întrupări fizice până când se adaptează perfect schimbărilor despre care discutăm, apoi se retrag treptat din întrupările fizice, rămânând pe tot parcursul epocii fizice a omenirii în corp astral, ca entităţi astrale ieşite din întrupări omeneşti. Ei sunt reprezentaţi în religiile creştine prin îngerii-copii – despre care trebuie să menţionăm că se confundă faptul că nu au trecut încă niciodată prin evoluţii regresive asemenea piramidalilor, cu faptul că nu s-ar fi întrupat niciodată încă, ceea ce nu este adevărat sub nici o formă. Există o anumită stare a purităţii sufletelor lor comparativ cu piramidalii, căci nu au trăit niciodată alături de ei când vibraţia planetei este foarte joasă şi influenţează în mod negativ oamenii, la fel ca şi orice altă vieţuitoare de pe planetă. Dar ei, pe de o parte, au trăit în compania piramidalilor când vibraţia Pământului era foarte înaltă şi absolut toţi oamenii de pe Pământ trăiau la cotele cele mai înalte ale manifestărilor umane, iar pe de altă parte ei au experienţa întâlnirii cu blocuri spirituale piramidale din alte cicluri de vieţi anterioare: înţeleg foarte bine acest eveniment de anvergură universică, dar nu l-au trăit efectiv pe cont propriu încă niciodată. Asemenea întâlniri sunt confruntări cu propriile lor manifestări pe care le vor avea în evoluţiilor lor viitoare, când vor deveni şi ei ajutători pentru alte spirite, care vor fi rezidente pe planeta pe care ei vor fi ajutători pe post de piramidali. Astfel încât ei au întotdeauna toată mila şi compasiunea pentru chinurile spirituale prin care trec piramidalii şi ajutătorii lor. Cei care au rămas în întrupări umane o perioadă de câteva mii de ani - nu mai mult, sunt în majoritate piramidali, ajutaţi de primari galactici, secundari şi centrali – aceştia din urmă într-o proporţie de cca. 10-15 % maximum. Când cele mai agresive blocuri piramidale îşi încheie întrupările terestre şi se întorc acasă, de unde au venit, rezidenţii încep să intre din nou masiv în întrupări fizice, continuându-şi evoluţiile lor curente, folosind tot corpurile speciei umane, pe cele moştenite de la cei plecaţi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Este de remarcat faptul că spiritele umane au o lungă şi profundă experienţă în această direcţie a evoluţiilor împreună cu grupuri din alte popoare de spirite. Dar pentru restul speciilor pământene, fiecare specie este formată, în sfera ei spirituală, din grupuri de spirite din acelaşi popor spiritual, experienţa lor puţină făcându-i incapabili de a evolua încă în apropierea alte popoare de spirite. Dar şi pentru spiritele întrupate în specia umană, experienţa lor este puternică doar la nivele înalte de vibraţie, în condiţii optime de mediu şi corporalitate, de aceea rezidenţii ies din întrupare, neavând puterea şi experienţa de a suporta agresivitatea altor popoare spirituale, ale unor grupuri din alte popoare spirituale cu altă evoluţie, cu alte feluri de manifestare la nivele foarte joase de vibraţie, deşi se pot împăca deosebit de frumos la nivele foarte înalte de vibraţie: când gradul de conştiinţă le este deosebit de ridicat tuturor spiritelor umane. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pentru asemenea spirite – cele din blocurile spirituale piramidale despre care am mai discutat şi vom discuta mult în continuare – corporalitatea pe care au generat-o Moşii popoarelor de pretutindeni după ultima glaciaţiune avea caracteristici specifice vieţii la fel de dure cu care aveau să se confrunte: nu numai din partea unui mediu deosebit de agresiv – comparativ cu clima blândă dinainte de ultima glaciaţiune, ci şi din partea unei societăţi umane globale pe care noi o ştim bine azi: agresivă, excesiv de brutală, concurenţială, şi nicidecum lucrativă aşa cum erau obişnuiţi oamenii cândva. O asemenea corporalitate avea şi ea, la fel ca şi cea a celorlalte vieţuitoare, o masă mult mai compactă, densă, redusă ca dimensiuni la statura unui om aşa cum ne cunoaştem azi – în loc de 2-2,5-3 m înălţime, cum fusese în trecut, precum şi cu o funcţionalitate aptă să se supună rigorilor vremurilor: adaptată în primul rând creaţiei fizice, deplasării, hrăniri, comunicării şi tuturor percepţiilor tot fizice. În scurt timp, dar treptat, manifestările fizice vor prelua cea mai mare pondere, dar fără a se pierde integral capacităţile astrale şi mentale, ci numai diminuându-se treptat, pe măsura trecerii timpului şi a obişnuirii cu efort fizic. Capacităţile lucrative mentale, cele de comunicare mentală şi de circulaţie astrală au scăzut la cca. 10% din capacităţile anterioare – cu variaţii specifice fiecărui popor şi fiecărui continent, în funcţie de vibraţia pământurilor şi biosistemului local. O asemenea diminuare drastică s-a datorat restrângerii până la stadiul de latenţă a straturilor interioare ale corpurilor: astral, mental şi cauzal; ele însă au funcţionat treptat, în continuare, doar cu primul şi ultimul strat – straturi pe care azi le numim: corpul inferior şi corpul superior pentru fiecare din aceste nivele în parte. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Singurii care au rămas cu majoritatea straturilor funcţionale au fost Moşii; călătorii, învăţătorii şi măiaştrii Moşilor s-au născut întotdeauna cu o corporalitate normală pentru oamenii pe care i-au ajutat direct, şi chiar au intrat mai târziu definitiv în societatea omenească, chiar dacă unii au rămas ca sihaştri în marginea societăţii umane, dar nu înafara ei. Ei au învăţat de la Moşi să-şi dezvolte şi să-şi păstreze capacităţile native, ajutaţi fiind de memoriile bune şi experienţa mentală şi astrală proprie înaintată, dar şi pentru că au trăit într-un mediu retras, în vibraţiile înalte ale Moşilor, iar în acest fel au contribuit în felul lor la menţinerea unui echilibru emoţional, intelectual (acesta din urmă mai ales – ceea ce conducătorii din vremurile din urmă nu au spus niciodată popoarelor lor, pentru ca ele să nu-şi depăşească postura de sclavi) şi de îndrumare creativă atunci când a fost nevoie: un ajutor care nu a fost, de asemenea, cunoscut cum se cuvine de-a lungul timpului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Moşii au rămas cu majoritatea corporalităţii lor străveche (dinainte de ultima glaciaţiune), fiind născuţi înainte de ultima glaciaţiune (ne amintim din cele studiate la <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">Paznicii din Străvechimi</a>) şi ştim acum şi de ce: întrucât era necesară implicarea lor totală în păstrarea echilibrului vibraţional general planetar – şi general, şi regional, în funcţie de dezvoltarea populaţională şi creativă (industrie, etc.). </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe de altă parte, ei au ţinut permanent legătura cu entităţile dimensionale şi interdimensionale, şi cea mai mare parte a lor a avut acces la straturile interdimensionale şi stratul dimensional cel mai apropiat de cel al nostru, de ajutor direct oferit evoluanţilor primari. Majoritatea lor au plecat din şederea dumnealor în stratul nostru, dar la necesitate ei vin oricând aici, pentru lucrări necesare supravieţuirii omenirii – dar şi a biosistemului planetar şi a menţinerii planetei în stare optimă de trăire: ea însăşi fiind o mare fiinţă, în evoluţii spirituale foarte înaintate. Ceea ce noi pierdem frecvent din vedere, încă, dar vom reveni cu toţii treptat la starea de conştienţă şi de conştiinţă de la nivelul mediu spre nivel înalt. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-19861987314715752232018-02-19T16:19:00.000+02:002018-02-19T16:19:18.651+02:0012. CUNOAŞTEREA PROFUNDĂ A SCHIMBĂRII MEDIULUI PLANETAR: DE LA PLAFONUL CEŢOS LA CIRCUITUL APEI ÎN NATURĂ<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBCGIuapBOGRSzbUemlULcjhAXWbQi00J1Lie-Ls8pqQshtaUIRmBMENpM6-gmKfFYopPCNayXqdvrcB4HDH9iD1-N0FFvNlZOdJ4AHU8kdkZ2tTEPPfUrJZrnNGQAeR9n8LXkG3Be2nI/s1600/schimbari.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1000" data-original-width="750" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBCGIuapBOGRSzbUemlULcjhAXWbQi00J1Lie-Ls8pqQshtaUIRmBMENpM6-gmKfFYopPCNayXqdvrcB4HDH9iD1-N0FFvNlZOdJ4AHU8kdkZ2tTEPPfUrJZrnNGQAeR9n8LXkG3Be2nI/s400/schimbari.jpg" width="300" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Despre schimbările privind mediul planetar, omenirea acelor timpuri ştia, şi se obişnuia cu următoarele schimbări:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. De la atmosfera liniştită, cu foarte mare stabilitate atmosferică sub un plafon ceţos permanent – la un cer deschis, care favoriza circuitul apei în natură: ploi, zăpezi, vânturi, fenomene electrice puternic manifestate.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. De la percepţia cosmosului doar mental şi astral – la a-l percepe în plus cu ochii corpului fizic, urmărind efectele directe ale lui asupra planetei şi vieţuitoarelor ei, mai ales privind radiaţiile cosmice şi incidenţa lor asupra manifestărilor spiritelor întrupate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. Sub influenţa mişcărilor atmosferice şi a radiaţiilor directe, mişcările tectonice erau mult mai puternice comparativ cu cele protejate de plafonul ceţos. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În primul rând să avem în vedere ceea ce am precizat în studiul anterior, printre altele: oamenii erau singurele vieţuitoare planetare care conştientizau perfect elemente de memorie din trăirile anteriore, putând astfel să analizeze comparativ cele trecute recent cu cele prezente ale lor. Aveau, şi consolidau prin detalieri pe larg, mai ales în timpul călătoriilor, drumurilor lor spirituale, păstrând mai departe în memoriile lor planul general şi secţiuni particulare proprii şi locale, privind viitorul omenirii. Cu privire la schimbările din mediul planetar, ei ştiau bine că:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Starea atmosferică obişnuită din trecut era legată de un plafon ceţos (nu noros, ci o masă ceţoasă compactă, uniformă, care nu provoca fenomene atmosferice abrupte: fulgere, tunete, trăsnete, ploaie sau eliberare cu cer senin).</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să facem o scurtă paranteză. Pornind de la această străveche fenomenologie planetară, de aceea biblia (care este de fapt o culegere de relatări din mentalizări umane şi călătorii astrale spontane sau dirijate conştient într-o vreme apropiată, contemporană am putea spune, cu mult după ultima ultima glaciaţiune), spune că mai întâi Dumnezeu a creat pământurile – abia apoi stelele, doar ca luminători pe timp de noapte: aşa a fost informat un popor neştiutor, care uitase între timp multe din cele trecute, tot ceea ce până la ultima glaciaţiune omul nu vedea cu ochii fizici: nici stelele (datorită acestui plafon ceţos), nici soarele, luna, meteoriţii, cometele, etc. Dar omul străvechi, mental puternic şi aplicator al cunoaşterilor sale, le ştia bine pe toate. Dar spre deosebire de întrega omenire cunoscătoare din străvechime, conducătorii unui fel de popor ca cel iudeu, din vremurile antice, foarte apropiate de contemporan, lucrători doar prin corpul fizic, trăind doar intuitiv şi ascunzând de semenii săi resturi din cunoaşterea profundă pe care o mai păstra prin moştenirile furate popoarelor, expunea doar o parte din cunoaşterea sa, care nu putea fi decât unealtă pentru menţinerea poporului în necunoaştere, în sclavie prin religie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Periodic, în ritmul respiraţiei sincrone sau asincrone a spiritelor care se întrupează ca stele, planete, dar şi biosistemele locale ale planetelor, acest plafon ceţos cobora şi se ridica treptat, într-un ritm binecunoscut de oamenii din străvechimi, orice om căuta să vizualizeze permanent starea plafonului pentru a putea să-şi regleze lucrările de creaţie: mai ales în situaţia <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/creaie-material-eantionar.html">creaţiei eşantionare</a> – dar şi atunci când lumea a început să creeze în faţa creatorului şi jos, la nivelul solului, avea nevoie de cunoaşterea stării plafonului pentru a detecta modificările atmosferice care puteau influenţa creaţia ca atare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">La perioade foarte mari de timp, plafonul cobora până la tangenţa cu solurile, cu apele, cu vegetaţia şi cu alte vieţuitoare, iar parte din el se condensa. Atâta vreme cât creşterea vibraţiei nu apuca să ridice presiunea atmosferică şi să permită plafonului să urce din nou, în toată această perioadă de tangenţă cu solurile apa se scurgea în pământ. Astfel, de la o glaciaţiune la alta, consistenţa plafonului scădea, căci apa nu se evapora, ci se împânzea în pământ, formând pungi de apă care aveau să irumpă la suprafaţă atunci când plafonul avea să se condenseze total. Astfel avea să se formeze reţeaua atât de densă de pârâuri şi râuri, după ultima glaciaţiune. Incidenţa razelor solare, de pe un cer lipsit de acel plafon, avea să conducă la uscarea şi crăparea suprafeţei terestre, lăsând loc apelor să iasă la suprafaţă, formând izvoare, pârâuri şi râuri, care vor alimenta marile fluvii existente dinainte de venirea spiritelor umane pe Pământ. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">După ultima glaciaţiune aşadar, a dispărut acel plafon ceţos protector: impactul radiaţiilor cosmice a fost mult mai puternic decât înainte: există confuzia că ele ar fi fost mult mai puternice, venind ele mult mai puternice din univers, din galaxie, însă ele au avut aceeaşi intensitate – realitatea este că impactul asupra planetei lipsită de fosta protecţie a fost mult mai mare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De asemenea, pentru prima oară oamenii au putut vedea CU OCHII TRUPULUI, cerul, stelele, alte planete din sistemul solar, Luna, meteoriţii, cometele. Pe care le ştiau bine din vederea mentală şi din cercetarea astrală – dar nu şi cu ochii fizici, până atunci. Ştim bine senzaţia cerului noros, aşa că înţelegem bine acest lucru.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">S-au întărit şi s-au extins calotele glaciare permanente, s-au accentuat caracteristicile climatice, dar şi mişcările apelor şi plăcilor tectonice – toate nemaifiind diminuate de plafonul ceţos. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">S-au format şi s-au delimitat puternic zonele temperate, subtropicale şi ecuatoriale, s-au accentuat curenţii oceanici existenţi deja - dar foarte puţin delimitaţi în trecut, şi s-au format alţii noi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Treptat mari întinderi ierboase au luat locul pădurilor, dar şi crestele golaşe ale unor munţi s-au umplut rapid cu vegetaţie ca urmare a accentuării curenţilor aerieni de la o regiune la alta şi de la poalele lor spre vârf. S-au format alţii noi, precum şi accentuări ale circulaţiilor aeriene, ploioase şi aducând mult mai multă apă în perioade foarte scurte de timp decât în perioadele de condensare a plafonului ceţos. De asemenea relieful a început să se schimbe frecvent, întrucât sub puterea radiaţiilor cosmice şi a mişcărilor aeriene extrem de puternice, precum şi electricităţii mărite a aerului (trăsnetele au influenţa cea mai mare asupra solurilor şi apelor, dar şi fulgerele în egală măsură) mişcările tectonice au devenit mult mai frecvente. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe de altă parte, vegetaţia şi animalele mari şi mici s-au îndesit ca urmare a intrării la întrupare a tot mai multe spirite care au avut nevoie de această perioadă cu vibraţie relativ joasă pentru a se obişnui cu cu variaţiile prin care trece planeta: mai ales mamifere, dar şi păsări şi reptile. Astfel avut loc astfel o creştere exponenţială a întrupării biosistemului necreativ, cu formarea turmelor tot mai dese, la fel ca şi îndesirea bancurilor de peşti (în general a biosistemului acvatic) şi a păsărilor. Evoluţiile au menţinut speciile în formatul lor ancestral, cu obişnuinţele ancestrale de a căuta locurile cele mai bune vieţuire, păstrându-se de multe ori locurile vechi de înmulţire, întrucât perioada aceasta este relativ scurtă şi revenirea la vechile obiceiuri şi locuri de trai va fi rapidă, o revenire la vechile forme de vieţuire, la evoluţiile odihnitoare de odinioară, în vibraţii înalte, cu care vieţuitoarele sunt obişnuite. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Treptat sau format în unele regiuni deşerturi, iar apariţia lor a condus la variaţii mult mai mari de fenomene atmosferice, alături de creşterea calotelor glaciare polare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am pus un accent deosebit pe aceste modificări de mediu întrucât ele au determinat necesitatea schimbării obiceiurilor umane, alături de corporalitate, întreţinând, chiar ajutând la dezvoltarea corporalităţii umane. Aparent poate fi un factor secundar, dar de fapt mediul ambiant schimbat, şi menţinerea pe termen îndelungat a acestor schimbări a condus la multe modificări ale traiului omenesc. Chiar dacă nu suntem azi conştienţi de importanţa unor astfel de schimbări – asta nu diminuează importanţa lor. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-84216080561109892552018-02-12T21:32:00.000+02:002018-02-12T21:45:44.180+02:0011. PRECIZĂRI PRIVIND CUNOAŞTERILE PROFUNDE ALE OMENIRII LA ÎNCEPUTUL EPOCII FIZICE<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi1ZPnOraUNWxdd251DYbPMVh-hu2YpZ-U7yr3GUsRchpOfV0nbYFzWpXAy0Fc6WHpM5W_NdAr5gseFrqTumx2_CaX-053Lx4yda1HHnryt22AZEEgWED1QJehr-3tLRepvIU8kDCKi4Y/s1600/12805967_10208694594873135_2351080990927399125_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi1ZPnOraUNWxdd251DYbPMVh-hu2YpZ-U7yr3GUsRchpOfV0nbYFzWpXAy0Fc6WHpM5W_NdAr5gseFrqTumx2_CaX-053Lx4yda1HHnryt22AZEEgWED1QJehr-3tLRepvIU8kDCKi4Y/s400/12805967_10208694594873135_2351080990927399125_n.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Venind din evoluţiile cu cunoaşteri avansate ale perioadei anterioare, oamenii acelor vremuri ştiau tot ceea ce ţine de evoluţia spiritelor umane.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Urmăreau consolidarea cunoaşterilor lor, odată cu adaptarea manifestărilor din viaţa fizică, cunoscând faptul că ele se vor pierde în conjuncturile planetare şi sociale din viitor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">După ce am studiat câteva linii generale ale trăirilor spiritelor umane în epoca acestor începuturi fizice pe Pământ, să detaliem câteva aspecte care ne vor lămuri mai bine asupra celor ce stăteau la baza analizelor şi înţelegerilor umane din acele timpuri, aşa cum le-am discutat până acum. Să nu uităm că de foarte puţin timp avuseseră loc schimbări deosebit de importante pe planetă, aspectul ei total era schimbat, dar schimbări deosebite avuseseră loc în părţile cele mai profunde ale ei: biosistemul schimbase ponderea intrării unor spirite la întrupare, iar populaţiile umane lepădaseră corpurile lor – prin dematerializarea corpurilor fizice plus eterice după care aproape toate spiritele umane (toţi primarii fără excepţie şi o mare parte din secundari) au rămas ca entităţi astrale în jurul Pământului. Populaţiile fizice umane au fost regenerate, refăcute prin intermediul Moşilor, care aduceau în lume, prin nou-născuţii lor după glaciaţiune, o corporalitate adaptată tuturor celor care urmau să formeze noua viaţă umană pe Pământ. Erau întrupate astfel pe rând <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/blocuri-spirituale-piramidale.html">blocurile spirituale piramidale</a> şi mare parte din ajutătorii lor secundari şi centrali pe toate continentele lumii, dar mai ales pe continentele Cian şi A’Tlan. Fostul continent A’Tlan se rupsese în două mari părţi – cele pe care azi le numim America de Nord şi Europa. Restul continentelor se îngustaseră mult datorită condensării plafonului ceţos, complet, iar toate continentele se îmbogăţeau rapid cu o reţea de noi ape curgătoare, izvorâte din pungile de ape scurse în soluri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Vibraţia întregii planete rămăsese la un nivel diminuat mult după ultima glaciaţiune, dar nu atinsese punctul ei de minimă vibraţie imediat după glaciaţiune. Un astfel de punct avea să fie atins în viitorul planetei, privind derulările din perspectiva oamenilor pe care îi studiem. Iar oamenii, toţi oamenii fără nici o deosebire, ştiau bine acest lucru. Ştiau de asemenea şi faptul că, în momentul în care acest punct minim vibraţional se va instala, oamenii vor trăi în el suficient de mult pentru ca o asemenea vibraţie să impulsioneze toate vieţuitoarele planetei cu cele mai joase vibraţii ce pot fi folosite fără dezorientare majoră în acest punct al universului. Şi în acel moment coordonatorii evoluţiilor din galaxie vor interveni în circulaţiile energo-materiale din subzona universului în care se află Pământul şi vor aduce fluxuri noi, cu vibraţie mare, înaltă, din marile porţi care închid şi deschid cerurile către alte lumi – azi noi le numim <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/bariere-energetice-inter-zonale-i-inter-subzonale-2.html">bariere inter-zonale şi inter-subzonale</a>, prin care au loc întotdeauna schimburile de fluxuri energo-materiale: cele învechite, cu filamente din care s-a consumat energie prin trecerea lor prin corpurile vieţuitoarelor şi planetei, stelei şi altor planete guvernate de steaua locală (Soarele nostru) vor fi înlocuite cu fluxuri noi, reîmprospătate, care la rândul lor aveau să reîmprospăteze corpurile noastre. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Se poate studia spre aducere aminte sau cunoaştere, după cum e cazul fiecărui vizitator de aici, <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/735/4.-variatia-vibratiei-medii-medii-zonale.html">Variaţia vibraţiei zonale</a>. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Să mai avem în vedere şi alte câteva lucruri, apoi vom detalia câteva câteva dintre ele. Despre schimbări, oamenii ştiau bine că ele nu au fost numai pentru ei, ci pentru întreg biosistemul planetei, dar cât despre oameni, ştiau că ei erau:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– evoluanţi mult mai avansaţi faţă de restul vieţuitoarelor de pe Pământ, iar în această calitate, oamenii au o memorie activă şi comparativă mult mai mare, amintindu-şi şi folosind activ şi creativ cele cunoscute anterior;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– creatori avansaţi, în curs de universalizare, folosind cunoştinţele vechi drept termen de comparaţie cu noile feluri de experienţă pământeană: în această epocă urma să se instaleze şi să se consolideze experienţa fizică, şi nu cea mentală + astrală, cum fusese până atunci. Creaţia materială mentală a rămas însă un ideal deosebit de activ – chiar dacă devenea cu timpul ceva inconştient. Dar chiar aşa cum este de inconştient, apare sub formă doar de intuiţii, şi stă la baza creaţiei materiale fizice, indiferent cât de greu îi poate fi omului să găsească corespondenţe fizice pentru idealurile lui pe care le poartă în minte: concret-creative, motivaţionale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">La baza creaţiei, dar şi comportamentului său interior şi exterior, stăteau aşadar comparaţii cu o multitudine de elemente privind schimbările pe care atunci omul le trăia efectiv şi îi afectau viaţa curentă: mai ales schimbările de mediu planetar după ultima glaciaţiune, dar şi schimbările de corporalitate şi schimbările de comportament în faţa semenilor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Oficial nu se discută despre adevărata istorie a omenirii – deşi neoficial se ştiu bine multe, foarte multe lucruri, dar se ascund cu dibăcie, căci toate cele ce ar trebui luate în considerare în ultimul secol ar dezorganiza societatea umană producând un haos pe care nici un conducător nu-l poate gestiona. Nu numai în istoria omenirii, ci şi în întreaga istorie a planetei şi în general despre natura evoluţiilor de pretutindeni. Dar se lasă să se deschidă “uşa” adevărurilor intuite – care până mai “ieri” erau interzise cu brutalitate – chiar dacă şi azi suntem sfătuiţi să nu căutăm adevărurile în exterior, ci în interiorul nostru, acolo unde, chiar dacă conceptul ca atare este frumos şi îl credem, îl intuim normal, nu ne descurcăm singuri nici dacă am vrea. De cele mai multe ori aşteptăm ca adevărurile să ne vine tot dinafară, iar până atunci ne lăsăm duşi de valurile certurilor pe diferite variante, sau pe valurile dispreţului mondial bine instrumentat pentru a nu găsi cât mai mult timp capătul labirintului. Ar fi bine să ne modelăm răbdarea sub puterea bunului simţ: acolo unde bunul simţ, nobleţea comportamentală, corectitudinea dublată de înţelegere şi echilibru emoţional vor conduce fără îndoială la conlucrarea tuturor celor ce descoperă treptat câte ceva, îşi unesc puterile, nu-şi dispreţuiesc greşelile inerente, ci le consideră trepte ale urcării-împreună pe scările evoluţiilor tuturor. Iar dincolo de toate, entităţile astrale ajutătoare aşteaptă cu mult drag să ne întâlnim şi să conlucrăm pentru binele nostru, pentru evoluţiile noastre pe toate planurile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Treptat, înţelegerea că urmărind în acelaşi timp şi folosirea celor mai avansate manifestări umane, şi întărindu-ne reciproc încrederea în parcurgerea drumului pe care suntem, dezvoltăm şi consolidăm acele raze spirituale, din radiaţia noastră totală, care au vibraţiile cele mai înalte ce pot fi folosite în aceste vremuri. Pregătim astfel terenul pentru perioadele următoare, când vibraţia planetară va creşte tot mai mult, ceea ce presupune impulsionarea altor raze – corespunzătoare creşterilor vibraţiei planetare, ajutându-ne să ne orientăm pe timp ce trece din ce în ce mai bine, mai clar, în ţesătura planetară de oameni şi evenimente: din care multe nu le cunoaştem – dar avem astfel tot mai multă putere şi pricepere să le trecem cu bine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toate erau bine cunoscute în vechimile pe care le studiem acum – la nivelele pe care fizicul prelua treptat ponderi semnificative în viaţa curentă; dar omul dorea să-şi consolideze aceste comportamente, cunoaşteri, calităţi umane înalte, despre care ştia bine că se vor estompa în viitorul omenirii; şi mai ştia bine că va face el însuşi parte din acest viitor, prin reîntrupare, şi ştia bine că nivelul lui de atitudine, cât mai înalt-spirituală – baza tuturor manifestărilor umane – va influenţa în mod pozitiv ceea ce urma să-i fie viaţă în viitor, dar şi ceea ce avea să fie oferit semenilor din partea sa însuşi. De aceea omul acelor timpuri muncea cât putea de mult, de conştient în prezentul său, pentru ca o asemenea consolidare să aibă efect cât mai puternic asupra manifestărilor sale viitoare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Pentru fiecare om, şi întreaga omenire la un loc, moştenirea pe care o aveau în vedere, care avea să lumineze cât de cât ca stelele pe cerul nopţii, mergea pe două căi principale, ţinând toate celelalte manifestări umane la un nivel cât mai satisfăcător (aşadar... departe de a fi bun şi foarte bun în miezul greutăţilor):</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Cu pornire de la Făuritorii Pământului (azi numim Făuritorii: entităţile transcedentale) şi ai speciei umane, ai corporalităţii umane (la fel ca şi ai celorlalte specii de vieţuitoare de pe Pământ): OMENIREA SĂ NU-ŞI PIARDĂ NICIODATĂ LEGĂTURA SUFLETEASCĂ CU DIVINITATEA.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Cu pornire de la Moşii care au regenerat specia umană după glaciaţiune şi au ocrotit toate vieţuitoarele planetei în perioada de tranziţie de la o epocă la alta (de la o vibraţie înaltă şi o vibraţie mult diminuată, şi aflată în curs de diminuare în continuare după ultima glaciaţiune): OMUL SĂ RĂMÂNĂ ÎNTOTDEAUNA OCROTITORUL TUTUROR VIEŢUITOARELOR PLANETARE ŞI A PLANETEI ÎNSĂŞI. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">O asemenea moştenire care a format baza tradiţiilor umane de-a lungul multor generaţii, chiar dacă se pierd azi pe măsura trecerii timpului, o parte din ce în ce mai însemnată a omenirii se ridică din nou în apărarea, păstrarea şi consolidarea credinţei în divinitate – dincolo de liniile impunerilor religioase (dar corectându-le pe cât poate fi posibil), iar în acelaşi timp consacrând o mare parte din viaţă protecţiei planetei şi a vieţii întregi pe care ea o susţine. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Alături de cunoaşterea tuturor acestor lucruri, străbunii noştri cunoşteau bine, şi foloseau în străduinţele lor, liniile principale de cunoaştere care formau baza înţelegerii vremurilor lor: </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Schimbările mediului planetar: de la plafonul ceţos dinainte de ultima glaciaţiune – la circuitul apei în natură;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Schimbările care au avut loc în corporalitatea umană;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Schimbările de atitudine şi comportament uman: cu semenii, cu întreg biosistemul planetar şi cu planeta însăşi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Le vom studia pe rând în articolele viitoare. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-17324233523290776802018-02-05T14:02:00.000+02:002018-04-26T01:18:34.509+03:0010. OPRIRI ÎN PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI SPIRITUALE<h2 style="text-align: justify;">
<span style="background-color: white; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: large; font-weight: normal;">I. IDEI PRINCIPALE</span></h2>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">1. În punctul terminus se desfăşura şederea cea mai lungă din parcursul drumului: cu studiile cele mai bogate, profunde şi variate din parcurs.</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">2. Punctul terminus era stabilit de călăuză conform vibraţiei întregului drum (erau multe locaşuri de acest fel, dar numai unul singur era apt pentru desfăşurarea drumului personal), drum care la rândul său era adaptat vibraţiei drumeţului-observator.</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">3. Lăcaşurile de observare aveau în spatele lor, la o distanţă care nu influenţa locul de observare, case de călători create în pieptul muntelui sau al unei culmi montane din vecinătate.</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">4. Lăcaşurile erau alese astfel încât să nu se afle pe traiectoria unui canal matriceal planetar puternic dezvoltat, ci în vecinătatea lui, nu pe o celulă de stabilizare vibraţională, pentru ca omul să nu se obişnuiască cu o stabilizare vibraţională permanentă. Se alegea locul cel mai comod de pe buza muntelui, pentru ca omul să nu obosească. </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-weight: normal;"><br /></span></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-weight: normal;">II. DETALII, DISCUŢII</span></span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Aşa cum am urmărit în schema drumului spiritual, cele mai largi bucle, adevărate spirale interioare, se desfăşurau în punctul de plecare – dar şi la plecare şi la întoarcere acasă – precum şi în punctul cel mai depărtat de aşezarea din care pornise drumeţul, însoţit de călăuza sa: punctul terminus al călătoriei sale spirituale, unde se desfăşura şederea cea mai lungă şi plină de activitate spirituală. După derularea primei părţi a drumului, concentrarea era acum exclusiv pe punctul în care avea să se deruleze această oprire, din care aveau să pornească pe drumul întoarcerii după câteva zile, maximum 10 zile de la ajungere în punctul terminus: în cazul nostru, platoul munţilor Bucegi. Alte asemenea locuri, pe care le vom studia în viitor, au fost şi munţii Făgăraşi, munţii Ceahlău şi Rarău, munţii Orăştiei şi, în funcţie de derularea studiilor, vom studia şi alte locuri deosebite, chiar dacă nu sunt platouri montane foarte înalte, ci doar regiuni foarte depărtate în acele timpuri de orice aşezare omenească. Deocamdată să ne axăm pe platoul munţilor Bucegi.</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Partea care ne atrage cel mai mult acum, este partea cu megaliţi, dar această parte era destul de depărtată de locurile de observare ale drumeţilor, deşi făcea parte din spirala care în final ducea la locul de observare spaţio-temporală. Platoul avea şi case de călători, unde aveau loc opriri pentru cine avea nevoie, iar cum platoul se afla la întretăierea câtorva drumuri şi dinspre sud, şi dinspre nord, erau mai multe asemenea case, create chiar în piatra muntelui, unde fiecare urmărea apartenenţa la un drum cu o anumită vibraţie, numai acea casă care se potrivea cu drumul fiind neutră pentru fiecare drumeţ în parte. Este valabil pentru toate casele de călători. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">În trecut fiecare om avea în cunoaşterea sa puterea de a detecta <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/canale-energetice-transcontinentale.html">canalele matriceale continentale ale planetei</a> şi de a efectua orice fel de lucrări ar fi fost necesare pentru om. Ar fi putut detecta imediat acele canale care aveau o vibraţie neutră pentru om, formând un drum şerpuit între mai multe îmbinări de canale cu vibraţia foarte asemănătoare. Dar în prezentul drumeţiilor spirituale pe care le studiem, omul putea recunoaşte cu uşurinţă şi siguranţă canalele pe seturi de vibraţie, însă nu mai avea capacitatea Călătorilor de a selecţiona acele canale pe care se puteau face lucrări speciale pentru menţinerea într-un mediu neutru – aşa cum era plasarea statuilor, spre exemplu, despre care vom discuta pe larg în studiile următoare. De asemenea, chiar dacă cunoşteau bine rutele, tot călăuzele-Călători înaintaţi în experienţă de acest fel puteau alege drumul cel mai puţin obositor pentru toate câte aveau să le reveleze un asemenea drum. De aceea experienţa călăuzei era cel mai important lucru pentru ca oamenii să nu obosească, dar nici biosistemul din locurile pe unde treceau să nu fie deranjat prin drumuri la nimereală. Oamenii recunoşteau încă faptul că se simţeau bine trecând pe un canal, comparativ cu altul care nu oferea o stare generală de bine drumeţului. A se obişnui cu asemenea simţiri de vibraţii nu numai că susţinea drumeţul în timpul călătoriei sale atât de lungă şi de variată, dar îi forma de asemenea o atenţie specială pentru locurile cele mai bune, în care se simţeau cel mai bine. Iar acest lucru era foarte bun şi pentru viitorul manifestărilor fizice ale omului, când astfel de simţiri aveau să se estompeze – dar omul va păstra obişnuinţa de a găsi diferenţe de simţiri, oricât de fine, de la un loc la altul, şi de a compara diferite regiuni pentru a găsi locuri de odihnă în drumeţiile viitoare, pe care va trebui să le facă singur, sau locuri pentru a-şi crea o casă, sau pentru a cultiva anumite plante, sau a creşte diferite animale în gospodăria sa. De aceea drumeţul era deosebit de atent la şerpuirile drumului său, chiar dacă nu trebuia să-l aleagă singur, ci era ales cu atenţie de călăuza sa, alături de care studia cu simţurile sale, ce nu intraseră încă în stare de latenţă, tot ceea ce încă puteau să perceapă. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Punctele de oprire erau alese în concordanţă cu media generală de vibraţie a populaţiilor din regiune (sau din două regiuni apropiate) deşi pentru două rute erau case diferite pentru drumeţii de pe drumuri diferite; însă lăcaşurile de observare erau alese numai în funcţie de vibraţia drumeţului, acolo unde el putea să se adapteze cel mai uşor: într-un loc, unii oameni se simţeau foarte bine – comparativ cu alt loc în care nu se puteau concentra în desfăşurarea lucrărilor tipice drumurilor spirituale. Dacă ar fi stat în alt loc, ar fi sesizat o schimbare cât de mică de vibraţie personală, care să ducă la străduinţe de percepţii care ar fi devenit repede obositoare: vibraţia fiind mereu în diminuare, simţirile oamenilor fiind mereu în estompare, oricât de mică ar fi fost diferenţa – tot era sesizabilă în astfel de condiţii. Astfel nu se puteau baza în munca lor decât pe o îndrumare de calitate superioară, pe un asemenea mod de manifestare clară, de calitate, profundă, adică pe puterile deosebite ale călăuzei. Dar intuitiv, având deja formată simţirea diferenţelor între locuri odihnitoare şi locuri care impulsionează mereu prin vibraţiilor lor spiritele umane să acţioneze permanent, făcând eforturi obositoare astfel, omul îşi poate întări prin orientare intuiţiile, chiar şi cele mai firave. Casele de călători puteau şi drumeţii să le caute chiar acolo, în jurul platoului, energiile şi vibraţiile locului ajutând mult omul în percepţiile sale, pentru a alege pe cea mai odihnitoare pentru sine. După drumul lung de la venire, experienţa încă proaspătă din vieţile anterioare se manifesta cu destul de multă putere încă, ca putere de clar-intuiţie: adică omul simţea şi ştia clar, fără să aibă neapărat nevoie de imagini sau sunete dacă semnalele erau mai slabe, tot ce-i trebuia pentru a compara locurile şi a alege pe cel mai odihnitor. Cu timpul clar-simţurile şi clar-intuiţiile aveau să se diminueze progresiv, intuiţiile necesitând mai mulţi termeni de comparaţie pentru a ajunge la locul cel mai odihnitor pentru fiecare drumeţ în parte. Dar în vremurile când au rămas doar intuiţiile, mult mai târziu, nu se mai făceau astfel de drumuri, oamenii de pretutindeni îşi terminaseră astfel de sarcini, consolidaseră tot ceea ce avuseseră de consolidat şi trăiau vremurile conform celor deja cunoscute de ei. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Şi astfel drumeţii au folosit permanent experienţa proprie şi doar în situaţii foarte rare, la începuturile despre care discutăm, cereau îndrumare sau chiar numai atestare din partea călăuzei. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Aşadar, deşi de multe ori vom vedea că ar fi o distanţă mică, sau relativ mică între casele de călători care erau pe platou sau pe drumul de la Platoul Babelor spre Padina, locurile de observare erau cel puţin pe alt versant al altui munte – chiar dacă ele se mai văd şi azi chiar de pe drumul de pe platou spre vf. Omul. Pe de o parte drumurile erau mult ocolitoare, nu mergeau oamenii în linie dreaptă; pe de altă parte drumeţii foloseau acele case de odihnă care se aflau pe canale matriceale planetare cu vibraţie specifică rutei lor, drumului ales special pentru drumeţ, iar locurile de observare se aflau, la fel, în vecinătatea canalelor cu vibraţia asemănătoare. Deci drumeţul trebuia să ţină cont de anumite locuri, cu anumite vibraţii – şi de odihnă, pe drum, şi de cercetare, de studiu – de observare şi de înţelegere din ce în ce mai profundă pe măsura adâncirii sale în linişte interioară... </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Locurile, lăcaşurile de observare, aveau şi în apropierea lor astfel de case, lăcaşuri de odihnă – la o distanţă suficient de mare pentru a nu influenţa energetica lăcaşurilor de observare. Ele erau specifice locurilor unde drumeţii stăteau mai multe zile special pentru studiu, cu provizii de hrană specială şi amenajări interioare specifice întreţinerii unui climat deosebit de curat, înălţător pentru suflet. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Să facem o scurtă paranteză. Dacă le-am numit case de călători, este de remarcat faptul că ele nu erau case asemănătoare cu cele de azi, sau cu multe feluri de case din aşezările de unde veneau drumeţii. Pe parcursul drumului, în regiunile de dealuri, ele erau amenajate în coasta dealului, iar sus – în coasta muntelui. Imaginea bordeielor după descrierea vremurilor comuniste din urmă, ca fiind din sărăcie săpate în pământ, se referă la coasta dealurilor şi noi, azi, este bine să nu le imaginăm ca expresie a sărăciei şi mizeriei feudale, aşa cum ajunseseră casele săracilor, iobagilor, ci case curate, sănătoase, întreţinute şi susţinute temeinic cu căptuşeală curată din piatră şi lemnul cel mai rezistent, curat, sănătos, apoi cu hornuri pentru sobe cu foc, întreţinându-se astfel un interior frumos, comod, un mediu uscat şi nicidecum altfel. Ideea a fost bine prinsă în filmele din Trilogia Inelelor şi este bine să revedem o asemenea imagine – chiar dacă mult mai simplă în cazul caselor din vechime – dar la fel de curate şi bine întreţinute. </span></span></div>
<span style="font-size: large;"><br /></span>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkTkd4OPMWvTGadBsHfekePuit84a1HuPXPpCcbJdTrtYNxToH1nC6Il1qr_0XatvZ7Kfj9ohpjyl3n3Fr7v0T3N7wbnbQpnLovClS9XXhjF1ONr_RcY3Baqpc2OqbuKN19a2FyQMiR4/s1600/2hobbiton+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-size: large;"><img border="0" data-original-height="664" data-original-width="1000" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinkTkd4OPMWvTGadBsHfekePuit84a1HuPXPpCcbJdTrtYNxToH1nC6Il1qr_0XatvZ7Kfj9ohpjyl3n3Fr7v0T3N7wbnbQpnLovClS9XXhjF1ONr_RcY3Baqpc2OqbuKN19a2FyQMiR4/s400/2hobbiton+%25281%2529.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">LĂCAŞURILE DE OBSERVARE</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Pentru a înţelege modul de alegere a unor astfel de locuri este bine să reţinem că mantaua, manşonul eteric al Pământului care cuprinde partea pământoasă+apoasă+atmosfera planetei este format dintr-o ţesătură densă de canale energetice de diferite grosimi şi lungimi, unele fiind groase cât furnalele uzinelor din zilele noastre (sau chiar cu diametrul secţiunii mai mare), altele sunt fine ca firul de păr – cu o multitudine de grosimi intermediare. Toate se împletesc pe diferite direcţii în grosimea întreagă a manşonului. Deocamdată ne oprim la canalele mari (chiar voi face o discuţie mai lungă în studiile despre statuile de pe drumuri), cu specificarea faptului că ele sunt dublate, la nivelul subsolului (cam până la pânza freatică) şi a solului (până la 100-200 m deasupra solului şi apelor) de o dantelărie fină de firişoare de astfel de canale care se strecoară şi îmbrăţişează marile canale. Să nu le mai numim energetice ca să nu credem că ele ar fi create din energie fundamentală: ele sunt tot materiale, din materii cu vibraţii înalte, superioare celor fizice. Dar cine s-a obişnuit aşa le poate numi energetice în continuare pentru că prin ele circulă fluxuri de filamente energo-materiale care energizează toate structurile planetei şi apoi sunt eliberate în atmosferă, de unde le preiau corpurile vieţuitoarelor planetare prin plexurile lor, energizându-le şi pe ele, în continuare. Aş opta mai curând pentru exprimarea “canale matriceale planetare”. </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Unele dintre aceste canale groase ies din munte (sau din dealuri, sau ţărmuri ale mărilor şi oceanelor) – unele perpendicular pe peretele muntelui – în cazul nostru, pe acestea le vom urmări (vom mai întâlni marcaje ale locurilor de ieşire dintr-o culme şi de intrare în culmea dealului din faţă, marcaje realizate de către călugării din vremuri de mult apuse de la mânăstirea Corbii de Piatră, despre care vom discuta în detaliu cândva). Adică secţiunea canalului este ca o gură de canal construit de om, o secţiune care apare la vizualizare chiar pe versantul muntelui. Erau alese aceste locuri pentru ca alte canale să nu se împletească între ele, iar omul aşezat pe buza muntelui în lângă asemenea canale să nu fie dezorientat de circulaţiile lor interioare cu frecvenţe diferite. Chiar canalul avea un impact mare asupra omului care avea nevoie să stea ore întregi în observare, cu influenţă mare în timpul unei asemenea şederi; de aceea nu vom vedea în meditaţie decât omul lângă canal – şi nu un om în dreptul unui canal. </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-weight: normal;">Aşadar, pentru studiu îndelungat, pentru observare îndelungată şi profundă, efectuată de la punct fix, se alegeau locuri învecinate cu <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html">celule de stabilizare vibraţională</a> - aşadar nu exact în raza lor de acţiune. La vizualizare se poate confunda deschiderea unui canal cu diamentru foarte mare cu o astfel de celulă, văzută ca fundal al unei eventuale poziţionări a drumeţului, dar celulele de stabilizare vibraţională apar întotdeauna de culoare bleu până la lila, în timp ce omul studios se poate percepe pe un loc fără nici o celulă de acest fel, pur şi simplu omul cu spatele la buza muntelui. Se evitau asemenea locuri, lipsite de celule de stabilizare vibraţională, pentru ca omul să nu se obişnuiască cu ele şi apoi să nu mai poată studia decât în locuri speciale – căci trebuia să studieze oriunde, să facă efortul de a se echilibra singur: studiile se realizau pentru viaţa curentă a omului, iar în aşezări nici o casă nu se clădea pe o astfel de structură de celulă de stabilizare vibraţională, care ar fi uzat corpul fizic. Mai detaliat spus – omul s-ar fi simţit permanent odihnit, ar fi muncit în continuare fără odihnă, în timp ce corpul fizic, mai ales, s-ar fi uzat din cauza suprasolicitării sale. Dacă avea nevoie de stabilizare vibraţională, în plus faţă de somnul obişnuit (din care o perioadă este dedicată <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/autostabilizare-vibraional.html">autostabilizării vibraţionale în structuri planetare speciale</a>, depărtate de planetă), celule de acest fel erau peste tot. Locuitorii – la fel ca şi drumeţii – încă le puteau percepe şi le puteau folosi până la culcare când, ca orice altă vieţuitoare, şi omul îşi recuperează vibraţia pierdută prin eforturile sale curente în timpul somnului. </span></span><span style="background-color: white; font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; text-align: center;"> </span></span></div>
<h2 style="text-align: center;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2lbbrJqgZlXhLjnn27FMbJGuquuGjJLg5jRXTg0Nf-ZI-SQWk6q3kQUa5aeZuGvX2cqGoauyli1bOkdQqOOrUZ_rzeW1YqFnS8-OtPMS8kAoRVRgTKvOeTakCygJraSGZQYaKs9OM28w/s1600/Scan+%25283%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="319" data-original-width="900" height="140" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg2lbbrJqgZlXhLjnn27FMbJGuquuGjJLg5jRXTg0Nf-ZI-SQWk6q3kQUa5aeZuGvX2cqGoauyli1bOkdQqOOrUZ_rzeW1YqFnS8-OtPMS8kAoRVRgTKvOeTakCygJraSGZQYaKs9OM28w/s400/Scan+%25283%2529.jpg" width="400" /></a></div>
</span></span></h2>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: x-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Amplasarea locaşului de observare pentru omul aflat în studiu spiritual personal</span></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Legendă: </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">(1) = Loc de observare, studiu, pentru drumeţi; </span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">(2) = Canal energetic continental perpendicular pe peretele muntelui;</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">(3) = Partea modelată a muntelui (de elementele atmosferice locale, datorită straturilor pământoase, pietroase, diferite între ele)</span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Aşadar, modelările rotunjite ale muntelui erau perfect naturale – nimic nu era modelat de mâna omului în asemenea locuri de observare. Doar omul se poziţiona cum îi era mai comod în pliurile muntelui – mult mai puţin accentuate decât le vedem în zilele noastre. </span></span><br />
<span style="font-size: large;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-weight: normal;">Oamenii simţeau modificările vremurilor, de la o generaţie la alta. Aşadar, cunoşteau toate profunzimile celor care schimbau şi vremurile, şi planeta, şi toate vieţuitoarele sale. Ştiau că se schimbă nu numai felul în care oamenii pot să perceapă lumea, dar chiar comportamentul lor faţă de semeni, faţă de planetă şi faţă de vieţuitoarele ei: şi ale lor înşişi, şi ale oamenilor din întreaga lume. Şi ştiau că toate se vor accentua cu timpul, apoi chiar se vor exacerba. </span></span><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-weight: normal;">...</span></span></span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif; font-size: xx-small;"><span style="background-color: white; font-size: large; font-weight: normal;">Iar noi trăim din plin, acum, aceste vremuri din urmă...</span></span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-56332850245519196432018-01-31T19:56:00.001+02:002018-01-31T19:56:25.326+02:0009. OPRIRILE DRUMEŢILOR ÎN CASELE DE CĂLĂTORI<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-qY5o4EvDPM5A-UAdA4azQAiDZ9GkNGSnh0YdCmdSLhsWedbjF_4Kv1Tb9z0GLTtWWUcHgTX02PYcLNxqLtSFVLMZMQbobGACtpT7L0cgYWpvMLeadgX34qGm46123nxEN6JL4oXLVq4/s1600/547242_4416785668651_1141569648_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-qY5o4EvDPM5A-UAdA4azQAiDZ9GkNGSnh0YdCmdSLhsWedbjF_4Kv1Tb9z0GLTtWWUcHgTX02PYcLNxqLtSFVLMZMQbobGACtpT7L0cgYWpvMLeadgX34qGm46123nxEN6JL4oXLVq4/s320/547242_4416785668651_1141569648_n.jpg" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Drumurile spirituale din vechime aveau două feluri de puncte de oprire (odihnire şi observare, studiu, cercetare): casele de călători şi lăcaşurile de observare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Toate casele au fost create de Călătorii Moşilor:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– au fost la origine adăposturi pentru Călătorii Moşilor, locuri de întâlnire cu Învăţătorii aşezărilor pentru a prelua îndrumările cele mai noi de la Moşi;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– au devenit lăcaşuri folosite şi de drumeţii pe care Călătorii îi îndrumau în calitate de călăuze: locuri de odihnă şi studii fizice, astrale şi mentale;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– s-au dezvoltat numeric în timpul migraţiilor din mileniul III – II î.H., pentru populaţiile retrase din calea migratorilor;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– au rămas după retragerea romanilor din Dacia drept adăposturi pentru Călătorii deveniţi sihaştri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Sunt dincolo de Baba Mare; drumul marcat se desfăşoară lin în faţa mea, şi liniştit – nici ţipenie de om de jur împrejur... Nu este prima oară când privesc cu drag versantul muntelui din faţă, din stânga Babei cum vii de la Sfinx. De multe ori mi-am dorit să ajung acolo, dar ştiu că nu turismul sau alpinismul este ţinta vieţii de acum, şi pentru a-mi duce sarcinile la bun sfârşit este necesar numai să privesc în zare şi să-mi amintesc de drumurile de odinioară... Ajutătorii mei astrali mă orientează fără încetare, şoptind gândului meu unde să privesc, ce să-mi amintesc... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">*</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">... Drumurile din vechime, lungi şi pline cu învăţături şi aduceri aminte pentru fiecare om, aveau puncte de oprire, de odihnire şi de observare: </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Casele de călători;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Lăcaşuri de observare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ambele feluri de oprire erau locuri special alese nu numai pentru că în acele locuri nu erau <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html">celule de stabilizare vibraţională</a>, ci şi pentru că locurile alese erau şi neutre din punct de vedere vibraţional, bune pentru o şedere odihnitoare, echilibrantă pentru vibraţia umană. În acest fel omul nu era impulsionat de vibraţii diferite de cele obişnuite pentru el, putând să se concentreze la toate cele ce erau de observat, amintit, reamintit, analizat şi înţeles. Şi numai astfel, în liniştea sa interioară, era impulsionat să-şi ducă necesităţile la bun sfârşit, să reflecteze şi la trecutul său şi, în acelaşi timp la trecutul omenirii, al societăţilor omeneşti care se perindaseră de-a lungul timpului pe Pământ. Şi nu în ultimul rând să perceapă viitorul aşa cum urma să se deruleze şi pentru el însuşi, şi pentru întreaga umanitate. Dar nu numai umanitatea era importantă, ci întreaga viaţă de pe planetă, omul ştiind clar că trebuie să urmeze în acelaşi timp liniile de înţelegere şi lucrare planetară, în orice vremuri. Să reţinem aşadar faptul că drumeţul nu urmărea de predilecţie experienţa umană, ci întreaga desfăşurare a vieţii, de orice fel, de pe planetă, orice putea percepe în jurul planetei prin călătorie astrală – acea stare de conştienţă astrală în somnul corpului fizic. Majoritatea oamenilor nu mai aveau o activitate astrală foarte dezvoltată, dar totuşi ea era susţinută de cunoaşteri anterioare deosebit de avansate şi de îndrumările pe care fiecare aşezare le primea de la Moşi, de două ori pe an, prin intermediul Călătorilor lor: în zilele Mijlocului de Vară şi în zilele Mijlocului de Iarnă. În drumeţiile spirituale, despre care discutăm acum, fiecare om ajuns mai ales în punctul terminus al drumeţiei (punctul cu oprirea cea mai lungă, de unde începea apoi drumul de întoarcere acasă) revedea toate îndrumările primite în aşezarea sa până în acel moment, pornind de la naşterea sa în aşezare. Drumeţii vizualizau cele primite, pe care le inserau în experienţa lor personală şi îşi adaptau cunoaşterea şi aplicaţiile ei în viaţa proprie, în mijlocul familiei lor, cu toate aprofundările realizate în drumeţie. Dar viaţa fizică înainta pe această cale în primul rând – fizică – ceea ce absorbea mare parte din energia omului, de aceea activitatea astrală avea nevoie şi de susţinerea permanentă, prin activitate zilnică, seara, dimineaţa sau în timpul zilei, înainte ca omul să înceapă derularea activităţilor sale fizice. În acest fel spiritele umane se foloseau de activitatea fizică pe care o cunoşteau dinainte de venirea pe Pământ, începând cu activitate astrală înainte de planificarea lucrului, înainte de urmărirea fazelor cu specific local, cu toate noutăţile pământene specifice, subtile sau grosiere: toate erau astfel cunoscute dinainte, se aplicau corecţii ale experienţei generale acolo unde era cazul, adică realiza recalibrări ale experienţei proprii prin adaptarea acesteia la necesităţile locului şi momentului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile aveau aşadar darul de a consolida toate cunoaşterile omului, iar călăuza lui îl ajuta să pătrundă toate sensurile pe care şi ea le ştia perfect şi profund: şi în calitate de însoţitor-îndrumător al drumeţului, dar şi în calitate de Călător al Moşilor care aducea de la Moşi cunoaşteri şi aplicaţii. Astfel încât, dacă omul scăpa cea mai fină urmă din indicaţii, din înţelegeri în viaţa sa din aşezare, drumurile spirituale corectau absolut totul. Drumeţul privea în mintea sa toate cele legate de ceea ce ştia, iar călăuza îl corecta în această formă complexă de percepţie-dialog. Azi unii dintre noi ştim cum se desfăşura un asemenea dialog mental al imaginilor, între doi oameni care au încredere unul în altul, care studiază acelaşi element şi îşi aduc reciproc detalii, completând astfel studiul. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Tot ceea ce venea pe drum cu caracter de generalitate, era studiat în cele mai profunde detalii în punctele de oprire: adică, în casele de călători şi în lăcaşurile de observare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. CASELE DE CĂLĂTORI</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De-a lungul drumului, drumeţii se odihneau în asemenea case amenajate în locuri speciale, alese de Călătorii Moşilor: la început pentru ei înşişi: acolo unde se întâlneau de două ori pe an cu învăţătorii aşezărilor, asemenea locuri fiind situate departe de aşezări, pentru a nu influenţa o aşezare cu elementele radiante de cunoaştere necesară altor aşezări care se aflau şi ele în drumul Călătorilor. La rândul său, învăţătorul primea de la Călător învăţătura cu caracter special pentru aşezarea sa şi analiza modul în care el însuşi trebuia să dezvolte lucrările împreună cu măiaştrii aşezării: specialişti pe domenii de activitate – i-am numi noi azi. În plus, învăţătorul avea sarcina de a participa în viaţa familiei, pe rând a fiecărei familii din aşezare, mai ales când vor începe toţi oamenii să formeze baza materială a perpetuării cunoaşterilor lor sub formă de tradiţii, aşa cum vom discuta în studiile următoare. Tot ceea ce era semnificativ pentru baza acestor forme necesare generaţiilor viitoare avea să fie dezbătut sub forme complexe, pus în tipare de creaţie materială şi oferite din generaţie în generaţie, îmbogăţite şi aprofundate aşa cum au ajuns în vremurile noastre: chiar dacă noi nu le conştientizăm valoarea metafizică, ci doar culturală şi religioasă – religioasă ca practică unilaterală, de adorare a divinităţii şi de respectare a martirilor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar bazele acestor cunoaşteri au fost puse chiar în vremurile pe care le discutăm, aprofundate amănunţit pe drumuri şi analizate cu multă atenţie în opririle pe care le discutăm. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Casele nu erau numai pentru odihnă şi dedicarea unui timp analizei pe toate planurile existenţiale. Ele erau şi locuri de aplicare a unor linii de activitate fizică:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– reparaţii ale casei, anexelor, drumurilor şi podeţelor peste ape curgătoare, fântâni unde era cazul;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– întreţinerea curăţeniei în casă şi a lucrurilor din interior, repararea uneltelor pentru întreţinere, etc.;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– pregătiri de hrană, înnoirea saltelelor de ierburi aromate dacă era cazul, apoi şi reînnoirea ierburilor din ele pentru următorii drumeţi, ordine şi curăţenie în ziua plecării pentru continuarea drumului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Casele de călători erau puţine la început, când erau folosite doar de către Călătorii Moşilor, până când oamenii s-au adaptat noului mod de viaţă, după care au început aceste drumuri spirituale. Odată cu acestei drumuri s-au îndesit şi casele: erau construite tot de către Călătorii Moşilor, în locuri neutre din punct de vedere energetic, pentru a fi folosite de oameni de pretutindeni, de sexe diferite, la vârste diferite, cu sarcini diferite. Cu timpul şi cu schimbarea vremurilor, ele au căpătat funcţii din ce în ce mai complexe, iar de la jumătatea mileniului IV î.H., după modelul lor, s-au creat multe altele, la jumătatea distanţei dintre poalele muntelui şi vârf, pentru retragerea oamenilor din aşezările din văi, pentru a lăsa drum liber grupurilor de migratori care au traversat spaţiul carpatic, îndreptându-se spre vest. Cei puţini dintre migratorii care au rămas pe aceste meleaguri au folosit cu respect şi multă grijă casele rămase în aşezări, lăsate de localnici în perfectă stare, ştiind bine cum se derulau necesităţile tuturor, spre integrarea celor care voiau să rămână în specificul locului. În alte studii viitoare vom vedea cum migratorii au avut ajutători de mare profunzime care i-au ajutat să-şi recapate obişnuinţa trăirii în aşezări, iubind aşezările şi pe locuitorii lor. Apoi, mai ales, aşteptând în cuminţenie şi respect să coboare “muntenii” şi să-i ajute mai departe. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Încă şi mai târziu, după retragerea Moşilor, în jurul anilor 500 d.H., o parte din Călători au rămas în aceste case, formând mici nuclee de aşezări montane, altă parte dintre ei au continuat să circule între aşezările cunoscute de ei, învăţând şi ajutând oamenii să înflorească din nou aşezările, după trecerea celui de-al doilea val de migratori şi evenimentele cu romanii, veniţi şi apoi retraşi din lumea getică. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cei dintâi au rămas în munţi, devenind sihaştri – dar nu religioşi încă, adică conform religiei iudeo-creştină, ci credincioşi tradiţiilor locale şi Moşilor – esenţa lor fiind comună. După participarea Moşilor la retragerea romanilor din Dacia, mare parte dintre ei s-au retras din lume, iar cei care au rămas au creat, împreună cu Călătorii lor, legături stabile – deşi ascunse – între Moşi şi aşezările pe care le ajutau să se refacă după retragerea romanilor şi rărirea valurilor de migranţi. Sihaştrii au creat organizări ascunse în munţi, care au dăinuit peste veacuri, adevăraţi sihaştri luminaţi ai neamului, numiţi în popor mai târziu solomonari. Dintre dânşii cunoaştem un nume: Daniil Sihastrul, sfătuitorul de taină al voievozilor din Ţările Române, el fiind reprezentantul sihaştrilor luminaţi din locurile moldovene, bucovinene. Iar locurile în care Ştefan-Voievod a înălţat biserici au fost alese de sihaştri: săgeata moldoveanului era oprită de ajutătorii astrali ai conducătorilor ţinutului, Ţării, exact în locul cel mai corect pentru ridicarea unui altar. Modelul de alegere al acestor locuri era ferit de ochii spionilor lumii exterioare, să nu se cunoască subtilităţile lumii interioare tradiţionale, profund cunoscătoare, prin acestă metodă, a săgeţii trase de Ştefan Vodă, tot procesul fiind condus din lumea subtilă. Se hotăra regiunea în principal, comunicată din timp de sihaştrii, iar săgeata se oprea exact acolo unde era locul cel mai echilibrat vibraţional în toate planurile pământene pentru orice om ar fi trăit sau trecut pe acolo. Mânăstirile fortificate din Bucovina, despre care vom vorbi în viitor pe larg, vor rămâne în viitor locuri de adăpost echilibrat atunci când vremurile vor schimba faţa actuală a omenirii. Dar şi celelalte mânăstiri, din toată ţara, întreţinute cu atenţie infinită de oameni, vor rămâne case înălţate în aşezăminte restrânse, pentru învăţăturile, cunoaşterile din viitorul omenirii. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-40678532930071738892018-01-28T15:09:00.000+02:002018-01-28T15:09:17.585+02:0008. COMUNICAREA ÎNTRE DRUMEŢ ŞI CĂLĂUZA SA<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5X8tJZ0RnzyK0Kwt9HOCLHBGHNcOwXaq7nojUpG90PA3PtMZNuccfZOYf20OCB2r5682-DV7I4S2A5qxAIU2XSwJdgNfaQp06RYoiK9GrIvX42ZX1cX6nbc4lsVwU_Pos-UerkpiSyb0/s1600/969842_10201825585752200_1106065797_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi5X8tJZ0RnzyK0Kwt9HOCLHBGHNcOwXaq7nojUpG90PA3PtMZNuccfZOYf20OCB2r5682-DV7I4S2A5qxAIU2XSwJdgNfaQp06RYoiK9GrIvX42ZX1cX6nbc4lsVwU_Pos-UerkpiSyb0/s320/969842_10201825585752200_1106065797_n.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Chiar dacă trecuse destul de mult timp de când omul îşi trăia epoca fizică, el nu folosea încă decât rar vorbirea, obişnuit fiind cu comunicarea mentală: translaţie de imagini complexe de la emitent la primitor. Ştia bine cum să formeze înşiruiri logice de sunete naturale, dar această epocă de trecere a fost de consolidare a traducerii procedeelor mentale şi astrale în viaţa fizică; treptat omenirea şi-a format vorbirea pământeană, având experienţă bogată în folosirea comunicării fizice, dinainte de venirea pe Pământ. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. De-a lungul drumurilor spirituale, drumeţul nu comunica verbal cu călăuza sa, ci foloseau comunicarea mentală şi cea astrală înainte de adormire pe timpul nopţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am mai amintit, în treacăt, despre faptul că pe tot parcursul drumului drumeţul şi călăuza sa nu vorbeau între ei, nu discutau nimic. Acest lucru ne pare azi incredibil la prima vedere dat fiind faptul că, pe de o parte, azi discutăm intens, chiar dacă în drumeţii cu caracter spiritual numai (sau majoritar) despre cele de discutat în cale, studiind tematica drumului şi elemente conexe, iar pe de altă parte, fiind atunci drum de învăţătură cu cel mai bun învăţător alături ni se pare aproape aberant să credem că ei nu ar fi discutat nimic... În acelaşi timp suntem încredinţaţi că dacă corporalitatea oamenilor era nouă şi adaptată trăirilor fizice în mod majoritar, omul ar fi trebuit să folosească la maximum toate manifestările de care îşi putea aminti. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cu toate acestea, lucrurile nu stăteau de loc aşa. Oamenii foloseau vechi manifestări în măsura în care mai puteau, pentru a putea consolida astfel manifestările şi cunoaşterile lor obişnuite, din trăirile lor perfecte de odinioară, încă proaspete în amintirea lor. Şi despre care ştiau bine că aveau ca sarcină în continuare să-şi aducă manifestările la cele mai înalte standarde pe care puteau să şi le manifeste în fiecare moment: în orice condiţii, oriunde şi oricând ar fi trăit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Încă nu aveau un limbaj dezvoltat, asemănător celui de azi, pentru a comunica fizic, prin vorbire. Erau la începutul epocii fizice – dar lucrurile se petreceau în acest fel nu pentru că nu ar fi ştiut sau nu ar fi putut, ci pentru că aveau obişnuinţa comunicării rare, prin sinteza tuturor celor ce erau de comunicat – şi numai dacă era necesar; iar corpurile fluidice erau încă suficient dezvoltate pentru a comunica prin imagini, aşa cum era obişnuinţa străveche a omului. Azi spunem telepatic, dar nici pentru acum, şi nici pentru atunci nu este întrutotul corect să ne exprimăm în acest fel, căci nu este o activitate cerebrală – creierul doar facilitează transmiterea, la nivelul corpului fizic, a ceea ce realizează corpurile cu vibraţie superioară celui fizic: mental, astral şi cauzal. Practic fiecare om, cunoscând tot ceea ce era necesar vieţii, având clar în minte toate cunoaşterile de odinioară din amintirile pe care le avea, cât se poate de clare, precum şi o rapiditate de procesare a informaţiilor extrem de rapidă, nu avea nevoie încă să comunice verbal. Dar ceea ce ne este mai greu azi să acceptăm este faptul că nu era decât o chestiune de timp, având în experienţa totală, în memoriile lor, în sufletul lor, coerenţa logică a înşiruirii sunetelor naturale de pretutindeni, care urmau să aducă o comunicare verbală bogată, nuanţată în viaţa curentă a omenirii, cu sensuri bogate, descriptivă. Comunicarea fizică – prin vorbire şi cu transmiterea informaţiilor prin scris (şi multe alte modalităţi de transmitere) o cunoşteau, ca proces, dinaintea venirii pe Pământ. Comunicarea pământeană de până atunci fusese mentală – adică prin lucrarea corpului mental de translaţie de imagine de la emitent la primitor, imagine care avea o bogăţie de sunete, luminiscenţe (aure), curgeri fluide de vibraţii, sunete, parfumuri, înţelegeri complexe, o bogăţie de informaţii care era transferată la nevoie, din necesităţi speciale ale vieţii, de la un om la altul, de la entităţi astrale, dimensionale, interdimensionale – la oamenii care aveau nevoie de îndrumare din partea lor. Încă mai aveau oamenii şi în vremurile pe care le studiem un astfel de procedeu în mintea lor, imagini de acest fel îşi puteau transmite reciproc, dar cu conştienţa clară că asemenea imagini complexe se vor sărăci cu timpul, şi destul de rapid, rămânând la percepţie de imagine simplă şi rareori sunete, vibraţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşadar nu a fost deodată lipsă de comunicare la trecerea vremurilor după ultima glaciaţiune, trecerea de la o formă de comunicare la alta a fost lentă, lină, special gradată pentru ca oamenii să se adapteze treptat, dar repede, cuprinzând o bogăţie nouă de elemente fizice pe care le ştiau în trecut – dar cu care nu operau, nu le foloseau decât prea puţin, activitatea mentală şi astrală fiind predominantă pentru omul din străvechimi. Totul pentru ca omul să trăiască toate cele care veneau în faţa lui pe Pământul pe care îl percepeau acum cu totul altfel, în acelaşi timp pentru a face faţă tuturor schimbărilor care veneau în continuare odată cu vibraţia planetară care devenea din ce în ce mai joasă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În concluzie, pe tot parcursul drumului drumeţul şi călăuza sa nu vorbeau de loc, toate forţele fiind îndreptate către deplasare şi informare mental-astrală. Dacă călăuza avea ceva de comunicat, de îndrumat, trasmitea drumeţului mental: în calitate de Călător al Moşilor el era nu numai un bun cunoscător al locurilor, al drumurilor de mers pentru fiecare om în parte, ci era unul dintre oamenii de legătură al Moşilor, dintre cei mai puternici mentali şi cercetători astrali ai vremurilor. Ei aveau:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. O conştiinţă înaintată şi o conştienţă sferică – aşadar nu numai dezvoltată pe o anumită direcţie sau câteva direcţii ale acelor vremuri, ci ambele erau dezvoltate sferic, pe absolut orice direcţie, linie spaţială, temporală şi morală. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. O cunoaştere de asemenea sferică, cu referire la orice aspect al evoluţiilor care se dezvoltau pe Pământ (dar nu numai, şi ştim bine acum) – totul legat de evoluţiile spiritelor umane, şi mai ales de la începutul speciei umane, în plus cunoşteau în amănunt toate planificările viitorului pentru planetă şi galaxie, iar în calitate de foşti paznici (cu sarcini totale sau parţiale), cunoscând astfel toate aspectele legate de manifestările spiritelor care se aflau în acel moment pe Pământ (la întrupare fizică) sau în jurul Pământului (la întrupare astrală) sau în trecere, ca entităţi spirituale, prin câmpurile interioare şi exterioare ale galaxiei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Da, nu vorbeau de loc, de când plecau din aşezare – iar pentru a se obişnui cât mai repede la început, omul ce urma să devină drumeţ, însoţit de un Călător al Moşilor, înceta comunicarea verbală şi mentală cu familia şi societatea din aşezare, fără însă să-şi înceteze activitatea şi atenţia pe care le-o acorda în continuare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">De-a lungul drumului, observările şi conştientizările aveau loc clipă de clipă, indiferent de activităţile pe care le drumeţul le desfăşura: mers, lucrări în casele-adăpost pentru călători, hrănire, până la culcare, la somn profund: perioada până la somn profund fiind călătorie astrală deplin conştientă, pentru cercetări aprofundate.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În general toată viaţa oamenilor se desfăşura în linişte, oamenii ştiau bine ce trebuie să facă şi se înţelegeau mult din priviri – ceea ce intra de asemenea în comunicarea fizică, deşi non-verbală. Comunicarea cea mai intensă avea loc între mamă şi copil, iar transmisia era realizată prin gând şi transmitere de imagini. Vom discuta pe larg despre acest aspect când ne vom ocupa de megaliţi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Desigur, ştim acum că de multe ori echilibrarea câmpurilor planetare se face şi prin intermediul sunetelor. Oamenii cunoşteau bine cum o mare parte din echilibrările vibraţionale pe care le făceau Moşii şi Călătorii lor (deci a călăuzelor lor) echilibrau vibraţiile planetei, şi aveau s-o facă încă şi mai intens în vremurile ce vor veni, din necesitate, când războiul, durerea, apoi creşterea producţiei manufacturiere şi, treptat, a celei industriale va depăşi puterea de menţinere în viaţă a omenirii, a restului vieţuitoarelor planetare şi a planetei însăşi, din cauza vibraţiilor grele. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar deocamdată chiar ei, oamenii din aşezări, puteau să diminueze volumul zgomotelor nenaturale pentru planetă, din activitatea lor în aşezare, acordând o atenţie deosebită evitării creşterii volumului de sunete fizice. Ştiau bine cum Călătorii din vremurile lor fuseseră pădureni, ajutători planetari în străvechimi, valuri după valuri de timp. Ştiau că pădurenii aveau grijă şi de oameni, dar şi de animale, de toată viaţa de pe planetă, la un loc – începând din străvechimi, lucru care le era oamenilor de pretutindeni foarte clar cunoscut, făcând şi ei, atât cât puteau, asemenea lucrări. Toată grija ajutătorilor pădureni, munteni şi insulari din străvechimi se îndrepta către următoarele direcţii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– să nu ajungă vibraţiile joase din codrii apropiaţi la oamenii creatori din aşezări, mai ales când oamenii au început să creeze în faţa lor – dar şi înainte, când se lucra mental făcându-se studii şi luând învăţături de la ajutătorii lor astrali sus, pe mâneca densă, eterică, care protejează pământurile, apele şi aerul (azi o numim manşon eteric matriceal al planetei; se poate studia „<a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/termen/creaie-material-eantionar.html">Creaţie materială eşantionară</a>”); vibraţiile joase deranjau echilibrul spaţiilor de trăire ale oamenilor din orice aşezare, de aceea pădurenii echilibrau astfel de vibraţii mai ales în momentele în care avea loc creaţia propriu-zisă: de jur-împrejurul creatorului. Necesităţile s-au accentuat cu atât mai mult atunci când toate studiile pe eşantioane s-au mutat în faţa creatorului, în spaţiul din jurul aşezării, într-o activitate permanentă, unde orice aşezare umană se afla în bătaia vibraţiilor venite din codri. Oamenii din aşezări erau protejaţi astfel mai ales în perioadele când aveau loc activităţi intime ale vieţuitoarelor, care puteau deturna atenţia oamenilor prin agresivitatea lor în bătălii de turmă, nu numai prin activitatea lor sexuală propriu-zisă;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– să nu ajungă vibraţiile foarte înalte ale activităţii umane în păduri, mai ales spre inima codrilor, unde trăiau majoritatea vieţuitoarelor planetare, căci şi oamenii, şi vieţuitoarele erau deopotrivă în grija ajutătorilor planetari. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Pe parcursul călătoriei, omul ştia bine că vremea zgomotului generalizat făcut de om va veni negreşit, dar până când strigătul omului şi animalului, de furie ori de durere, ca şi scrâşnetul fierului lovit şi târşit pe un alt fier va răsuna cu putere, omul trebuia să-şi strângă linişte în suflet cât să-i fie de ajuns până la sfârşitul întrupărilor lui pământene. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-43469277421071040842018-01-21T16:49:00.002+02:002018-01-21T16:49:59.016+02:0007. MERGÂND PE DRUMURI... <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRn2iETWnoR8wFdWGlDeobfITyVnEhy8SIPwDNJMCT6xpwB8bHgDBJc4qrhv2UqFdzVNbBl7pKFWbXAMSoN36sJpYIGzaeiFlAqrcypANXwsTko3E9wyBLRE71b0X6mK3IBCjhPsh0fro/s1600/DSCN2920.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="900" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiRn2iETWnoR8wFdWGlDeobfITyVnEhy8SIPwDNJMCT6xpwB8bHgDBJc4qrhv2UqFdzVNbBl7pKFWbXAMSoN36sJpYIGzaeiFlAqrcypANXwsTko3E9wyBLRE71b0X6mK3IBCjhPsh0fro/s320/DSCN2920.JPG" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Drumurile spirituale se desfăşurau în tăcerea fizică totală a drumeţului şi călăuzei sale.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. În acele vremuri, oamenii mai aveau încă capacităţi multisenzoriale, folosite conştient atunci când era cazul, precum şi capacitatea de combinare a două feluri de deplasare:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– mersul plutit deasupra solurilor şi apelor;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– mersul fizic, cu tălpile pe sol, în tangenţă directă cu solul şi vegetaţia. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Am descris destul de puţin mersul omului în drumeţii spirituale în perioada pe care o studiem, pentru că am lăsat amănuntele pentru un studiu mai detaliat, pe care îl deschidem acum. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile nu erau numai lungi, cu bucle şi spirale interioare cu o amploare mai mare sau mai mică în funcţie de necesităţi, dar şi mersul drumeţului era diferit de al nostru de azi: nu foarte mult – totuşi diferit şi de mersul astral pe care omul şi-l cunoştea în acele vremuri, din vieţile anterioare, dinainte de ultima glaciaţiune. Pe care de altfel îl ştiau chiar şi din timpul lor, folosit şi de călăuze când efectuau sarcinile de Călători ai Moşilor, pentru a duce ultimele cunoaşteri, cât mai repede, în aşezări. Dar îl foloseau chiar ei înşişi, atunci când făceau asemenea drumeţii. Mersul călăuzei, ca îndrumător spiritual, era tot timpul concordant cu mersul drumeţului pe care îl însoţea, şi îl încuraja să meargă la început extrem de lin, călcând pe pământ cu toată talpa protejată de încălţăminte comodă şi flexibilă. După ce obişnuirea cu drumul conducea drumeţul către începutul introspecţiilor şi percepţiilor spaţiale şi temporale, în liniştea interioară şi perfect exterioară – fără să folosească vorbirea de loc pe parcursul drumului – drumeţul ajungea în mod cu totul natural la folosirea unui mers mixt:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Mersul astral, plutind uşor la suprafaţa pământurilor, sprijinindu-se din când în când cu câte un deget, pentru a da mersului un mic impuls sau direcţionare. Omul ştia că în trecut mersul lui fusese numai mental-astral, plutit la o distanţă considerabilă (jumătate de metru sau un metru de la suprafaţa pământului acoperit de muşchi sau de ierburi înalte) sau a apelor în mod egal. Intrarea în stare latentă, după ultima glaciaţiune, a unei mari părţi a corporalităţii fluidice a omului (a straturilor interioare de la corpul astral, mental şi cauzal) obliga omul să nu mai poată folosi creaţia de tip mental, comunicarea de tip mental era redusă la minim fiind pe cale a se diminua complet pentru a da formă comunicării verbale, prin atitudine şi gestică; deplasarea avea loc fizic, pe pământ când omul îşi îndrepta toată atenţia, concentrarea, asupra treburilor fizice, gospodăreşti şi în aşezare; de aceea cu ultimele puteri din acele timpuri, omul folosea încă mersul astral pe distanţe scurte – fără direcţionări mentale pe verticală sau orizontală, pentru care se folosea de propria voinţă în înaintare şi schimbări de direcţie şi de viteză numai pe linie orizontală. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Mersul fizic: când oboseala se instala, omul revenea cu tălpile pe pământ, în tangenţă cu pământul, folosind integral mersul fizic. Când obosea pe mersul fizic, folosea mersul astral, putând încă avea o orientare sferică – dar numai a simţurilor, nu şi a deplasărilor, pe care însă nu o pierdea încă nici o clipă, indiferent de locul şi activitatea pe care o desfăşura. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Mersul fizic însă era extrem de lent; mersul lent era învăţat din străvechimi pentru a nu disloca volume mari de aer şi astfel a atrage atenţia şi teama vieţuitoarelor care îşi au şi ele învăţăturile şi consolidările lor. Mersul extrem de lent, studios din orice punct de vedere în timpul înaintării, era deprins din vremurile paznicilor din vechile programe atlante, chiar dacă nu era chiar atât de lent ca al <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">paznicilor</a>. Oricum omul nu mai avea puterea de a folosi integral, cum spuneam, mersul străvechi, astral (pentru că întreg corpul fizic era în străvechimi susţinut de o dezvoltare foarte mare a corpului şi câmpului astral, care întreţinea astfel şi un puternic corp dublu-eteric) şi nu mai putea direcţiona mental în orice sens, direcţie – pe verticală sau orizontală. Cu toate acestea drumeţul ştia bine propriile sale amintiri, aşa cum mergea fiecare om în trecut, şi se putea orienta foarte uşor – mult mai uşor decât o poate face azi orice om – atunci când putea să-şi folosească toată experienţa de acest fel. Da, mersul drumeţului nu era la fel cu mersul pe care şi-l amintea din străvechimi, însă experienţa de orientare atunci când era nevoie rămăsese, mai ales când omul avea toate amintirile întregi. Astfel îşi puteau oamenii consolida orientarea fizică pe drumuri – pe care omul nu o mai folosise, în acest fel, decât în străvechimi, în timpul pregătirilor prin programele atlante. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În plus, drumeţul ştia bine şi obişnuinţele de mers ale pădurenilor din vremurile trecute: şi din amintirile proprii, şi din amintirile călăuzei sale care, oricine ar fi fost – fusese cândva şi pădurean, şi muntean, şi insular în străvechimi. Pădurenii desfăşuraseră în străvechimi întotdeauna din mers sarcinile lor, dintre care cea mai importantă fusese echilibrarea vibraţională în teritoriile lor, pe care încă o mai desfăşurau călăuzele, în perioadele din an când erau Călătorii Moşilor, înafară de drumurile pe care le desfăşurau cu oamenii din aşezări. Asemenea echilibrări vibraţionale presupuneau emisii de vibraţii compensatoare când recepţionau vibraţii ce ieşeau din normele naturale ale locurilor, mai ales ale vibraţiilor din aşezările omeneşti: în care munca fizică era generatoare de vibraţii depărtate de vibraţia naturală a locului, cu impact extrem de puternic asupra planetei. Dar în toate timpurile, vechi sau recente, mai erau de luat în considerare şi vibraţiile provenite de la vieţuitoarele pădurilor, mai ales ale mamiferelor, dar şi de la restul biosistemului planetar, cu mare influenţă asupra oamenilor. Această influenţă era redusă din partea unei vieţuitoare, dar se aduna extrem de puternică prin mulţimea vieţuitoarelor, uneori chiar covârşitoare asupra oamenilor: mai ales de natura hrănirii cu corpurile altor vieţuitoare, alături de activităţi sexuale de care omul nu avea încă nevoie în străvechimi, dar nici foarte multă în acea perioadă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În vremea acestor drumeţii spirituale, doar Moşii mai puteau să-şi folosească toate puterile spirituale – pe care însă nici ei nu le mai foloseau integral, ci foarte rar şi pe termen extrem de scurt – de ordinul a 2-3 secunde la capacităţi totale, pentru a nu consuma energiile cu vibraţie înaltă ale planetei. Nici pentru alte lucrări, cum vom vedea, decât în cazuri foarte rare şi absolut necesare, planificate concret cu mult înainte de ultima glaciaţiune. Nici Călătorii Moşilor nu mai aveau puteri decât de percepţie mentală, astrală: de primire mental-astrală de comunicări din partea entităţilor astrale, de învăţături de la Moşi – de foarte mare complexitate pentru că Moşii aveau putere mare de emisie şi de direcţionare atentă a emisiilor necesare comunicărilor exclusiv către călătorii lor. Mersul plutit, astral, era puţin consumator de fluxuri energo-materiale, de aceea şi oamenii mai puteau să-l folosească încă, în combinaţie cu mersul fizic. Dar cu toţii îşi aminteau cele pe care pădurenii, muntenii şi insularii puteau derula ca deplasare – din care însă toţi rămăseseră cu o puternică şi profundă experienţă de atenţie şi de orientare spaţio-temporală. Specificul mersului pădurenilor, aşadar în străvechimi, însemna de fapt – şi drumeţul îşi amintea corect şi complet:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Mers lent pentru observare – observare cu care începea de fapt viaţa lucrativă a omului. Obişnuinţa de percepţie prin observare începea la 1-2 zile de la intrarea în întrupare (de la naştere); mersul lent, dar foarte atent la variaţiile şi structurile manşonului eteric al planetei, la variaţiile de relief, de biosistem, de vibraţii, era specific pădurenilor chiar din ziua naşterii, având mult mai multă experienţă decât restul oamenilor din aşezări. În mod obişnuit pentru oameni, ceva mai târziu întrupatul intra în ritm alert cu funcţionarea sistemul său corporal, folosindu-l în lucrări cu variaţii de mers, după necesităţi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Variaţiile de viteză urmăreau adaptarea acţiunilor nu numai la lucrările pe care omul le înfăptuia, ci şi la starea biosistemului din teritorii. Omul se obişnuia, se armoniza astfel cu lucrările necesare conform destinului său. Viteza se schimba în funcţie de natura, de intensitatea şi de direcţia vibraţiilor care proveneau din aşezări spre toate zările, care se depărtau mult de naturalul planetar şi care trebuiau echilibrate pentru derularea nestânjenită a vieţii înconjurătoare. Dar trebuia să ţină cont şi de vibraţiile care veneau de la biosistem către aşezări, din teritoriile virgine, pentru a nu influenţa în nici un fel mentalul şi astralul oamenilor extrem de sensibili în toiul activităţilor de creaţie materială. La fel se ţinea cont de vibraţiile care veneau din adâncurile oceanelor, din direcţia plăcilor tectonice, ca şi cele foarte puternice venite din cosmos. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">3. Variaţiile de deplasare, de mişcare: mişcare pe loc, precum şi oprire fără mişcare, atunci când erau necesare anumite observări mai profunde. Mişcarea pe verticală, când era necesar să nu deranjeze animalele sau să evite încâlceala vegetaţiei. Vom detalia spre o mai bună înţelegere.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Având memoriile foarte proaspete despre o astfel de experienţă atât de complexă – pe care toţi oamenii o aplicaseră înainte de penultima glaciaţiune, treptat, atunci când au ieşit din oraşe, în vremurile ulterioare pe care le descriem, oamenii se orientau rapid, încă de la primele lor călătorii după adaptarea lor la mediul nou de trai şi la noua lor corporalitate. Dar puterea de aplicare era atunci mult sub puterea celor cu care oamenii erau obişnuiţi din străvechimi. Iar în timpurile în care au început desfăşurările drumurilor spirituale această experienţă: şi veche, şi adaptată noutăţilor, devenea deosebit de importantă prin efectele ce puteau fi folosite şi adaptate mereu la noile manifestări care intrau în obişnuinţele omului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Să vedem câteva exemple: deplasările din trecutul lor aveau loc şi pe verticală, şi pe orizontală – pe verticală pentru a depăşi cu cât mai puţină mişcare viaţa intimă a animalelor, sau pentru a nu deranja o încâlceală de vegetaţie, aşa cum am scris mai sus. Oricum mersul omului în trecuturi îndepărtate era întotdeauna plutit de-asupra vegetaţiei mărunte a pământului pentru a o proteja, la fel şi animaţia măruntă. Nu folosea niciodată mersul fizic. Acum însă omul nu se mai putea ridica trupeşte de-asupra obstacolului, orientându-se mental 360grd, dar era deja obişnuit să sesizeze orice modificare din mediul înconjurător şi să ocolească din timp, deranjând cât mai puţin viaţa planetară. Însăşi simţirea teritoriilor care se desfăşurau în faţa drumeţilor se baza pe experienţa din trecut, evidentă pentru orice om. În trecut omul putea ajunge la o distanţă mică de obstacol, realizând lucrări, mişcări speciale – foarte interesante de altfel pentru cunoaşterea noastră de azi: o deschidere mică a “aerului” (a păturilor de aer) = a circulaţiei aeriene în faţa omului, apoi urma pasul pe orizontală, efectuând imediat închiderea câmpului în spatele omului. Se foloseau atunci doar mişcări obişnuite mentale, şi în înaintarea pe orizontală, şi în înălţarea pe verticală, după cum era cazul. Toate aveau loc cu variaţii cât mai mici şi scurte de viteză şi vibraţie, pentru a nu deranja biosistemul până la microorganismele din aer. Peste toate, procesul păstra amprentele provenite de la celelalte vieţuitoare, dar le ştergea pe cele ale omului în deplasare. Astfel vieţuitoarele nu erau dezorientate privind fragmentarea câmpului şi a urmelor cu ajutorul cărora se orientau în viaţa lor curentă. Dar atunci când oamenii au intrat în păduri ca să se obişnuiască cu ele, pădurenii vechi ajutători ai lor nu au mai folosit absolut complet o asemenea dezamprentare proprie peste tot – ci numai în inima codrilor, unde oamenii nu circulau decât foarte rar, doar pentru studiu o dată în viaţa lor: suficient pentru ca experienţa lor să asimileze variaţii semnificative faţă de cele ştiute anterior. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În acest fel drumeţul vremurilor pe care acum le studiem era în mod natural atent şi la cele pe care le percepea, învăţa şi analiza în drum, şi la derularea vieţii de orice fel, prin mijlocul căreia trecea. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-70270338086305275222018-01-16T21:19:00.002+02:002018-01-16T21:19:41.093+02:0006. CĂLĂTORIILE MEMBRILOR CUPLULUI FAMILIAL<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcg5tE65KSR3UuOVseYuX3VI-8Se2_sttn3haD3u658SDtdJm7GJMaxshPiPedrIISFfYWnbq53eCxssz9LF06AKVmTeMvtBnaYYDMnMZqdb_0VL4duKN862ObwcrBR6MAoL9Jh1OEaI8/s1600/1234039_10201825588352265_278706710_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="720" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhcg5tE65KSR3UuOVseYuX3VI-8Se2_sttn3haD3u658SDtdJm7GJMaxshPiPedrIISFfYWnbq53eCxssz9LF06AKVmTeMvtBnaYYDMnMZqdb_0VL4duKN862ObwcrBR6MAoL9Jh1OEaI8/s320/1234039_10201825588352265_278706710_n.jpg" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Unii oameni aveau destin singular, individual, alţii aveau destin în cuplu familial. Cei care aveau destin în cuplu se ştiau din copilărie, creşteau, învăţau şi aplicau împreună învăţăturile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Prima călătorie spirituală avea loc după reunirea cuplului familial, dar ea avea loc înainte să se zămislească primul copil. Numai în acest fel fiecare om se considera pregătit pentru a aduce copii în lume. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Îmi aduc aminte cum, mergând pe valea dintre Sfinx şi Călăuză (numită azi de localnici Baba Mare care se vede vis-a vis de Sfinx, pe celălalt versant) mă vedeam înconjurată de stâlpi înalţi, alb-strălucitori cu figuri omeneşti în vârful lor – cam aşa cum sunt sculpturile din Monumentul de la Moisei. Figuri prelungi, exprimând calm dar cu emoţii frumoase, răspândind încredere şi foarte multă seriozitate dublată de o bucurie interioară cu totul specială. Femei şi bărbaţi deopotrivă. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că figurile nu erau imobile, ci erau vii, cu ochii blânzi şi calzi, lucitori. Cu acea căldură sufletească pe care noi, oamenii, o avem atât de rar acum, din nefericire... A doua oară când am mers pe acolo eram cu un prieten, şi el deosebit de perceptiv, căruia de asemenea nu i-a trebuit mult să le vadă şi el. Le vedeam, ici-colo pe toată valea, chiar cu privirea periferică uneori, bucurându-ne amândoi în tăcerea reciprocă şi a locului în asfinţit...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– Strămoşii, Cristiana...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aveam amândoi ochii lucitori de o emoţie nesfârşită, emoţia realităţii pe care o trăiam amândoi...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ajutătorii noştri astrali fuseseră şi ei întrupaţi cândva pe aici sau prin alte locuri de pe Pământ întrutotul asemănătoare, în epoca în care sufletele oamenilor nu deveniseră încă neguroase: şi nu din cauza negurilor purtate de vânturi spre înmuierea pământurilor, îmbogăţirea apelor, traiul florilor şi gâzelor, ci vremuri spre împietrirea sufletelor ce nu puteau oricând, şi oricum să trăiască în pace şi şi bună înţelegere – iubire...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Erau bărbaţi, şi erau şi femei, dar nu le percepeam decât capul şi trupul prelung învăluit cu ţesături astrale curate ca şi sufletele lor. Între fleşuri de acest fel apăreau uneori fleşuri cu femei şi bărbaţi trăind normal, în activităţi omeneşti – dar într-un alt fel de omenesc decât cel al nostru de azi. Şi ei erau la fel de luminoşi, frumoşi prin ei înşişi, cu pielea albă doar uşor, pe pomeţi, prinsă de soare într-un bronz auriu sau numai cu pistrui de aceeaşi culoare. Erau îmbrăcaţi exclusiv în alb, cu ie cusută numai cu fir alb: fuste lungi pentru femei şi pantaloni albi suficient de largi pentru a nu împiedica mişcarea omului în lucrul sau în mersul său. În linii mari erau la fel cu entităţile care ne atrăseseră atenţia de la bun început, şi îmi dădeam uşor seama că erau foarte înalţi – deşi nu la fel cu entităţile astrale – şi mai ales egali, extrem de asemănători ca şi constituţie: cam aşa cum sunt oamenii robuşti fără să fie de loc graşi, oameni obişnuiţi cu munca, fără ca bărbaţii să fie mai înalţi şi mai puternici, mai musculoşi decât femeile. Mulţi ani mai târziu am aflat că oamenii din vechimi învăţau în mod egal să facă toate lucrările gospădăriei şi ale aşezării, schimbând munca în cuplul familial în funcţie de percepţia clară, interioară, a ritmurilor biologice zilnice, lunare şi anuale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Oameni fără cusur într-o viaţă fără cusur...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Cu cât pătrundem mai mult în viaţa omului din asemenea vechime, cu atât ne dăm seama de acest adevăr. Oamenii se năşteau în familii nu numai iubitoare, având un adevărat cult, cum am spune azi, pentru bunătate, cuminţenie, curăţenie sufletească şi trupească – frumuseţe interioară şi exterioară încoronată de adaptarea creaţiei sale adevărurilor profunde ale naturii şi deopotrivă ale căutărilor umane. Având un fond profund al cunoaşterii, cu tot ceea ce acumulaseră spiritele umane până în prezentul lor, de care erau perfect conştienţi şi doritori să-şi menţină cât mai mult o astfel de stare, dar ştiind deopotrivă şi viitorul care le va înnegura sufletele. Ceea ce însă nu-i infatua, nu le otrăvea sufletele cu orgoliu şi nici cu acel egoism care azi ne trage să nu oferim semenilor nici din bogăţia materială, nici din bogăţia cunoaşterilor spirituale: decât în majoritate plătind din greu... Acela de atunci era însă fondul obişnuit al spiritelor umane de pretutindeni: şi el este întotdeauna aşa în condiţii optime de viaţă, de societate, numai în condiţii grele majoritatea spiritelor umane, obişnuite cu viaţă de acest fel, optimă, înălţată, pot deveni meschine, agresive şi perverse. Dar fiecare asemenea grea perioadă ne arată de fapt tot ceea ce putem face pentru a schimba treptat, chiar şi în condiţii grele, înclinaţiile moştenite din vieţile animalice, rămăşiţe care, pe măsura avansării în evoluţii, le putem acoperi cu manifestări altruiste, curajoase, conlucrative, tolerante, iubitoare. Să aducem astfel toate manifestările noastre, indiferent de condiţiile în care trăim, la acelaşi nivel înalt şi să căpătăm o experienţă din ce în ce mai bogată de acest fel. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">*</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Prima călătorie spirituală avea loc după reunirea cuplului familial. Fiecare om ştia clar cu cine va forma un astfel de cuplu familial – şi numai dacă avea în destin acest fel de conlucrare, de trăire-împreună. În acele timpuri, pentru fiecare om care avea destin în cuplu, nu exista decât o singură formă de cuplu, fiecare om avea un singur partener de cuplu – şi nu trei posibilităţi principale, aşa cum avem azi – pentru a da naştere la urmaşi. Astfel încât, de copii, membrii cuplului se cunoşteau şi creşteau împreună, învăţând împreună, lucrând împreună, fără a-şi uita nici o clipă partenerul de sarcină. În anii maturităţii deja îşi cunoşteau reciproc obişnuinţele, înclinaţiile şi tendinţele puse în practică, conlucrau trăind împreună şi ducând o viaţă lucrativă. Acest fel de viaţă era o pregătire totală, complexă, destinată primei călătorii spirituale pe care urmau s-o facă – dar nu împreună. Fiecare pleca pe drumul său, simultan, cu călăuze diferite, în direcţii diferite. Omul nu se considera pregătit pentru viaţă, pentru a zămisli, a naşte şi a creşte urmaşi decât dacă trecea prin această călătorie introspectivă, călătoria de maturitate completă a omului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Abia după revenirea din călătorie şi împărtăşirea introspecţiilor personale partenerului de cuplu, cu analizarea şi aplicarea tuturor celor ştiute acum de amândoi, avea loc pregătirea pentru întreaga activitate generatoare de urmaşi. Cuplul devenea familie abia după ce se împlineau toate aceste cerinţe ale unei vieţi extrem de profund trăită, înţelegând-o în toate firele ei – de la rădăcinile lucrurilor la prezent şi viitor. Un asemenea cuplu de părinţi era perfect în maturitatea sa, conştient de complexitatea sarcinii de a aduce pe lume copii, de a-i creşte şi ai educa în acelaşi mod complex, corect şi conştient cum fuseseră şi ei crescuţi la rândul lor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Tot referitor la călătoriile spirituale, la început fiecare om - femeie sau bărbat deopotrivă - era însoţit de o călăuză-bărbat, care era şi învăţător pentru absolut toate cele ce se puteau desfăşura în gospodărie şi în aşezare, fiecare cunoscând şi practicând toate cele necesare, aşa cum am specificat mai sus. Câteva milenii mai târziu, când activităţile vor trebui să fie dirijate către alte noi direcţii, femeile au început să fie însoţite de călăuze femei - tot dintre călătorii Moşilor - şi bărbaţii au rămas în continuare însoţiţi de călăuze-bărbaţi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-84649564235978243882018-01-12T20:20:00.000+02:002018-01-14T20:23:13.744+02:0005. COMPLEXITATEA DRUMURILOR SPIRITUALE; RĂDĂCINILE FORMĂRII TRADIŢIILOR<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Conştientizările drumeţilor erau multilaterale, spaţio-temporale, conducând astfel la cunoaşteri amănunţite privind viaţa prezentă, dar şi viitorul omenirii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– spaţiale: simţirea directă a spaţiului străbătut;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– temporale: aducea amintiri, clar-intuiţii şi intuiţii din vieţile anterioare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toate conduceau la înţelegerea necesităţii de a perfecţiona activităţile curente şi de a lăsa moştenire generaţiilor viitoare cunoaşterile trecutului şi prezentului lor, creând astfel premizele întemeierii tradiţiilor: prin creaţie materială (reprezentarea cunoaşterii printr-un suport material) şi prin gândire, vorbire – reprezentând astfel tradiţia orală. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">În asemenea condiţii, chiar drumurile care relevau asemenea necesităţi aveau să devină moştenire, tradiţie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. În plus, nu numai reprezentările sau creaţiile ca atare au constituit moştenire, ci odată cu ele – aplicaţiile oamenilor în gospodărie şi societate, sentimentele lor puternice născute din cunoaştere şi iubire de toate şi de tot au creat amprente puternice, care acţionează încă asupra subconştientului uman. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Descrierea rutelor şi importanţa lor pentru fiecare drumeţ de odinioară. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi pentru că am discutat despre natura metafizică a drumurilor, cunoaşterilor şi tradiţiilor noastre, să mai vedem câteva aspecte în plus, de aceeaşi natură.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi călătoriile în ţinuturile natale, şi călătoriile care duceau în lumea largă, pe acelaşi continent sau pe alte continente, erau drumuri de felul celor pe care azi le numim iniţiatice, iar călăuzele oamenilor erau cei mai buni cunoscători după Moşi: majoritatea fuseseră <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">paznici în străvechimi</a>, în timpul programelor atlante – programe pentru pregătirea omenirii în vederea trecerii de la manifestări preponderent mental-astrale la manifestări preponderent fizice. Adică pentru exact această perioadă a trăirilor pe care le derulăm noi, azi; şi a căror epocă este deja pe sfârşite. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toate cunoaşterile oamenilor de odinioară s-au păstrat: şi cele pe care le cunoşteau pe cale mentală şi astrală, dar şi cele fizice pe care fiecare spirit uman le are în experienţa cu care a venit pe Pământ, urmând ca împletirea lor să ajute în timpurile vieţilor fizice, şi apoi în perioada următoare de trecere de la fizic la mental-astral: adică înapoi la vremurile trecute, dar având un potenţial mult mai înalt, mai profund decât îl aveau spiritele umane până în timpul ultimei glaciaţiuni. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toate au rămas ca moştenire pentru generaţiile viitoare. Călăuzele erau în acelaşi timp şi Călătorii Moşilor, cunoscuţi bine acum de noi din studiile anterioare, care nu erau sihăstriţi din considerente religioase. Mai târziu, în milenii apropiate de viaţa noastră de azi, au existat şi aceştia, sihaştrii, şi vom discuta îndelung despre ei: cu tot respectul, căci îmbrăţişau cele mai profunde direcţii ale spiritualităţii chiar în firele ei religioase, dar care aveau să se piardă treptat, lăsând locul unei exploatări majoritar-nedemne de profunda rădăcină de credinţă a omului, de încredere în divinitate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Timpurile despre care discutăm au fost conştientizate de către fiecare om de pe planetă – aşadar nu numai de către îndrumătorii popoarelor, care le călăuzeau spiritual spre cele mai înalte posibilităţi umane de activitate, de trăiri pe orice planuri. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Existau, şi s-au pus în practică, modalităţi concrete, fizice în majoritate sau folosind căi fizice, aşa cum vom vedea, pentru diversificarea activităţilor fizice pe direcţii ce ţineau de cunoaşterile şi aplicările lor cotidiene. Şi a existat incontestabil şi conştienţa de a lăsa moştenire generaţiilor viitoare tot ceea ce urma ca în viitor să fie perceput foate rar, foarte puţin şi de foarte puţini oameni. Dar mulţi aveau intuiţii, iar intuiţiile urmau să fie întărite prin această moştenire, ceea ce conta şi atunci foarte mult, ca nădejde, speranţă, şi avea să conteze foarte mult şi pentru viitorime. Însăşi transmiterea a devenit astfel o tradiţie în sine, nu numai cele transmise pe diverse căi. Cele rar şi puţin percepute au format însă o încredinţare în sine că, în ciuda aparenţelor, toate cele “nevăzute” existau totuşi, ajutau, clădeau viaţa curentă, o susţineau. O încredinţare profundă despre meta-fizică – pe lângă aspectele fizice concret-percepute şi trăite în fiecare clipă, cu fiecare respiraţie a omului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">În felul ei, chiar tradiţia drumurilor a rămas la multe popoare până în zilele noastre – chiar dacă azi începem puţin câte puţin să conştientizăm, şi să transformăm turismul în drumuri de regăsire a conştienţei de sine, de ridicare a nivelului de conştiinţă, de regăsire a dorinţei de liniştire sufletească, de dezvoltare a unor capacităţi personale despre care aflăm azi că sunt în fond pur spirituale: senzoriale şi extrasenzoriale – despre care am învăţat să spunem la un loc: multisenzoriale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">COMPLEXITATEA DRUMURILOR SPIRITUALE DIN VECHIME</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Multe dintre drumurile spirituale de acest fel duceau către locurile care aveau să devină în timp marcaje spirituale pentru vremurile viitoare: azi le numim megaliţi. Unele astfel de marcaje se vor situa în aşezări, altele în drumuri aflate departe de aşezări, devenite în zilele noastre obiective turistice şi, aşa cum spuneam, asemenea drumuri azi se transformă treptat din nou în drumuri spirituale. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Locurile care au fost alese drept amplasament devin amprentative, devin lucrătoare în sufletele oamenilor, pregătitoare pentru lucrările spirituale ale viitorului. Azi privim acţiunile noastre după priorităţi într-o mulţime de activităţi, de evenimente pe care le trăim – dar atunci toate activităţile oamenilor erau la acelaşi nivel înalt de importanţă: sferic, adică tot ceea ce intra în activităţile curente ale omului se situa pe acelaşi deosebit-de-important plan. Călătorii erau perfect conştienţi de acest lucru: că omul avea să privească lucrurile în mod diferit în viitor, prin priorităţi în funcţie de interese, puteri şi neputinţe, dar atunci oamenii căutau să privească totul cu toate subtilităţile pe care le puteau pătrunde în acel moment, drept compensare conştientă pentru cele ale viitorului. Dar – foarte important în acelaşi timp – fiind conştienţi că omul viitorului va avea alte forme de subtilitate de dezvoltat, de pătruns, legate de performanţe fizice cu totul deosebite în felul lor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Chiar dacă pentru ei toate erau importante, iar toţi oamenii erau egal de importanţi, la fel toate evenimentele trecute, prezente ale lor şi viitoare din perspectiva lor, drumurile erau constituite (ca trasee) în funcţie de necesităţile fiecăruia şi de puterile spirituale (plus înclinaţiile, tendinţele fiecărui spirit în parte). Chiar punctul terminus al călătoriei era ales în funcţie de aceste considerente. Un punct terminus, un loc care urma să ajungă un model inspiraţional, lucrător şi pregătitor şi pentru viitor, dar şi pentru viaţa curentă până la următoarea călătorie proprie. Care determina călătorul să privească viitorul înţelegând necesitatea creării acestor megaliţi – chiar dacă mulţi aveau să fie distruşi în timp. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Pentru noi un asemenea drum de cunoaştere nu este încă un eveniment spaţio-temporal, de o maximă importanţă, alături de alte drumuri cu importanţă la fel de mare, ca oricare altul de altfel. Dar lucrurile se vor schimba în viitor, revenind la ceea ce au fost odinioară... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De asemenea, drumurile unui om erau privite ca fiind de aceeaşi importanţă maximă pentru orice om. În liniştea drumurilor apăreau detalii temporale, din alte vieţi anterioare – ale drumeţului şi ale întregii omeniri. Dar şi ale celor planificate pentru toate timpurile viitoare – tot ale sale şi ale lumii întregi. Toate se adăugau la cele cunoscute deja din viaţa de fiecare zi, formând o cunoaştere sferică – aşa cum am numit-o mai sus. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Călăuzele încurajau oamenii mereu să-şi revadă vieţile anterioare în amănunt, care le revelau viaţa întregii societăţi pământene, cu un impact spiritual extraordinar asupra omului căutător de cunoaştere, de dezvoltare spirituală. Şi, în mod egal, în cunoaşterea planificărilor timpurilor viitoare. Asemenea planificări erau mult mai corect înţelese decât azi, unde nimeni nu avea impresia că fusese planificat să existe crime, ci doar că se cunoşteau reperele vibraţionale ale timpurilor, modul în care diferite grupuri spirituale se comportau în diferite feluri după experienţa pe care o aveau – sau nu o aveau în trăirile lor curente. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De aceea, cel mai greu era de împletit cunoaşterea trecutului cu cunoaşterea viitorului – nu pentru că nu ar fi fost uşor de înţeles, ci pentru că emoţional drumeţii simţeau o milă sfâşietoare şi faţă de cei ce aveau să sufere, şi faţă de cei care aveau să provoace suferinţă în situaţiile pe care chiar ei înşişi aveau să le trăiască la un moment dat. Călăuza menţinea omul într-un echilibru vibraţional normal pentru acele vremuri, fără ca să-l priveze de sentimentele care veneau în sufletul celui călăuzit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi locurile, şi sentimentele oamenilor de atunci creau la rândul lor amprente în spaţiile Pământului, în energia fundamentală a Pământului, se întăreau unele pe altele prin precizia, intensitatea lor, dorinţa lor de perfecţionare permanentă, de a-şi reaminti, în amănuntele cele mai profunde, vieţile lor anterioare, precum şi cunoaşterea, aprofundarea planificărilor viitoare pentru întreaga umanitate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Azi aceste locuri ne atrag, în subconştientul nostru suntem îmbrăţişaţi de ele – dacă nu chiar în conştient. Dar de fapt din ce în ce mai mulţi suntem cei care începem să conştientizăm şi să ne păstrăm cu încredere intuiţiile proprii, în care credem în continuare. Suntem rezonanţi cu toate locurile pe care le vizităm azi, cu toate locurile pe care le-am trăit la propriu în asemenea perioade anterioare, în asemenea trăiri, acţiuni vechi de milenii!!!... Şi nu numai aici, ci oriunde în lume, pe orice continent, ca membri ai oricărui popor. Pentru că absolut toate popoarele lumii au trăit o asemenea perioadă, până în mileniul 5 sau 4 – în funcţie de necesităţile fiecărui popor în parte. În drumurile noastre de azi, chiar dacă încă nu ne amintim clar locuri, oameni sau evenimente, suntem în trecere prin lume şi ele devin amprentative asupra noastră, lucrătoare, transformatoare, accesând şi impulsionând chiar seturile noastre de raze pe care le foloseam atunci, purtătoare ale amintirilor noastre proprii în timpuri şi în locuri asemănătoare. În continuare, ele atrag altele de aceeaşi natură sau de natură asemănătoare, în cascadă, decopertând treptat tot ce ne-am dorit cândva să ştim şi să folosim în vremurile de azi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Pentru fixarea tuturor în amintire, nu numai pentru împletirea tuturor celor decopertate, analizate, înţelese în vederea aplicării fluide în viaţa de zi cu zi a drumeţilor, drumurile făceau ocoluri mari, în spirale ample care se depărtau sau se apropiau de aşezări şi obiectivul principal al drumului – adică un loc unde urma să se fixeze părţi din cunoaşterea omului: cunoaşterea de până atunci şi cât mai avea să vină în continuare, în vremuri încă liniştite. </span></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmzyMEBkygTp3rs-PKhYhpTHmJb9m1xTd75xivQgSMzNhfWEStPEmWoAISkMkxgdzsIMQ6oJu5vmTcpaoJcJiUyaBdF2Ia6rPIPaAe4FrHiXznWtE1vx6rNWF96BrQgGU2WNXKZSVE7Rw/s1600/800_drumurile.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><img border="0" data-original-height="451" data-original-width="800" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhmzyMEBkygTp3rs-PKhYhpTHmJb9m1xTd75xivQgSMzNhfWEStPEmWoAISkMkxgdzsIMQ6oJu5vmTcpaoJcJiUyaBdF2Ia6rPIPaAe4FrHiXznWtE1vx6rNWF96BrQgGU2WNXKZSVE7Rw/s400/800_drumurile.jpg" width="400" /></span></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Traseul general al drumului spiritual</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Legendă:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">(1) = aşezarea din care pornea omul în călătorie împreună cu călăuza sa: la început se desfăşura un drum în spirală, pentru dezobişnuirea treptată de activităţile vieţii în familie şi aşezare; pentru obişnuire cu drumul, cu călăuza sa, cu ritmurile de trai în forma călătoriei care se deschidea în faţă;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">(2) = punctul terminus al călătoriei, cu oprire pe termen mai lung sau mai scurt; în jurul lui se derula din nou o spirală largă, amplă, bogată în subtilităţi, sensuri profunde ale trăirilor, adaptări la vibraţiile locului, reamintiri, fixări, obişnuiri cu noutăţile: nu se realizau două călătorii în acelaşi loc pentru acelaşi om, dar omul le cunoştea din povestirile semenilor lui şi din cercetările mentale şi astrale care îl pregătiseră de călătorie;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">(1a) = drumul de plecare era drumul de ajungere în punctul terminus, unde se desfăşura activitatea cu cea mai lungă durată, pe parcursul unor zile întregi. Nu se poate spune că era cel mai important moment al călătoriei – cum suntem azi tentaţi să spunem, conform normelor de gândire comparativă de azi. Cuprindea bucle în perioadele în care ritmurile personale ofereau condiţii de aprofundare a elementelor de cunoaştere spaţio-temporală, hotărâte de comun acord de drumeţ şi de călăuza sa;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">(2.a) = drumul de întoarcere acasă cuprindea spirale de desprindere senzorială, mentală şi astrală de locurile în care desfăşuraseră studii, după care aveau să se deruleze spirale sau bucle pe drumul de întoarcere, asemănătoare cu spiralele şi buclele de pe drumul de ajungere în punctul terminus. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">La revenire în regiunea aşezării proprii avea loc de asemenea o apropiere spiralată: pentru locarea experienţei noi în experienţa proprie totală a spiritului; pentru reobişnuirea cu locul aşezării, cu organizările familiale şi din aşezare, cu activităţile în sine care aveau să folosească cele ce fuseseră asimilate pe timpul călătoriei. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-4516341690172355022018-01-08T14:08:00.001+02:002018-01-08T14:34:12.712+02:0004. NATURA METAFIZICĂ A CĂLĂTORIILOR SPIRITUALE DIN VECHIME <div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEir35AlXFF2ZzzNAafKW9pW68N1RpLfZ2opH-Nfc12Tar_m7TpDJHs8DZX4sLsS4ChL9JkJl_bmn_ZxyUk7MWrwhTgipdOR2KpfrfZwSu0xrkvtgaqfLAwv1XCemrCGfzFkFe3l7JMvVdg/s1600/22195313_135659057089541_2902640265748436123_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="564" data-original-width="564" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEir35AlXFF2ZzzNAafKW9pW68N1RpLfZ2opH-Nfc12Tar_m7TpDJHs8DZX4sLsS4ChL9JkJl_bmn_ZxyUk7MWrwhTgipdOR2KpfrfZwSu0xrkvtgaqfLAwv1XCemrCGfzFkFe3l7JMvVdg/s320/22195313_135659057089541_2902640265748436123_n.jpg" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Descrierea Platoului în forma lui naturală, precum şi a împrejurimilor, înainte de formarea megaliţilor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. Conştientizarea spaţio-temporală de către drumeţi a drumului care ducea către locurile stabilite pentru formarea megaliţilor. </span><br />
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">3. Crearea lor prin cunoaşterea profundă a necesităţilor de îndrumare spirituală a generaţiilor următoare. Studiul şi înţelegerea formării rădăcinilor de modelare: prin şănţuire – lăsând ca vremurile să contribuie la formarea lor până la aspectul final, purtător de mesaje vizibile pentru posteritate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Ştiam de prin anul 2001, când am fost prima dată în Peştera Ialomicioara, că grupuri de oameni de pe meleaguri noastre plecau în lume, sub îndrumarea generală a Moşilor; dar, influenţată atunci de literatura timpului, chiar am crezut că dacii au dus cultura într-o lume care nu o cunoştea în felul lor: profund metafizic. Nu după multă vreme am studiat aceste timpuri şi am aflat că aceeaşi cultură, spiritualitate de fapt, de care aveau parte dacii, au avut parte toate popoarele lumii, deosebirile ţinând numai de specificul local, în baza căruia s-au format specificităţile tradiţiilor. Şi mi-am dat seama, studiind străvechimile, de faptul că toate tradiţiile lumii au acelaşi fundament existenţial – un fond metafizic fără dubiu. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">De atunci, an de an m-am reîntâlnit cu aceste locuri – de la vf. Omul la Babele şi în Padina, la Peştera Ialomicioarei. Am bătut platoul în lung şi în lat, an de an, cu studiile mele despre străvechimi şi vechimi: înainte de ultima glaciaţiune şi după ultima glaciaţiune, după refacerea populaţiilor umane pe întreg Pământul. Platoul, cu 8000 de ani î. H., arăta altfel decât azi: munţi, culmi muntoase cu vârfuri ascuţite alternând cu culmi domoale. Încă nu era modelat: - nici cum au ştiut oamenii de-a lungul timpurilor mai apropiate, nici cum îl ştim noi azi sau cum credem noi că arăta. Încă nu era modelat, dar oamenii care erau în drumuri spirituale vedeau bine planificările: adică ceea ce urmau să facă chiar călăuzele lor – Călătorii Moşilor – în curând, iar locurile erau atunci deja alese, conform planificărilor: uneori chiar erau începute şănţuirile când au început drumurile spirituale, fin, discret, aşa cum au fost toate realizate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Nici sus şi nici pe vale nu erau aşezări umane, ci doar ici-colo case amenajate pentru drumeţi. La început le-au folosit doar Călători Moşilor, apoi, treptat, şi drumeţii în drumurile spirituale despre care discutăm. Aşadar erau foarte puţini cei ce-şi încrucişau drumurile pe aici, dar casele erau suficiente pentru a adăposti oamenii, chiar dacă se împleteau uneori drumurile lor. În partea Cerdacului şi ceva mai devreme de Cerdac, pe partea opusă, în interiorul muntelui, au fost case de călători, unele amenajate în goluri naturale deja existente şi completate cu pietre îmbinate cu pământ şi lemn, închise cu uşi de lemn, pietriş fin şi pământ dur. Aceste amenajări au fost create în locuri ferite de curent, ploi sau ninsori directe, spre deosebire locurile celor pe care azi îi vom numi megaliţi, care au fost alese – deci în mod socotit, ales – să fie în calea unor anumite tipuri de intemperii, care să acţioneze asupra lor sub un anumit unghi şi cu anumite puteri, supuse soarelui direct în anumite unghiuri, care să usuce piatra şi astfel s-o modeleze dincolo de ceea ce făcea mâna cu intenţie a omului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Astfel încât drumeţii ştiau bine care este planul locului, cum aveau să arate toate, unde aveau să se întindă şi cât: şi megaliţii, şi alte locuri - de studiu pentru ei, adică lăcaşurile de observare, alături de casele de călători pentru odihna lor. Ştiau locurile, ştiau felul în care se va lucra asupra pietrei, adaosurile care urmau să fie discret folosite de înşişi Moşii locului: la fel ca şi în alte locuri pe care ei le cunoşteau din văzute cu ochii minţii şi simţite direct cu trupul din călătoriile lor şi ale semenilor din aşezare. Ştiau că pe locurile unde în acele timpuri erau numai stânci ascuţite sau rotunjite, dinţi sau spinări de munte, chiar în curând călăuzele lor – şi ale altor asemenea lor – vor lucra susţinut asupra munţilor, în deplinătatea atenţiei lor mult mai înaintate decât a oamenilor din văi, cu atenţie să nu strice echilibrul natural al locurilor. Călăuzele îi conduceau direct la locurile ce urmau să fie remodelate, dar nu numai acolo, ci peste tot unde era nevoie de percepţie şi înţelegere a timpurilor lumii. Căci oamenii trebuiau să simtă cu toate simţurile lor absolut tot ceea ce străbăteau: azi pe majoritatea noastră ne interesează numai obiectivele vestite, mărturii evidente ale celor care au trăit în vechime – indiferent dacă vizitatorul de azi crede sau nu că acolo a participat şi mâna omului. În vechime însă erau importante toate cele legate de drumuri, conştientizarea lor, învăţăturile consolidate în vederea susţinerii perioadei grele care, în acele timpuri, încă nu luaseră avânt. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Ştiau, vedeau cu ochii lor care erau acele locuri, acele pietre, semnificaţiile lor pentru vremurile ce aveau să vină şi mai ales pentru perioadele în care vremurile crude nu aveau să treacă dar se împleteau cu cele care prindeau avânt să revină din nou, să se instaleze din nou în frumuseţea lor primordială...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Atingeau pietrele în locurile unde urma să se facă mici şănţuleţe, crăpături fine care în timp aveau să modeleze stânca şi să formeze aspecte ale unor simboluri specifice mesajelor de care aveau nevoie oamenii de pretutindeni. În acest fel:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– se ajungea la formele finale exact la timpul când omenirea îşi va fi pierdut cunoaşterea, dar ele aveau să lucreze tot timpul în subconştientul uman, transmisă din generaţie în generaţie, păstrând amprenta fină a mesajului să dăinuie şi să înflorească exact când fiecare om, din fiecare popor, după puterea spiritului lui, avea să fie chiar pe pragul celor două lumi: cea fizică care se sfârşea – cea mental-astrală care avea să se afle în revirimentul ei natural;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– se ajungea la înţelegerea că orice controversă normală omului necunoscător, dar şi nesigur chiar în intuiţiile sale, devine neavenită: între cei ce susţin că sunt realizate de mâna omului şi cei ce susţin că sunt fenomene naturale. Nu absolut naturale – de fapt mâna omului profund cunoscător şi realizând conştiincios lucrările sale, s-a bazat pe natura planetară pe care o cunoştea extrem de bine, despre care astfel ştia de la bun început că avea să-i continue lucrarea, dezvăluind până la capăt conceptul omului-lucrător pentru semenii săi, iubitor în egală măsură şi al semenilor săi, dar şi de natură. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dacă ar fi sculptat total imaginile, în modul în care azi realizăm orice sculptură, locurile alese: culmi montane în cea mai mare parte, s-ar fi deteriorat chiar în primii 1000 de ani; oricum ar fi fost nevoie, la întreaga capacitate a megaliţilor chiar şi numai în ţara noastră, de o muncă titanică a întregului popor pentru a realiza toate sculpturile din întreaga ţară. Dar de la început, fiecare om era interesat de absolut orice ţine de natura umană, de natura planetei, a altor planete şi stele care sunt, fiecare în parte, adevăraţi uriaşi-vulturi ai cerurilor: pentru că ştiau bine că pământurile zboară prin ceruri, formând grupuri mai mari sau mai mici ca popoarele de oameni sau turmele de animale, sau valurile de peşti ori stolurile de păsări... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Studiem azi toate aceste linii de cunoaştere ale omului din străvechimi şi vechimi, mai depărtate sau mai apropiate de zilele noastre, precum şi rădăcinile tradiţiilor aşa cum puţini ne îndemnăm să o facem azi, încă, şi astfel vom ajunge şi noi, aşa cum mulţi alţii au făcut-o înaintea noastră, să ne dăm seama de rădăcinile de natură absolut metafizică a tradiţiilor – dar şi a multor alte elemente care azi fac parte din viaţa noastră. Şi nu ştim – încă, dar intuim, apoi credem, apoi cercetăm, că ele nu au apărut pe Pământ, în evoluţiile spirituale pământene, nu ştim că ele cuprind aspecte din cunoaşterea memoriilor uriaşe ale monadelor, dinainte de venirea şi şederea lor vremelnică pe Pământ, cuprinzând adevăruri atât de mari ale universului, încât devine la început totul incredibil pentru mintea noastră plină de prejudecăţile limitărilor fizice de până acum. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dar ne vom reaminti despre toate acestea şi vom continua să decopertăm cu răbdare şi dor nesfârşit tot ceea ce avem nevoie să recuperăm din adâncimile prea puţin sondate ale istoriei adevărate a omului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">A omenirii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">A drumului spre universalizare. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Spre îndumnezeire...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-29843101266422663022018-01-05T15:59:00.001+02:002018-01-05T15:59:38.336+02:0003. DRUMURILE CĂTRE MUNŢI<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig5O9yptodmSPGSbwoVraBF-1fNGvehm-c6Yc4t9lXao7UMoQMirKcasFwRoE8JQa1CTXoY01Zc6LFU2-KeL3MwbJU5cIlgObNZgYXyzTLFCn4pdbxCWBxZ9ofIuLfIj1XhmpC_MqdUpY/s1600/DSCN7519.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="675" data-original-width="900" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEig5O9yptodmSPGSbwoVraBF-1fNGvehm-c6Yc4t9lXao7UMoQMirKcasFwRoE8JQa1CTXoY01Zc6LFU2-KeL3MwbJU5cIlgObNZgYXyzTLFCn4pdbxCWBxZ9ofIuLfIj1XhmpC_MqdUpY/s320/DSCN7519.JPG" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile spirituale ale oamenilor spre Platoul Bucegilor curgeau din două direcţii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Din Ţara Bârsei către vf. Omul;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Din Valea Largă şi Comarnic cu alte două rute:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– Moroieni-Cuibul Dorului-Piatra Arsă-Babele-Vf. Omul;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– Moroieni-Cuibul Dorului-Bolboci-apa Horoabei-Padina-Vf.Omul. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile dinspre Ţara Bârsei aveau capăt de întăritură energetică ceea ce azi numim Scutul energetic al Braşovului.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile dinspre Valea Largă aveau ca punct de întăritură energetică îmbinarea mai multor celule de stabilizare vibraţională sub formă piramidală care împrăştie o lumină roz-aurie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile ocoleau prin rute largi, cu bucle numeroase, pregătind drumeţii pentru liniştire şi intrare în percepţii specifice lucrărilor lor. La întoarcere, rutele erau tot la fel de largi, pregătind drumeţii pentru reintrarea în societate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Merg pe un drumeag aflat chiar la ieşirea din Padina spre Cheile Tătarului şi Bolboci. Îi spune „La Lăptici” (este drumul spre rezervaţia naturală Turbăria Lăptici). Din drumul mare, cărarea trece podeţul peste apa Horoabei şi se pierde mergând drept o vreme printre ierburi şi flori, iar ici-colo pădurea ajunge chiar până în cărare, dar nu o însoţeşte mult, se depărtează imediat ca o femeie năzuroasă... Acum mă uit mai cu teamă în stânga şi în dreapta, căci pe mîna dreaptă, undeva unde pădurea este mai rară am dat cu ochii de primul urs acum câteva veri... mergeam încet fotografiind flori şi fluturi, fără să mai bag în seamă spinările negricioase de mai peste tot, ca în multe alte locuri de pe valea Horoabei: ai zice că-s urşi la odihnă, dar de fapt sunt pietroaie uriaşe acoperite cu muşchi des şi vechi şi dacă te obişnuieşti cu această perspectivă (ca şi mine!!!), nu mai ai nici o teamă - chiar dacă localnicii care mă cunosc spun că-s „stâni” pe versanţii ce coboară abrupt sau lin spre apa Horoabei şi urşii vin „ca pe moşia lor” (bieţii de ei, cândva într-adevăr era „moşia” lor). Şi să vă povestesc mai departe ce-am păţit atunci, fotografiam încântată, cu sufletul-curcubeu de magia ierburilor şi florilor, a fluturilor dându-mi ştrengăreşte peste nas... dau să mă întorc la drumul mare, pe stânga văd un pietroi din cele ştiute, mai spre adâncul pădurii, îmi dă prin cap o undă de gând: „Pietroi!” şi numai ce văd că „pietroiul” întoarce un cap spre mine, cu ochi sticlind în lumina dulce de sub cetini... Ştiţi ce se zice în asemenea clipe... dar mi-am ţinut răsuflarea şi fără să măresc pasul m-am îndepărtat tiptil... apoi am rupt-o la goană spre podeţ şi am zburat direct în curtea pensiunii Coteanu...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Povestea e şi cu continuare, dar o las pe altă dată !!!</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">După binecunoscuta zicală: nu se petrece acelaşi lucru în acelaşi loc de două ori, iată-mă din nou pe drumul Lăpticilor, la 2-3 paşi de apa învolburată ce clăbuceşte spre Cheile Tătarului. Şi mă gândesc la drumurile mele de odinioară, din vieţi trăite printre şiruri cuminţi de munţi şi văi sau dealuri pe la poalele lor, vălurind la fel ca pe culmile din zări cu soare-apune... Doamne, cum de nu aveam nici o frică atunci să le străbat aşa, când singur, când singură, colindând cu atât de mare încântare prin frumuseţile din jur, încât nici măcar o dată nu-mi amintesc să fi simţit teamă... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Însă dinspre Chei spre Peştera Ialomicioarei veneau odinioară drumurile Călătorilor, venind de departe dinspre Moroienii de azi, căci pe atunci nu erau aşezări pe Valea Prohovei, ci de dincolo de Comarnic, cam spre Nistoreşti şi de acolo în sus, lin, spre munţi. Locurile din susul munţilor erau din vechimi drumurile Călătorilor Moşilor – dar nu numai ducând Cuvântul înţelept al Moşilor de două ori pe an, cum v-am mai povestit, ci şi în alte drumuri ale lor: când însoţeau din văi spre crestele munţilor oamenii din aşezări, pe drumuri line şi lungi, făcute ca să cunoască şi locurile mai puţin cutreierate de ei în mod obişnuit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Şi nu numai. Drumurile acestea erau drumuri de iniţiere, cum le numim noi azi, drumuri de învăţătură prin propriile trăiri ale oamenilor, prin propriile intuiţii: doar punctate ici-colo de călăuza lor – Călăuza-Călător, prin cunoaşterea tuturor treburilor umane. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile oamenilor de atunci nu erau cele ale noastre de azi, cum ajungem de regulă din Sinaia pe serpentine sau cu telecabina din Buşteni până sus. Ele mergeau spre Platoul pe care azi îl numim al Babelor (sau al Sfinxului – după preferinţe) prin două direcţii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">1. Din Ţara Bârsei către vârful Omul;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">2. Din regiunea care începea cam din Valea Largă şi Comarnic cu alte două direcţii:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– Moroieni – Cuibul Dorului – Piatra Arsă – Babele – Vf. Omul;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– acelaşi drum până la Bolboci (care nu era atunci, fiind lac artificial creat în anii din urmă) – apa Horoabei – Padina – Vf. Omul.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Drumurile aveau câte un punct de întăritură energetică, pe care în cuprindeau spre binele drumeţului:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– în Ţara Bârsei: ceea ce oamenii numesc Scutul Braşovului (care este de fapt o întăritură naturală, densă, a manşonului eteric al planetei care cuprinde întreaga scoarţă terestră şi atmosfera planetei);</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– între Valea Largă şi Sinaia cercetătorul mental poate percepe o asemenea întăritură formată însă altfel: din îmbinarea mai multor <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/743/6.-substructuri-ale-sistemului-matriceal-planetar-celule-de-stabilizare-vibrational.html">celule de stabilizare vibraţională</a>, care dau în spaţiu o formă de piramidă care împrăştie o lumină roz-aurie. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Şi în alte locuri din ţară, care duc de la şes şi dealuri către vârfurile altor munţi, avem de asemenea puncte de întărire energetică şi le vom studia pe rând, la timpul potrivit. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Aşa cum am mai amintit, drumurile de acest fel, drumurile spirituale ale oamenilor, nu urcau niciodată abrupt pe munte, cum stau lucrurile acum, căci motivul nu era scurtarea rutelor comerciale sau a drumurilor lungi de legătură între aşezări, ci drumurile, oricât de lungi erau ele, erau pentru cunoaştere personală aprofundată. Se stabileau întotdeauna de comun acord între călăuze şi oamenii din aşezări având în vedere: vârsta, necesităţile evolutive de cunoaştere, necesităţile personale de liniştire profundă faţă de viaţa în colectivitate, cele de apariţie a intuiţiilor şi clar-simţurilor necesare tuturor cunoaşterilor despre care subiecte oamenii ştiau bine, în linii mari. Rutele largi, alese în funcţie de criteriile de mai sus, şerpuiau mai aproape de munţi, sau mai direct, sau printre dealuri, cu ocoluri mai largi, sau alegând malurile apelor pentru cei care erau trăitori în preajma lor. Şi toate urcau blând, larg, până în vârful munţilor şi coborau tot blând, pe versanţii opuşi spre văile de dincolo de ei...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Mersul omului nu era grăbit, căci nu aveau pentru ce să se grăbească: nici călăuzele, nici cei călăuziţi. Fiecare moment al drumurilor era destinat observării, conştientizării percepţiilor, învăţăturilor pe care oamenii le primeau de la călăuzele lor: oameni cu cel mai înalt grad de cunoaştere a lunii, înafară de Moşi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Dar motivul principal era, de la bun început adaptarea la schimbarea vibraţiei pe măsura creşterii altitudinii. Drumurile duceau către locuri de studiu, de cercetare, situate pe versanţii munţilor, iar în interiorul muntelui erau valorificate deschieri naturale, lărgite uşor după necesităţi, formând case ale călătorilor. Erau sculptate în piatră, spre deosebire de cele din păduri, de la poalele munţilor, care erau construite din materialele locului (pământ, buşteni, pietre din râurile din apropiere). Toate însă erau atent îngrijite de Călătorii Moşilor şi de oamenii din aşezările din văi, întreţinute curat şi aprovizionate cu cele necesare adăpostului, hranei şi odihnei drumeţilor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Schimbarea lentă a vibraţiei de la şes la munte determina, în liniştea sufletelor călătorilor, venirea intuiţiilor privind trecutul locurilor străbătute (istoria locurilor), despre trecutul propriu al călătorilor, iar ajutătorii însoţitori de drum ofereau, în pauza analizelor proprii, cunoaşteri în plus omului care le necesita, despre timpuri şi locuri încă neuitate. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Ajungerea pe platou însemna studiul personal pe versantul muntelui şi adăpostirea în casele de călători din interior. Aici, studiul personal se referea, în linii mari, la percepţia modificării vibraţiilor, comparativ cu vibraţiile din regiunile cunoscute deja de ei. Se studiau schimbările de vegetaţie, alte vieţuitoare, schimbările atmosferice, ale scoarţei planetare, comparativ cu locurile cunoscute din aşezarea proprie, dar a altor locuri parcurse în alte drumuri, la fel ca şi schimbările proprii în funcţie de vârstă, călătoriile de acest fel având loc cam de 2-3 ori de-a lungul vieţii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Viaţa omului în mod normal avea o durată medie:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– la început, în condiţii optime pentru corporalitatea umană în medii de vibraţie încă neobositoare, vârsta medie de trai uman era de cca. 500 de ani;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– treptat vieţile oamenilor şi-au modificat durata, la cca. 250 – 200 – 150 de ani, cam după jumătatea perioadei de la refacerea corporalităţii populaţiilor umane, după ultima glaciaţiune – şi primele mari migraţii de populaţii din Asia Centrală şi Orientul Mijlociu; </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– vibraţia joasă, care influenţa din ce în ce mai puternic vitalitatea corporalităţii umane a determinat restrângerea şi intrarea în stare latentă a unor straturi interioare ale corpurilor fluidice, iar durata medie de viaţă s-a redus treptat până la valorile pe care le cunoaştem azi. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Modificările traseelor în drumurile spirituale ţineau aşadar de vârsta oamenilor, de activităţile generale desfăşurate în mod curent (familiale, generale pentru aşezare, etc.), de schimbările de vibraţie de-a lungul vremurilor şi mai ales de influenţa evenimentelor de pe planetă: evenimentele răspândeau vibraţii ce contribuiau la schimbările vibraţionale generale în diverse momente pe planetă. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Vom detalia în articolele următoare multe dintre activităţile oamenilor în astfel de călătorii, în teritoriile strămoşilor noştri. Deocamdată, ca introducere în tematică, să spunem că după terminarea studiilor personale, revenirea se realiza pe altă cale, pe alt drum, tot larg, şi iarăşi e bine de spus – nu pe versanţii abrupţi: pe asemenea drumuri largi avea loc asimilarea cunoaşterilor primite în sufletul călătorului, precum şi pregătiri ale integrării lor:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– în experienţa totală a spiritului;</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">– în experienţa curentă a omului ca spirit întrupat pe Pământ, a familiei şi a aşezării. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Astfel de drumuri erau o experienţă profundă pentru viaţa omului, în întruparea ce ne este dată ea însăşi ca o călătorie, de o însemnătate uriaşă pentru orice spirit. Pe de altă parte, astfel de drumeţie era pregătirea pentru o altă călătorie, pe care fiecare om o avea de făcut în acele timpuri, în lume: în teritoriile altor popoare, pe acelaşi continent, sau pe continente diferite, sau pe insule diferite de pe întinsul oceanului planetar: în acele timpuri nu se considerau segmentate apele în oceane şi mări, ci se socotea întregul larg, de pretutindeni. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">O singură diferenţiere era valabilă atunci: „apele” Cerurilor – de apele Pământului. Cele mai apropiate, dense, strălucitoare, hrănitoare şi odihnitoare – cum le ştiau oamenii atunci, le numim acum manşoane matriceale ale planetei; cele mai depărtate, presărate cu valuri de stele şi cu alte pământuri, le numim azi cosmos. De la Moşi, şi de la Călătorii lor ştiau bine cum să-şi amintească multe dintre cele cunoscute din vremurile când vedeau totul cu mintea, în mare amănunt, ştiind bine încă şi în prezentul lor multe: încă mai puteau vedea, când făceau călătorii liniştite doar cu călăuzele lor, departe de tumultul vieţii din aşezări: văzând cu ochii minţii multe şi frumoase dintre toate cele ale Cerurilor şi Pământurilor... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">În acest fel fiecare om cunoştea bine şi viaţa de pe meleagurile natale, din vremuri încă neuitate – dar despre care ştiau bine că vor fi uitate, lăsând locul lor altor frumuseţi ale omului şi ale lumii. Dar prin alte drumeţii cunoşteau direct, pe viu, şi părţi din viaţa altor popoare, de pe alte meleaguri, putând învăţa unii de la alţii, din experienţa fiecăruia, dar şi împletindu-şi experienţa proprie pentru înţelegerea generală a vieţii pe Pământ. </span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-57562047577433371342018-01-02T15:37:00.000+02:002018-01-02T15:50:26.165+02:0002. CĂLĂTORIILE ŞI CĂLĂTORII DE IERI ŞI DE AZI... <div style="text-align: justify;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpE7R-kKeMVHmOzvLBlNJl7c5UOCxrX_R5Czld7Nq2FM9gcLWHS_OS2pOLmu31JMTv5nTqhJLp8Pd9IpDwDI1uoNAy-PDdC4T754MPPC9yGb1UUFveWiLRavs4aRtS6LglqzQwOKlVhdA/s1600/DSCN7712.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhpE7R-kKeMVHmOzvLBlNJl7c5UOCxrX_R5Czld7Nq2FM9gcLWHS_OS2pOLmu31JMTv5nTqhJLp8Pd9IpDwDI1uoNAy-PDdC4T754MPPC9yGb1UUFveWiLRavs4aRtS6LglqzQwOKlVhdA/s320/DSCN7712.JPG" width="240" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">I. IDEI PRINCIPALE</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">1. Despre cum s-a format, în mod matriceal, relieful planetei; despre canalele eterice ale planetei şi portalurile cu celule de stabilizare vibraţională pentru planetă şi vieţuitoarele ei.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">2. În vechime, călătoriile oamenilor erau destinate dezvoltării spirituale: dezvoltarea percepţiilor cu toate corpurile omeneşti (simţuri şi clar-simţuri), aprofundarea studiilor străvechimilor, istoria locurilor şi locuitorilor lor.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Călăuzele în astfel de călătorii erau Călătorii Moşilor, înafara perioadelor în care răspândeau cunoaşterile cele mai noi pe care le trimiteau Moşii. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">II. DETALII, DISCUŢII </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Am mai scris în anii trecuţi despre Platoul Munţilor Bucegi şi Peştera Ialomicioarei. Şi voi relua subiectul acesta – şi altele după acelaşi principiu – ori de câte ori cunoaşterile noastre vor mai face un pas înainte, aşa cum s-au derulat toate în ultimii 10 ani. Nu am de ce să schimb ceva în postările vechi, poate doar să caut o modalitate mai simplă de a posta fotografii, pentru că Blogger a scos aplicaţia prin care se puteau posta albume. Vă voi trimite linkuri imediat ce voi remedia acest lucru. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aşadar... Să mergem mai departe, la un nou nivel,cu noi cunoaşteri, cu noi aprofundări...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">*</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">...Azi m-am hotărât să fac câţiva paşi pe drumul Jepilor. Pe drumul spre cascada Urlătoare nu este încă multă lume şi intru în pădure zâmbind telecabinei ce trece silenţios deasupra capului, cu câţiva aventurieri la prima oră. Când am mers ultima oară cu telecabina, conducătorul m-a abordat tranşant cu “Doamnă, noi ştim că dumneavoastră umblaţi singură la prima oră, e frumos – dar e periculos! Urşii urcă pe culmi în primele ore ale dimineţii de mănâncă rogoz, să se dreagă la burtă după ce mănâncă mizerii de la tomberoane...” Şi mi-a spus să nu umblu singură pe culmi 3 ore înainte de asfinţit şi 3 ore după răsărit... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Am mulţumit omului – nu mă mai mir că mă cunoaşte din vedere personalul de acolo; şi salariaţii de pe trenul regio de 6,30 mă ştiu: ”Daa!... Toată lumea o ştie pe doamna care scrie!...” </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Rămân pe un buştean la “rădăcina” Jepilor Mici, dar gândul mă poartă din nou la înălţimile Platoului montan... Mă trezesc că zâmbesc amintirilor şi îmi vine în minte cum, la coborâre din telecabină, m-am aşezat pe o piatră la stânga – lumea o ia la dreapta întotdeauna, spre Babe şi Sfinx, spre Cerdac şi Omul...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">În trecut lumea nu ştia de “Sfinx”, îi ziceau Moşul... Alţii, azi: Dacu’... daaa, dacul cu mustaţă şi cuşmă adusă (“Da’ce-i aia Sfinx? Ceee... nu vede tot omu’ că-i dac cu cuşma pe frunte??”...) Cineva, odată, mi-a spus privind în zarea înroşită de apus: “Eeee... dvs nu ştiţi ce Moşi am avut noi...” “Da’de sihaştri aţi auzit?!...” îi era vorba tristă, o scotea dintr-un suflet chinuit parcă de vagi amintiri pe care nu le putea numi... Îi zic un “Dăăă...” vorba veche şi-ntr-o dungă a românului... “De sihaştri ştie tot omul de la oraş că a auzit de Daniil Sihastru’a lu’Ştefan-Vodă...”</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Dar eu ştiu ce a vrut să zică omul, însă eram curioasă ce are de zis mai departe... Dar nu a mai spus nimic, probabil fiind sigur că nu-l voi crede. Nici eu nu puteam să-i zic prea multe – căci cred că nici dânsul nu m-ar fi putut crede...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Oameni suntem... şi supuşi părerilor, greşelilor...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">CUM S-AU FORMAT MUNŢII</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Stau pe buşteanul meu şi mă uit spre creste, cum se iţesc ele pe deasupra coamelor bogate de frunziş ale fagilor bătrâni. Îmi aduc aminte cum am învăţat că se nasc formele de relief ale planetei, din formaţiunile eterice ale ei: undeva în adâncuri este un nod eteric de coardă stelară, iar formele materiale – fizice sau cu vibraţie mai mare decât cele fizice, cum sunt cele eterice – se formează după cum se împletesc în bogăţia lor buclele strânse ale coardei stelare care formează nodul: coarda se formează pe timpul respiraţiei în ritmuri diferite, rar ajunse la sincronicitate, a popoarelor de spirite care o formează, prin întruparea lor în steaua ce va forma la rândul ei planeta. Când respiraţia popoarelor de spirite ale stelei devine sincronă, coarda pe care se vor ancora planetele sale creşte repede – dar buclată din cauza puterii energetice diferite a fiecărui popor întrupat: se strâng, se împletesc şi formează un “nod” care va deveni suportul întrupării poporului spiritual al noii planete. Imediat ce respiraţia spiritelor începe să se desincronizeze, nodul creează condiţii de întrupare a poporului planetei ce se va forma astfel şi toate aceste forţe spirituale, radiante, la un loc încep să atragă fluxuri de materii şi energii care vor înfăşura strâns nodul de pe coarda stelară, formând nucleul planetar fix, stabil. Treptat nucleul cu nodul interior atrage alte fluxuri de materii şi energii, formând manşoane eterice cu structuri bogate, din materii de toate felurile de vibraţii: care vor susţine la rândul lor alte structuri necesare vieţii, întrupării spiritelor care vor forma biosistemul planetei. Manşoanele vor continua să atragă şi să formeze părţile: pământoasă, apoasă şi aeriană ale planetei, după forma buclelor nodului ce formează nucleul planetei, dar şi în conformitate cu matricea de destin a planetei, dată de un canal de întrupare şi menţinere în întrupare, protector şi hrănitor creat de marii ajutători de întrupare ai stelei şi planetei... protector pentru toate vieţuitoarele planetei: plante, gâze, păsări, animale... şi... fluturi care vin să-mi mângâie ochii închişi sau libelula care zboară nemişcată în faţa mâinii mele lenevite pe piatra încălzită de soare!!!... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Ce frumoasă e cunoaşterea... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Ce bucurie poate da sufletului...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi iar mă plimb printre învăţături şi viziuni de o rară frumuseţe, văzând canale şi portaluri cu largi lăcaşuri interioare, albastre ca seninul cerului curat de vară: strămoşii noştri le numeau “ochii” pământurilor sau ale apelor, depindea de locul unde le vedeau. Ei ştiau bine că pământul şi apele erau străbătute de ele şi că toate vieţuitoarele planetei îşi recuperează vibraţia slăbită în cursul trăirilor lor (zbor, alergat, mâncat, respirat sau din frici, azi putem adăuga pentru oameni: muncă, vorbire multă, plăceri, neplăceri, dispreţ, dar şi tot felul de alte sentimente, gânduri grele, negre, ură, mânie şi alte greutăţi care întinează sufletul nostru): adică se odihnesc din oboseala lor – iar acesta este modul planetei de a ne ajuta dincolo de toate cele ştiute de noi. Oamenii din vechime ştiau bine că acele portaluri sunt îngroşări ale canalelor din care este croit manşonul eteric al planetei, care ne înconjoară, ne protejează de razele cerurilor, ne hrănesc partea cea mai profundă a fiinţei noastre. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Le privesc şi eu din nou, acum ca şi întotdeauna plină de încântare, concentrându-mi privirea mentală în interior şi în exterior totodată: canalele cu vibraţia mai apropriată de puterea mea, care ies din peisaj ca nişte vechi furnale de fabrică ale planetei, albe – acel alb-albăstriu strălucitor, cu şiruri întregi şi lungi de portaluri care se pierd uşor în zare. Acum puţini oameni pot să schimbe frecvenţele, aşa cum am fost şi eu învăţată de ajutătorii mei astrali, dar în trecut toată lumea putea s-o facă, în viitor toată lumea va reveni la a o face din nou. Îmi amintesc cum, în alţi ani, colindând culmile munţilor, puteam să le văd şi de acolo, înşiruindu-se în toate direcţiile. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Toate erau de mult cunoscute de oameni – de fiecare om în parte, fără deosebire. Azi le numim celule de stabilizare vibraţională a vieţuitoarelor planetei, în trecut erau numite locuri de odihnire a vieţii. Aşadar despre aceste structuri este vorba când observatorii mentali de azi vorbesc despre portaluri, crezând că acolo s-ar putea deschide porţi, iar dincolo de ele drumuri către alte părţi din univers sau către alte universuri, crezând că ar fi locuri de “teleportare” pentru cunoscători, dar şi pentru neatenţi. Dar azi nu vedem decât întăritura eterică a canalului, iar “portalul” se formează pe acelaşi principiu al respiraţiei poporului spiritual întrupat ca planetă: o respiraţie sincronă a unui singur popor spiritual – în cazul stelei fiind un număr mai mare sau mai mic de popoare de spirite care se întrupează într-un corp comun, care formează o stea. De fapt există locuri de trecere dintr-un strat dimensional în altul, dar ele sunt foarte rare, sunt locuri pe care le folosesc DOAR cunoscătorii prin destinul lor, cei care circulă între diverse straturi (dimensiuni structurale paralele): care sunt numai entităţile dimensionale şi inter-dimensionale. Pentru dimensionali, doar un pas este nevoie să facă pentru a trece dintr-un strat în altul, oriunde, dar ei se folosesc în timpurile noastre numai de anumite canale (cu o anumită vibraţie, echilibrată comparativ cu vibraţia biosistemului, inclusiv a oamenilor). Şi, din mulţimea şirurilor de celule de stabilizare vibraţională, doar unele, din unele canale cu o anumită vibraţie, împlinesc astfel de condiţii speciale. Alegerea se face în funcţie de locurile mai retrase din calea animalelor, pentru ca acel călător dimensional să nu fie perceput de ele. Călătorul dimensional îşi poate schimba imediat vibraţia, de la o clipă la alta, ajungând să păşească în stratul, dimensiunea noastră structurală, sub forma unui om obişnuit, călător pe acele meleaguri: de fapt el este un călător special, venit să ne ajute în feluri pe care noi, oamenii micuţi ca putere spirituală, nu le putem încă face. Şi, pe ajutorul de acest fel, necunoscut, neştiut, în legi pe care cu greu le-am putea urmări, ne-am bazat toată evoluţia în vremurile acestea nespus de grele. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">...Şi iar clipesc alene... şi peisajul “de poveste” îmi scaldă privirea... sunt din nou în pădurea de la poalele muntelui, în fluierat de mierle, cu ierburi şi flori unduind în bătaia unui vânticel de dimineaţă...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">*</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">...Drumurile sunt şi cele care conduc oamenii spre locurile cele mai frumoase, de odihnire – dar în vechime erau drumuri exclusiv pentru dezvoltarea cunoaşterilor, simţirilor fizice şi mai ales ale celor din alte câmpuri, cu o vibraţie mult mai înaltă decât cel fizic. Erau drumuri pentru dezvoltarea cunoaşterilor despre locuri străvechi, despre timpuri foarte îndepărtate, despre istoria nouă a locurilor şi a legăturilor lor cu alte locuri din lumea largă, dar şi a prezentului şi modullui în care toate cele care au fost, sunt şi vor fi se regăsesc în valurile de timp ale viitorului. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Drumurile erau peste tot: către munţi trecând prin şesuri, dealuri, păduri care ascund viaţa atât de bogată a vieţuitoarelor, lacuri şi ape curgătoare, mări şi oceane ale lumii, ca şi insulele lor. </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Drumurile oamenilor erau atunci... cu 8000 de ani î.H., pentru adâncirea şi păstrarea cunoaşterilor, dezvoltarea intuiţiilor, cunoaşterea forţelor proprii spirituale, dar şi cunoaşterea profunzimii obiceiurilor fiecărui om din propriul popor şi fiecărui popor de pe întinsurile pământurilor şi apelor. Erau drumuri ale oamenilor din popor cu ajutători de o înaltă măiestrie a sufletului, a simţirilor, a cunoaşterilor din toate vremurile: cu care împărţeau drumurile, dar şi viaţa, atunci când era necesar. Drumurile erau pentru îmbogăţirea spiritului, după care urma împărtăşirea experienţei trăite propriei familii, când reîntoarcerea acasă încheia o etapă a vieţii şi deschidea poarta uneia noi.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Erau Drumuri Spirituale...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Fiecare om ştia şi se întărea în cunoaşterea fluviului timpului, cu bogăţia sa fără sfârşit, pornind de la oamenii din străvechimi care ajutau cutreierând pădurile, munţii, întinderile oceanelor şi insulele lor: cunoşteau de mult istoria <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articole/11.-paznicii-din-strvechimi.html">paznicilor din străvechimi</a> şi ajutorul iubitor şi altruist pe care îl dădeau oamenilor de pretutindeni, cutreierând Pământul şi alte locaşuri ce veneau de dincolo de ceruri, fără întârziere, la îmbrăţişarea cu lumile oamenilor, ajutându-i mereu să pătrundă cu sufletul văzător măruntaiele pământurilor, apelor, cerurilor. Erau ajutători puternici care aveau tăria şi înţelegerea de a se sfătui cu suflete încă mult mai înălţate, şi de la care primeau mereu învăţături. Ştiau de vremurile paznicilor din străvechimi şi că în vremurile lor se născuseră <a href="http://www.bucuria-cunoasterii.ro/articol/939/01.-studiu-detaliat-despre-mosii-popoarelor-1-scurt-istoric-al-relatiei-dintre-ajutatorii-mosi-si-populatiile-ajutate-1.html">Moşii tuturor popoarelor</a> lumii, care aveau să trăiască, să-i însoţească şi să-i îndrume până când Pământul – Vulturul cerurilor de ieri şi de azi – avea să se scuture de furnicarul oamenilor de pe el şi vremurile luminoase aveau să aducă celor rămaşi pe aripile lui alte înţelegeri, ale altor Moşi alături de cei străvechi de zile. Ştiau că până atunci Călătorii Moşilor lor, care le erau şi călăuze în drumurile lor spirituale, drumuri de adâncire în suflet şi în bună-cuviinţă, vor rămâne călăuzele lor până la plecarea multor Moşi în alte ceruri, şi apoi vor lăsa învăţătura lor de călăuze altor generaţii, călăuze care vor fi numite altfel, în fel şi chip, după obiceiurile altor locuri şi altor oameni...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">... Azi numirile lor Călătorilor Moşilor au rămas după cum i-a numit istoria fiecărui timp: călăuze, sihaştri, călugări sihăstriţi, sihaştrii îndrumători ai voievozilor, solomonari după vorba şi obiceiul altor popoare. Dar toţi au rămas în ascuns, dar purtători, în sufletele lor, de Cuvânt etern, ferm, liniştitor şi înălţător...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">*</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Unii oameni – şi eu pe la început – spun că degeaba turiştii merg ca bezmeticii fără să se pătrundă de spiritul locurilor... chiuind în loc să asculte, tropăind pe pietre în loc să calce cu sufletul îmblânzit plecat asupra pietrelor neamului nostru... Şi încă multe altele. Dar ajutătorii mei astrali mi-au spus că nimic nu se pierde, şi fiecare pas făcut şi aici, şi pe alte meleaguri trimite în adâncurile sufletelor noastre crâmpeie din măreţia vremurilor apuse, care sunt raze puternice ce animă amintirile nicidecum pierdute... Că fiecare respiraţie, pe orice drumuri, aduce omul din ce în ce mai aproape de momentele reîntâlnirii sale cu tot ceea ce a trăit orice suflet întrupat, în orice vremuri, pe Pământ. Dar şi în lumea infinită a universurilor... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Iar cei ce îşi amintesc au datoria de înaltă onoare spirituală să-şi încurajeze semenii, povestindu-le, împărtăşindu-le şi grăbindu-le tuturor reamintirile...</span></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-21892253294206671672017-12-31T16:56:00.000+02:002018-01-01T19:17:40.495+02:0001. PE DRUMURI, PRINTRE AMINTIRI ...<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8rGRttYqG4XSIZAzZSmPM7fy-TZ1PNtWJ8_kvWOTEF8tBJddEMtr_i_bEdNNydcggcjQcMmLZJ79nlUxHKWVOwEgHbZlbmWE8EkBe4NDacCr54CyGcETlNF3cP1sF6l9u0HO-tQYDJhY/s1600/DSCN3413.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="750" data-original-width="1000" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi8rGRttYqG4XSIZAzZSmPM7fy-TZ1PNtWJ8_kvWOTEF8tBJddEMtr_i_bEdNNydcggcjQcMmLZJ79nlUxHKWVOwEgHbZlbmWE8EkBe4NDacCr54CyGcETlNF3cP1sF6l9u0HO-tQYDJhY/s400/DSCN3413.JPG" width="400" /></a></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">...Sunt în tren, în drum spre munţii mei dragi, pe care i-am visat de multe ori ca pe o înaltă fiinţă vie totală, care mă îndrumă, mă odihneşte, îmi arată drumurile sale şerpuind printre, sau peste culmile domoale din înălţimi, ca nişte artere luminoase chiar şi acolo unde ochii omeneşti nu ar vedea nici un drum bătătorit de încălţările altor semeni... La fiecare pas, în ultimii ani, am avut înclinaţia să mă opresc şi să-mi amintesc cele ştiute din vieţile anterioare – chiar dacă nu foarte vechi totuşi. Vieţi în care omul le ştia pe toate: ale Pământului, ale cerurilor, ale altor pământuri şi ale altor stele de sub alte ceruri...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Fiecare drum este câte o clepsidră care se deschide vie, cu fire curgătoare de nisip în care fiecare măruntă pietricică este o bulă spaţio-temporală cu amintiri povestite sau care îşi aşteaptă rândul să iasă în faţă, să-şi recite poezia, să-şi arate frumuseţea şi apoi să se retragă, aplecându-se cu respect, cu drag şi cu recunoştinţă în faţa celorlalte: spectatori cărora le va veni rândul şi lor să-şi depene amintirea încrustată în faldurile lumii...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Gândul acesta mi-a adus în faţă o lumină de puţin timp înţeleasă: pentru că imaginea o aveam încă din copilărie, era frumoasă şi îmi plăcea, dar nu înţelegeam ce este acolo şi luam exact aşa cum luam toate visele: trecătoare, frumoase dar dincolo de realitatea în care trăiam. Târziu am început să înţeleg, studiind cele de dincolo de spaţiul şi timpul curent: deschiderea “clepsidrei” universurilor, în marginea galaxiei, în clipa începutului călătoriei mele spre Pământ, acolo unde fluviile vieţii întrupate nu sunt jenate de marile circulaţii intergalactice ale grupurilor de spirite ce gonesc cu viteze neînţelese, uitate de mulţi pământeni azi. Simţirea acelor trăiri revine, şi în momentul acelei treceri purtam încă în suflet o bogăţie uluitoare de frumuseţe, de dragoste, milă şi blândeţe sufletească pe care nu le-am putut avea oriunde în această lume, oricât de calde, de profunde au fost ele trăind ca spirit întrupat aici... Dar aşa cum simţeam că înţeleg bine că astfel de sentimente pot fi împlinite de oricare spirit în eternitatea vieţii sale, tot aşa ştiam bine că fiecare spirit îşi înţelege, şi îşi găseşte calea către astfel de împliniri în lumile pe care le cunoaşte deja, trăind şi ajutând şi pe alţi semeni să înveţe ceea ce a primit şi el, de la alţi fraţi mai avansaţi, mai experimentaţi. Nu avem viaţă de o eternitate, ci valuri de eternităţi, ele înseşi înfinite, eterne... Sigur că nu găsim cuvinte destule care să numere valurile trecute şi valurile viitoare de eternităţi, dar le ştim de la cei care le trăiesc în feluri pe care le înţelegem aşa cum un copil îţi poate spune: multe! şi desface braţele cât poate el de mult, iar gestul lui îl simţi mult mai larg decât ai putea spune tu, simplu: mult !!!...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Orice trecere, în profunzimea ei, este o undă, un val care te saltă, un val de lumină splendidă şi unică în felul ei, pe care o simţi doar odată în singularitatea ei efemeră, când treci prima oară de la şes la dealuri,apoi la dealurile mai înalte împădurite, apoi la munţii din ce în ce mai înalţi. Sunt valuri care te depun, la fel ca şi întâia dată când sosim în galaxie, într-un vârtej spiralat de lumi...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Există un val pe care îl simţi încă şi mai puternic, mai viu, când treci Subcarpaţii Meridionali: este un pliu, o cută în manşonul eteric al planetei care schimbă totul în simţirea omului. Dincolo de el românul din sud, cel ce are în mare parte străbunii trăitori pe aceste meleaguri, îl simte ca o schimbare de aer ce-l împinge de la stresul, frământarea permanentă din trup – către liniştirea trupului, a minţii şi a tuturor emoţiilor sale. Căci noi, sudicii, suntem şi rămânem până la urmă munteni – suntem oameni de la munte, coborâţi pe aripile vremurilor grele pentru a apăra pământul sfânt de prigonitori. Vibraţia corpurilor noastre încă mai bolboroseşte în legea dealurilor cu ierburi înalte şi a munţilor străvechi, de aceea muntenii stabiliţi în sudul munţilor sunt nervoşi, irascibili, labili nu de puţine ori: şi ei nu ştiu de ce, căci azi nu le mai spune nimeni de unde li se trage. Se consideră activi, numindu-i pe ardeleni şi moldoveni “înceţi” (la mână, la minte) în cel mai fericit caz. De fapt, acolo sufletul celui de peste munţi mereu se odihneşte, chiar şi în munca sa, este calm, liniştit, iar când are de grăbit, nu-l prinzi din urmă, deşi tu alergi şi el pare a merge încet şi lin. Dar el nu e decât liniştit. Şi treptat îşi dă seama şi cel din sud, mai ales când află că într-adevăr este o “cută”, “un pliu” al mantalei eterice a Pământului care schimbă vibraţia în nord faţă de sud; deja ştie ce a simţit cândva, în străfundurile sufletului său dar şi ale istoriei pământurilor, înţelege şi faptul că a venit în originile sale din munţi, şi că cei ce trăiesc acolo dintotdeauna nu sunt calmi, ordonaţi şi lucrativi, întreprinzători, pentru că ar fi suferit niscai influenţă austro-ungară, ci pentru că şi austriecii, şi vechii geţi, daci numiţi prin conjunctură, fac parte din aceeaşi grupare ce ţine de o formă eterică de relief planetar pe care ungurii veniţi din depărtări doar şi-au adoptat-o, găsindu-i foloasele, chiar dacă sufletele lor, obişnuite cândva cu pusta, cu stepa, nu s-au adaptat niciodată, şi nici nu le-a trecut vreodată durerea subconştientă a libertăţii... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Privind pe fereastra trenului cum curg ceţurile toamnei, în fâşii lungi ce se topesc treptat în soarele dimineţii, îmi adun în suflet înţelegeri vechi de acum, care m-au făcut să-mi plec sufletul în faţa celor care nu pot accepta faptul că apăr tradiţiile păstrate şi prin intermediul religiei, şi al tradiţiilor ce par să se depărteze inexorabil de contemporaneitatea supusă străinătăţii – toate la un loc: activităţi creative, fiecare în felul ei, de foarte mare amploare şi profunzime, necunoscute sau vag cercetate azi. E dureros că nu poate fi încă înţeleasă moştenirea de cunoaştere metafizică care ajunge azi la noi distorsionată, cu înţelesuri care s-au pierdut şi doar de dragul petrecerii şi turismului ne mai ridicăm ochii din tabletă sau mobil, şi nu de măreţia mesajului tipărit cu suflet în scoarţa pământului ancestral... Mulţi ştiu ceva dar tac, alţii nu ştiu şi se supără rău pe cei ce spun ceva... Rupţi între credinţă şi ştiinţă, zburătăcim a disperare ca o găină tăiată fără cap prin larga ogradă a lumii...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Credinţa o ai sau nu o ai, o arăţi sau nu – ea este de fapt efectul unei evoluţii individuale, mai multă sau mai puţină, dar mereu în progres, indiferent de timpuri, de vremuri, indiferent de unde le măsurăm spre care sens al trăirii universale... E credinţă în curs de întărire sau întărită în curs de înălţare, credinţa temporar instabilă, şovăitoare pentru care omul nu are nici o vină şi numai Dumnezeu înţelege total şi profund asta, căci el este Creatorul omului... Când ajungi să înţelegi că-ţi trebuie răbdare să ajungă la tine ajutorul dumnezeiesc, ce merge încet doar pentru că hrăneşte toate stelele ce abia licăresc în străfundurile sufletului, nerăbdarea şi panica începuturilor pare puerilă, chiar animalică... Din ele rămân înclinaţii de conservare a propriei vieţi mai presus de toate, din care decurg toate oscilaţiile noastre... şi deodată te înţelegi şi pe tine, şi pe cel ce dă cu pumnul şi cu bocancii în sufletele celor de altă încredinţare.</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi da... răbdarea se întăreeşte pas cu pas, şi rămâne stabilă, acea răbdare a celui ce aşteaptă pe altul la masa amintirilor din alte vremuri, dar vremuri tot din această lume, o lume care doar era altfel – înainte ca Lumina Albă, Mare, a universului să se întunece, şi sunetele cerurilor să devină prelungi şi grave, mormăitoare... Dar vremurile au curs spre „veselirea” Luminii, spre ridicarea ei în curăţire şi, odată cu ea, spre curăţirea corpurilor noastre şi deschiderea tuturor firelor simţurilor noastre de odinioară: le numim clar-simţuri (clar-vedere, clar-auz, clar-miros) – unde claritatea simţurilor fizice vine de la profunzimea simţirilor şi înţelegerea rădăcinilor, desfăşurărilor şi efectelor fiecăreia în parte, şi a multora în plus, de care începem să ne amintim încet, să le primim cu bunăvoinţă – nicidecum cu spaimă, ca până acum... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Şi astfel credinţa noastră se întăreşte, îşi stabileşte clar încredinţarea, stabilitate, puterea covârşitoare la început, dar îmbucurătoare treptat, odată cu trecerea vremurilor...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Milioane de ani omenirea şi-a manifestat credinţa, totala încredere în existenţa unor Creatori ai universurilor, în care vieţuim ca spirite întrupate: o credinţă puternică care se baza, şi se manifesta prin:</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– conlucrarea cu coordonatorii evoluţiilor noastre (azi îi numim Fii de Dumnezeu);</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">– conlucrarea cu ajutători cu evoluţie avansată, cu experienţă multă pe calea evoluţiilor pe care ne aflăm cu toţii, ajutători întrupaţi în mijlocul oamenilor de pretutindeni sau ca entităţi ajutătoare de mare calibru: spirituale, astrale, eterice, dar şi dimensionale şi interdimensionale, apoi îngeri, arhangheli, Fii de Dumnezeu. Învăţăm mereu de la aceşti ajutători şi coordonatori ai evoluţiilor noastre, creatori şi întreţinători ai universurilor, ai tuturor vieţuitoarelor de pretutindeni, din toate universurile create de dânşii pentru noi, învăţăm neîntrerupt cum să ajungem şi noi la rândul nostru să facem asemenea creaţii, dar şi cum să dăruim, cu credinţă şi răbdare, celor care vin şi ei în evoluţii, asemenea nouă, la rândul lor, val după val... </span></div>
<div style="text-align: justify;">
<span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Aşadar, cu încredere, gratitudine, respect deosebit, mulţumind mereu şi întrebând fără teamă ajutătorii mei astrali, mergem în continuare la cunoaşterea celor care au ajuns la noi, prin creaţie, prin tradiţie, aducându-ne mesajul de întărire spre aducere aminte a tuturor celor pe care fiecare dintre noi le-a trăit odată, la un moment dat le-am uitat şi le redescoperim acum, pe drumul jalonat de mesajele înainte-mergătorilor noştri...</span></div>
<div style="text-align: justify;">
<br /></div>
Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-48546861044859726742011-06-06T20:45:00.000+03:002011-06-06T20:45:47.588+03:00GEŢII - OAMENII CUMINŢI<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/n2mwFEIQfS4" width="480"></iframe>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-38089438226084707642010-09-09T19:40:00.000+03:002010-09-09T19:40:00.991+03:00...VENIND PARCA DIN STRAFUNDURILE ISTORIEI...<object width="480" height="385"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/E119t7DwB5U?fs=1&hl=en_US"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/E119t7DwB5U?fs=1&hl=en_US" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="480" height="385"></embed></object>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-13074460157611467622010-06-05T22:58:00.000+03:002010-06-05T22:58:45.688+03:00ISTORICILOR ROMANI, FALSIFICATORI DE ISTORIE<div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><a href="http://dacia.org/1articole/index.php?news_id=158&start=0&category_id=8&parent_id=0&arcyear=&arcmonth=">http://dacia.org/1articole/index.php?news_id=158&start=0&category_id=8&parent_id=0&arcyear=&arcmonth=</a></div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Versuri: N.Săvescu & M.Terra</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Interpretează: Victor Colcieru</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Aranjament muzical: Igor Meşcoi </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost cu noi în robie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">La Roma, bătuţi, plini de sânge,</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Cu inima-n piept înca vie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când trupul ucis tot mai plânge.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost cu noi în robie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când fraţii gemeau torturaţi</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Ei, dacii,-s istoria vie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Pe care voi toţi o negaţi.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost cu noi la galere</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când trupul pe rug este pus</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când carnea rănită-n durere</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Împloră chiar moartea de sus</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost întinşi pe o cruce</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Şi nu ştiţi ce e suferinţa</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Pe care tot dacul o duce</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Păstrându-şi în suflet credinţa</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi mai băut din veninul </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Trădării în clipa cea oarbă,</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Nici n-aţi gustat din tainul</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Ce moartea aşteaptă să-l soarbă.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi ne-aţi oferit o trădare </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Mai rea decât iadul de jos</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Şi scrieţi istoria-n care</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Sucit adevăru-i pe dos. </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Cu tocu-nmuiat în cucută,</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Tot falsul vă iese din carte</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Trădarea vă e cunoscută</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Minciuna vă e ca un frate.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Mânjiti de trădare, trăiţi</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Cu rânjet de monştri pe faţă </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Şi vindeţi pe-arginţi otrăviţi</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">A Daciei Ţară, pe viaţă</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi ne-aţi botezat cu fals nume </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">O ţară-un popor şi un neam</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Cu al călăilor renume </div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când Noi pe columnă plângeam.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost cu noi în robie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când dacii cu toţii-au jurat</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Să aibă-napoi pe moşie</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Al Daciei nume uitat.</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost cu noi la galere</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când trupul pe rug este pus</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Când carnea rănită-n durere</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Împloră chiar moartea de sus</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Voi n-aţi fost întinşi pe o cruce</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Şi nu ştiţi ce e suferinţa</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Pe care tot dacul o duce</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Păstrându-şi în suflet credinţa</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;"><br />
</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Pe care tot dacul o duce</div><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif;">Păstrându-şi în suflet credinţa</div>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-79051425484166871802010-06-02T21:46:00.000+03:002010-06-02T21:46:25.638+03:00CONGRESUL DE DACOLOGIE - ALBA IULIA 2010<span style="font-size: large;"></span><div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Nu vreau să intru în povestiri şi descrieri, la vremea cuvenită voi expune părerea mea despre diferite teme abordate la aceste congrese.<br />
Ceea ce vreau să povestesc se leagă de un aspect care poate fi în acelaşi timp şi dureros, dar şi prilej de bucurie. Sunt două momente pe care le voi lega de vârstele persoanelor care mi-au atras atenţia în mod cu totul deosebit.<br />
Ambele povestioare se leagă de prezentarea brăţărilor dacice de aur, despre care s-au emis acolo diferite păreri. Cele de mai jos sunt părerile unor români care, după părerea mea, ne fac o deosebită onoare.<br />
<br />
1. ÎNCREDINŢAREA UNUI TÂNĂR…<br />
Discuţii aprinse privind întrebuinţările brăţărilor (autentificate de o doamnă din Germania) <br />
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/bratarile-dacice-expuse-la-alba-iulia-895979.html şi mai găsiţi şi alte site-uri de prezentare)<br />
Nu intru în amănuntele discuţiilor privind presupunerile legate de folosirea lor, însă în final un profesor universitar a tras o concluzie prin care încerca să echilibreze discuţiile aprinse: <br />
– Până la urmă nu vom şti niciodată ce era în mintea dacilor…<br />
Un tânăr de 15 - 16 ani, care se ocupa de proiecţii de la laptopul cuiva din prezidiu, întoarce în acea clipă capul şi spune fix:<br />
– Nu vom şti ce gândeau dacii până când nu vom şti ce gândeau atlanţii…<br />
Fără replică. Nici în sală, nici pentru noi, aici…<br />
Fiecare dintre dvs., cititorii acestor rânduri, să se se gândească în sinea lui la aceste cuvinte…<br />
Părerea mea: Viitorul este pe mâini bune…<br />
<br />
2. ÎNCREDINŢAREA UNUI BĂTRÂN…<br />
Replică în faţa aceloraşi discuţii, în altă parte a sălii. Un om în vârstă, stând de vorbă cu o doamnă care ştia bine despre ce era vorba şi tocmai de aceea având astfel bucuria să îl încurajeze şi să primească vorbele dânsului ca pe o comoară de mare preţ…<br />
– Ei, doamnă dragă, oamenii aceştia nu înţeleg adevăratul rost al brăţărilor…<br />
– Si dumneavoastră despre ce credeţi că este vorba?<br />
După câteva momente de reţineri, însă încurajat de prietena mea, ea însăşi cunoscătoare a multor subtilităţi ale trecutului neamului nostru străvechi, îi spuse:<br />
– Brăţările acestea le purtau ca să se întărească. Căci ei erau adevăraţii solomonari şi umblau pe dragoni de foc… Dar cine mai poate crede asta în ziua de azi??...<br />
– Eu cred… Şi mai ştiu şi pe alţii…<br />
<br />
…Mă gândeam cum în restaurantul de la Braşov mâncasem în Sala Solomonarilor… Cum este atâta „teatru” în locurile noastre istorice, dar atât de puţină credinţă… În Suceava, Cetatea de Scaun a Moldovei se măimuţăresc muşchetari şi se cântă muzică celtică modernă pe post de muzică veche moldovenească, în Cetatea Ala Iulia, în zilele sărbătoririi unui înaintat număr de ani de la Unirea înfăptuită de Mihai Bravul (cineva l-a numit aşa… şi aşa de frumos mi-a sunat!!) se poartă tricorn şi se re-numeşte cetatea… Alba Carolina… <br />
Bătrânii noştri înţelepţi cu adevărat nu au loc pe nicăieri…</span></div>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com41tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-52751881916068887862010-05-04T20:46:00.003+03:002010-06-12T13:25:49.208+03:003. PĂREREA MEA DESPRE AŞA NUMITA TRĂDARE A LUI DECENEU<div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">Pe scurt:<br />
1. Ce semnificaţie avea cuvântul „zeu” pentru geţi;<br />
2. Încredinţările, sarcinile şi cunoaşterile moşilor;<br />
3. Războaie pentru păstrarea fiinţei naţionale şi lupta-muncă pentru păstrarea valorilor umane getice;<br />
4. Deceneu nu a acţionat de unul singur;<br />
5. O nouă religie?..<br />
<br />
(Continuarea articolului cu adresa:<br />
http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.com/2010/05/2-fost-zalmoxianismul-cu-adevarat-o.html )<br />
<br />
Citatul urmărit:<br />
<span style="color: blue;">2/Ce a fost preluat si pastrat in zamolxianism din vechile credinte si obiceiuri si ce anume a fost abandonat? Era zamolxianismul o religie monoteista sau politeista?</span><br style="color: blue;" /><span style="color: blue;">Pe fondul acestui raspuns corect, vom sti daca paradigma convertirii "fara dificultati" la crestinism a populatiei protoromane s-a facut firesc inlocuind un zeu total cu altul, sau convulsiv.</span><br />
Să analizăm a doua lui parte.<br />
<br />
S-a discutat destul de mult prin anii '90 despre un lucru deosebit de important din multe puncte de vedere pentru noi, românii, urmaşii dacilor. Creştini fiind acum. Cu adevărat creştini credincioşi. Nu vreau să scriu despre ce se discută pro sau contra, în fel şi chip, despre religia noastră mai mult sau mai puţin impusă, mai mult sau mai puţin potrivită nouă, cu sau fără viitor. Este foarte normal ca biblia să nu ni se potrivească integral (cred că este aiurea să ne facem nunţile după Vechiul testament, de exemplu), nu ştim multe despre moştenirea bizantină ca să contestăm picturile şi muzica bizantină, şi altele. <br />
Viitorul ne va arăta ceea ce va avea el de arătat. Iar acum, aici, doar înţelegerile noastre referitor la istorie cred că îşi au rostul, aşa cum le aflăm, studiem, comentăm, fiecare având dreptul să le ia în consideraţie sau nu – fiecare om având dreptul la încredinţările sale. <br />
Părerea mea, referitoare la introducerea religiei creştine în Dacia, referitoare la controversata întrebare: A TRĂDAT OARE DECENEU?? se situează în contextul cunoaşterii acestor aspecte ale activităţii obişnuite, nu de preoţi neştiutori, ci de cercetători antrenaţi, speciali, făcând parte dintre cei mai buni cunoscători ai omenirii din toate timpurile. ATENŢIE!! nu unici însă, pe Pământ. Am accentuat de multe ori acest aspect.<br />
Acesta poate fi un subiect care trebuie să fie discutat mult mai pe larg, căci implicaţiile de ordin politic sunt mari, născând tot felul de întrebări la care doar îmbinând politicul cu spiritualul profund se poate ajunge la o înţelegere suficient de clară pentru a înţelege esenţa sufletului get, nu neapărat esenţa politicilor vremurilor. Deşi pot fi interesante şi subtilităţile politice, pe care aici le-am putea dezvolta din punctul de vedere al unei altfel de spiritualităţi decât aceea de natură pur religioasă, urmând profilul studiilor expuse pe acest blog. <br />
Deocamdată să mă refer la faptul că Deceneu nu avea cum să trădeze, din punct de vedere religios. De unde vine această idee? De ce anume se leagă ea?<br />
De faptul că este clar – sau destul de clar – că fără acceptul lui Deceneu religia creştină într-adevăr nu ar fi intrat în Dacia. Şi nu a fost nici un fel de război religios (chiar dacă unii mai cred asta, pe alocuri) în sânul poporului dac, get. Ceea ce poate să conducă la ideea că Deceneu şi-a trădat totul: credinţă, conducător, popor. Şi nu poţi înţelege de ce…<br />
<br />
INSĂ, PORNIND DE LA ÎNCREDINŢĂRILE LUI DECENEU…<br />
Ar fi trebuit să punctez ceva de la bun început: ce însemna „zeu" după concepţia geţilor, la urma urmei: de ce a fost atât de uşor să se plieze ei fără prea mari discuţii către egalitatea dintre „zei" şi „moşi"?<br />
<br />
Zeul era moşul, bătrânul – coordonatorul spiritual. Zeul, zeii erau vii. O categorie de oameni cu viaţa deosebit de lungă (Cei Vechi de Zile), având drept cunoaştere toate particularităţile desfăşurării vieţii în teritoriile care intră în sarcinile personale: creaţie materială (metalurgie, prelucrarea materialelor, construcţii de folosinţă proprie familială sau de gospodărie comună: în interiorul aşezării şi înafara aşezării, de interes general), relaţii directe cu populaţiile de acelaşi fel din întreaga lume; elemente particulare, teritoriale, legate de astronomie, pentru desfăşurarea diferitelor activităţi de întreţinere a vieţii şi de deplasări în teritorii; cunoaşteri legate de folosirea forţelor sufletului nemuritor, în deplină conformitate cu necesităţile timpului, cu simţirea curgerii timpului, ca percepţii legate de ritmurile de viaţă ale pământurilor şi cerurilor deopotrivă.<br />
<br />
Cunoscând toate cele ale mersului vremurilor, în fineţea împletirilor tuturor pentru a da un covor cu o ţesătură cu totul deosebită, al înţelegerii complexităţii vieţii tuturor oamenilor de pe Pământ, este de înţeles faptul că toţi conducătorii lor au acţionat în deplină cunoaştere a istoriei lumii întregi şi a devenirilor pe care le aşteptau să se înfăptuiască. Este vorba despre toţi conducătorii lor, indiferent dacă îi cunoşteau direct sau nu: adică dacă îşi asumaseră ieşirea în faţa lumii – pentru a fi în rând cu lumea cea nouă, care funcţiona în alt fel decât lumea cea veche. Sau erau rămaşi în retragere, ajutând în diverse feluri poporul în mijlocul căruia trăiau.<br />
Astfel privind încredinţările lor, şi în special legând viaţa tuturor – conducători şi conduşi – de aspectul cel mai elevat al comportamentului uman, al ridicării permanente a calităţii creaţiei lor, munca moşilor se concentra pe conştientizarea lucrurilor care trebuiau făcute în fiecare moment al trăirilor umane, cu dezvoltarea puterilor care se potriveau energiilor şi vibraţiilor momentului. Specificul momentului, al fiecărui moment de viaţă în parte – era tot ceea ce urmăreau moşii în principal. <br />
Acele puteri care erau în stare latentă, în acest moment al trăirilor tuturor, erau puterile mentale şi astrale străvechi, pe care doar ajutătorii de mare forţă le aveau şi le foloseau foarte rar, doar în momentele maximelor din ritmurile stelar-planetare. Erau folosite pentru a realiza recalibrări de mare fineţe ale câmpurilor terestre şi nu erau ascunse de popor, ci doar folosite cu măsură, şi numai atunci când era cazul. Aceste forţe erau lăsate în diminuare, căci în diminuare erau şi vibraţiile planetare. Folosirea lor pe scară extinsă ar fi condus la consumul energiilor şi materiilor de înaltă frecvenţă care, rămase oricum în volume relativ reduse în câmpul universal, ar fi condus la dezechilibru în susţinerea vieţii planetare. S-ar fi furat, cu alte cuvinte, viaţa tuturor vieţuitoarelor de pe Pământ. Iar acest lucru nu era susţinut, încurajat, de către ajutătorii cunoscători şi aplicatori. Ei ştiau bine, urmăreau şi foloseau însă doar puţin cunoaşterea şi puterea lor străveche: doar pentru menţinerea vibraţiei planetare şi pentru atragerea cu moderaţie a unor cantităţi noi din fluxurile cosmice. <br />
Moşii ştiau bine că existau oameni care aveau asemenea cunoştinţe, însă foloseau fără măsură astfel de resurse planetare, pentru care planeta mai avea puţine puteri să le atragă. Erau oameni inconştienţi de urmările acţiunilor lor. În special preoţii egipteni. Dar moşii ştiau bine că ei nu prezentau un pericol iminent pentru viaţa planetară – chiar dacă urmările începeau deja să se vadă: instalarea şi avansarea regiunilor deşertice în locurile unde acţionau asemenea oameni. Vom mai discuta despre astfel de realităţi, deocamdată vreau să pun în evidenţă cunoaşterea extinsă a moşilor şi ajutătorilor cu care operau în teritoriile lor.<br />
Treptat, moşii s-au retras din activitatea lumii, atunci când oamenii au căpătat suficientă putere şi învăţătură, şi au consolidat rând pe rând învăţătura primită pentru susţinerea felului de viaţa actual. Pentru vremurile când populaţiile continentale aveau să crească mult, şi greutatea tuturor avea să fie mare, oamenii trebuiau să înveţe să se ajute între ei, nu să rămână permanent la starea de cerere de ajutor moşilor. Avea să fie o viaţă grea, iar pentru asta era nevoie de câmpuri terestre de bună calitate, echilibrate, iar toate energiile trebuia să rămână în principal oamenilor. Moşii s-au retras astfel, numărul lor s-a diminuat treptat până la un minimum absolut necesar, iar locurile lor de fiinţare au rămas ascunse. Comunicările au fost lăsate în seama entităţilor astrale ajutătoare, care au avut rolul de a face legătura între verticala spirituală coordonatoare a planetei şi fiecare om în parte, în măsura în care treptat omul a putut asculta, şi reţine, sfaturile venite la "urechea" sufletului fiecăruia în parte.<br />
Prin aşezările moşilor, şi aşezările susţinute de ei pe întreg Pământul, au trecut toate populaţiile spirituale ale lumii, generaţie după generaţie: unii mai mult, alţii mai puţin timp. Cei care au trăit mai mult în preajma lor au realizat aplicaţii care trebuiau să le faciliteze consolidarea celor cunoscute, pentru a face faţă solicitărilor din viitorul lor – adică prezentului nostru, de azi. Ştiau bine că lumea va uita, şi mai ştiau bine că sarcina lor va fi să-şi aducă aminte primii, cât mai repede, şi să rămână neclintiţi în furtuna neştiinţei semenilor lor. Să susţină şi să reamintească celorlalţi, treptat: cine au fost, cine sunt – cine vor deveni.<br />
Astfel de oameni pregăteau şi moşii geţilor. Ştiau, şi aşteptau schimbarea vremurilor. Şi mai aşteptau să vină un Făuritor – Cel Ce Vorbeşte cu Sinea Oamenilor - şi mai ştiau că El va fi acela care va aduce Lumina cea Nouă, pentru a alunga Lumina Întunecată.<br />
(Se va studia Variaţia vibraţiei medii planetare; întunecarea luminii la adresa:<br />
http://bucuria-cunoasterii.blogspot.com/2009/09/variatia-vibratiei-medii-planetare.html )<br />
În astfel de condiţii, cunoscând deja principiile cele mai înalte ale manifestărilor umane, cunoscând acum activitatea reală a "zeilor" vii ai popoarelor, putem să înţelegem de ce Deceneu nu avea cum să-şi trădeze poporul şi propriile încredinţări. Mai mult decât atât, el ştia bine că viitorul apropiat, cel legat direct de prezentul său, nu este al despărţirilor totale, popor de popor, ci a împletirii cunoaşterilor tuturor popoarelor, pentru ca toate să înveţe să se ajute reciproc pe calea perfecţionării lor spirituale: chiar şi prin regulile dure ale războiului, de care aveau toate nevoie, indiferent dacă oamenii erau agresivi sau nu. Căci ştiau bine că evoluţia nu cuprinde numai perfecţionare proprie, ci în egală măsură ajutor oferit celor la nivelul cărora – în începuturile lor – nu au putere şi, astfel, experienţă multă: dar toate le sunt în formare, şi fiecare suflet în parte ajută altora să se ridice, tot aşa cum şi el însuşi a fost ajutat. Şi cum suntem cu toţii ajutaţi, indiferent de nivelul elevării spirituale proprii. <br />
Deceneu ştia bine că fiecare suflet învaţă să se plece în faţa altuia şi, din cunoaşterea celor pe care fiecare micuţ o are, ajutătorul trebuie, şi poate treptat din ce în ce mai bine, să înceapă să ajute, pe baza propriei sale experienţe: cu înţelegere, cu toleranţă, acceptând greşelile ca pe propriile trepte de urcare. Valabil fiind însă mereu şi pentru ajutător, şi pentru ajutat. Pentru orice ajutători şi pentru orice ajutaţi.<br />
Iată de ce Deceneu a permis creştinismului să pătrundă în Dacia. Acestea erau legile de bază ale creştinismului şi legile spirituale de bază ale geţilor. Legile creştinismului vorbeau clar despre altruism şi sacrificiu, lucruri pe care geţii le ştiau, dar nu avuseseră când şi cum să le pună în practică, căci pacea şi prietenia domniseră întotdeauna între ei. Legile moşismului nu erau de loc intolerante – dimpotrivă: geţii formau o lume tolerantă şi primitoare, iar călătorii lor cutreierau lumea, ducând valorile lor peste tot, făcând astfel cunoscut poporul în toate "colţurile" lumii. Nu de puţine ori călătorii moşilor duceau cu ei câte un măiastru (maestru creator), care oferea, acolo unde era nevoie, ajutor specializat şi învăţa, la rândul său, din experienţa străinilor.<br />
Geţii trebuiau să trăiască în mijlocul lumii şi aveau nevoie să fie la numitorul comun al lumii în care se aflau. De aceea creştinismul a fost atenţionare, a fost puntea de legătură cu lumea. Deceneu a pregătit lumea, a lăsat – nu a obligat. Dacă ar fi obligat – atunci poate că am fi discutat despre trădarea principiilor sale spirituale. Ceea ce nu a fost cazul. <br />
Deceneu nu putea să trădeze, căci avea toată cunoaşterea timpurilor, locurilor, necesităţilor oamenilor. Era, la fel ca şi conducătorul laic, faţa de apariţie în lume a geţilor. Despre rolul conducătorilor cunoscuţi după numele lor în lume vom discuta altă dată – mai cu seamă despre Burebista, cel care a realizat o înţelegere teritorială cu populaţiile cele noi, migratorii stabiliţi de jur împrejurul locurile celor vechi.<br />
Ceea ce este însă de spus pe scurt, aici, doar pentru o înţelegere generală a celor care stăteau în atenţia moşilor şi conducătorilor lumeşti ai geţilor, este legat de planul străvechi după care, în vremuri grele, agresive pentru popor, o parte avea să se ocupe de salvarea civilizaţiei poporului get (organizare, desfăşurare, reaşezare) şi o alta parte să lupte pentru păstrarea teritoriilor getice atât cât putea să fie posibil în momentul agresiunilor.<br />
Aşadar, cu toţii au ştiut ce aveau de făcut, iar ceea ce au făcut a fost spre binele întregului popor.<br />
În timp ce o parte din popor a luptat, o altă parte a salvat cele mai frumoase şi utile lucruri realizate de talentaţii maeştri meseriaşi geţi. Pe drumuri ocolite, străbătând munţii, şiruri lungi de geţi – bătrânii aşezărilor, femei, copii – alături de călătorii şi învăţătorii moşilor, au dus totul acolo unde trebuia, salvând tot ceea ce se putea salva. Inclusiv încrederea oamenilor în renaşterea valorilor getice, în scurt timp. Ştiau că nu poate fi victorie decât în viitor, şi nădejdea lor era să supravieţuiască întreaga lor spiritualitate. Ştiau că vremurile se vor schimba, dar că toate – chiar dacă deosebit de grele în timpul imediat următor – se vor aşeza din nou în matca lor de odinioară. Dar pentru asta era nevoie să ajungă astfel în viitor valorile umane şi materiale ale întregului lor popor. <br />
Voi lega articolul viitor de acest aspect. <br />
Înţelepciunea, valoarea cea mai reală a poporului get, era să lase ca Domnul Luminii Noi să intre în ţara lor. Îl aşteptau de mult. Ştiau bine cuvântul lui, cuvântul Creatorului, Cuvântul Creator în sine, îl doreau înălţat şi înălţând şi lumea lor. Noi, azi, înregimentaţi religios în tipare mult depărtate de realitatea christică normală, nu putem crede prea multe din încredinţările străvechi. Nu putem crede deplin că Iisus nu a fost doar un iudeu deştept, care şi-a depăşit epoca, care şi-a trâmbiţat prea mult izbânzile, ajungând să fie înlăturat cum era normal pentru vremurile sale. Şi chiar nu a fost aşa… <br />
Însă nici un Dumnezeu nu va pedepsi vreun spirit pentru că a crezut ceva sau altceva în întrupările sale… <br />
<br />
DECENEU NU A ACŢIONAT DE UNUL SINGUR<br />
Ca întotdeauna, Deceneu a lucrat nu numai după obişnuinţa moşilor locali, ci după obişnuinţa tuturor moşilor din Europa şi Asia (celţi (elfii străvechi), geţi (dacii - după numele altora), tibetani). Acelaşi procedeu l-au folosit cu toţii, păstrând valorile ancestrale, mulţi dintre susţinătorii lor sacrificându-şi de bună voie viaţa chiar pentru ele: cei care au rămas să lupte deschis pentru viaţa poporului, oferind exemplu de curaj şi demnitate umană într-o lume cucerită deja de antivalorile care trebuiau să se manifeste puternic în lume.<br />
Lumea a învăţat ce este demnitatea şi curajul de la ajutătorii săi curajoşi, iar faptele acestora au făcut întotdeauna istoria să curgă.<br />
<br />
O NOUĂ RELIGIE?…<br />
Romanii au venit, au omorât şi au plecat.<br />
Nu ei au lăsat germeni creştinismului să intre în ţară. Germenii erau, lumea doar nu era religioasă aici, atunci, după felul pe care îl înţelegem azi. Bătălia cunoscută deja acum, de creştinare a dacilor, a geţilor, despre care ştim că a fost o adevărată bătălie, într-adevăr încheiată în sec. XVII d. Ch., nu a fost o bătălie pentru inducerea forţată a ideilor creştine – deja de mult timp puse în practică în Dacia: în Valahia, în Moldova, în Ardeal. A fost bătălia populaţiei cu un anumit tip de conducători care doreau puterea cu orice preţ, a unui anumit grup de oameni care nu iubeau munca – dar doreau rezultatul muncii altora… Credinţa oamenilor, moştenită din generaţie în generaţie, nu avea nimic de-a face cu plecarea capului sub jug – jugul celor care voiau bani, aur şi hrană gustoasă…<br />
Să mă opresc aici, să nu degenerăm. Dar este necesar să facem bine această deosebire. Românul îl iubeşte pe dumnezeul tuturor oamenilor, căci aşa i-a spus bine s-o facă Zeul lui, Zalmoxis. Şi încrederea omului nostru în el a fost şi a rămas uriaşă, chiar dacă subconştientă. Zalmoxis deja întruchipa trimisul marilor Făuritori ai cerurilor şi ai pământurilor. Românul nu i s-a opus lui Dumnezeu, ci oamenilor care i-au ciuntit cândva demnitatea umană, târându-l în mizerie. Nici un zeu , nici Dumnezeu, în accepţiunea oricui, nu doreşte asta, iar românul nu şi-a pierdut speranţa că oamenii răi vor trece – Dumnezeul şi omul cel bun rămân.<br />
<br />
Post Scriptum la o nouă religie:<br />
… Şi atunci, să-mi fie cu iertare… ce nouă religie, ce nou Dumnezeu ne-o mai fi trebuind, oameni buni??!!…<br />
</span></div>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-22482808986921933322010-05-01T15:18:00.002+03:002010-05-16T07:19:21.090+03:002. A FOST ZALMOXIANISMUL CU ADEVĂRAT O RELIGIE? AVEAU STRĂVECHII O RELIGIE?<span style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif; font-size: large;"></span><br />
<div style="font-family: Arial,Helvetica,sans-serif; text-align: justify;"><span style="font-size: large;">(Continuarea articolului cu adresa:<br />
http://cristiana-drumuri-spirituale.blogspot.com/2010/04/raspunsuri-la-diverse-intrebari.html )<br />
<br style="background-color: blue; color: white;" /> <span style="background-color: white; color: blue;">2/Ce a fost preluat si pastrat in zamolxianism din vechile credinte si obiceiuri si ce anume a fost abandonat? Era zamolxianismul o religie monoteista sau politeista? Pe fondul acestui raspuns corect, vom sti daca paradigma convertirii "fara dificultati" la crestinism a populatiei protoromane s-a facut firesc inlocuind un zeu total cu altul, sau convulsiv.</span><br />
<br />
Din când în când trebuie să reamintesc că tot ceea ce scriu face parte din încredinţările mele, ca urmare a studiului îndelungat al multor aspecte ale evoluţiei omenirii, dintre care deocamdată nu pot detalia foarte multe. Dar sunt pe calea realizării acestei expuneri a detaliilor din care decurg astfel de încredinţări. De altfel, multe cunoaşteri se ştiu deja, eu doar le detaliez şi explic lucruri care aparent, şi în formă de generalitate, sunt înţelese, analizate după cum merg înţelegerile. Iar concluziile trase sunt deseori că multe dintre scrieri sunt doar frumoase, visătoare sau la momente în care lumea, neavând ce altceva face seara înainte de culcare sau iarna, când activitatea este mult redusă, şi-a pus experienţa obişnuită în forme emoţionante, frumoase, pline de speranţe de mai bine: în versuri, proză populară, cântece… <br />
Se ştie însă azi că multe dintre cele astfel cunoscute la noi şi prin alte părţi sunt de fapt elemente de cunoaştere revelată, pe care povestitorul, integratorul sau purtătorul (şi, implicit, cel care a răspândit, răspândeşte) le-a înţeles bine, chiar le-a studiat personal şi le-a oferit lumii, mai departe.<br />
Mai mult sau mai puţin, mulţi facem acest lucru, chiar dacă deocamdată voalat, de frică la adresa imaginii noastre în lume, sau de frică de opinia publică încă aşezată pe tiparele vechi, sau de frica oficialităţilor mai mult sau mai puţin conspirative. Însă este de comentat cândva faptul că din ce în ce mai mulţi oameni îşi depăşesc această frică. <br />
<br />
Aş dori să citiţi, dacă cumva nu aţi făcut acest lucru până acum, câteva cuvinte despre moşi, pe Blogul unui om cuminte, la adresa:<br />
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/2010/04/raspunsuri-la-intrebarile-dvs-cateva.html<br />
Chiar dacă articolul este un răspuns la un comentariu pe acel blog, cele scrise se leagă de existenţa moşilor, despre care am scris, şi voi scrie aici, în continuare.<br />
<br />
Conform încredinţărilor mele, expuse pe larg pe întreg blogul Drumuri spirituale, eu nu pot numi manifestările spirituale ale geţilor “zamolxianism”, adică religie propriu zisă. Nici măcar zalmoxianism. Voi folosi permanent termenii: Zalmoxis şi eventual “zalmoxianism”, derivat din numele Zalmoxis.<br />
Înclin mai curând către termenul “moşism”. De altfel acest termen a făcut carieră în literatura de specialitate, creatorul său incontestabil fiind dl. profesor şi cercetător Gheorghe Şeitan.<br />
Voi răspunde mai întâi pe scurt, sintetic, textului prezentat, apoi voi dezvolta ideile expuse astfel, conform încredinţărilor mele.<br />
Zalmoxianismul nu a fost o religie propriu zisă, după felul consacrat în care punem o serie de manifestări umane în tipare pe care le numim azi: religioase. Nu a fost o religie – nici monoteistă, nici politeistă: se fac mereu contestări de o parte şi de alta a acestei întrebări, care poate îndepărta mult discuţiile de esenţa problemei în sine. Ceea ce se cunoaşte de regulă în acest moment, în mod oficial, sunt particularităţi ale prezentărilor diferitelor încredinţări ale geţilor, comparativ cu manifestările celor care au prezentat: erau manifestări de veneraţie, respect, consideraţie absolută faţă de coordonatorul principal al răspândirii, păstrării, remodelării cunoaşterilor tuturor celor din poporul lor, în funcţie de necesităţile timpurilor pe care le trăiau.<br />
Nu cred că se poate numi religie ceea ce trăiau geţii, datorită tuturor particularităţilor fenomenului studiat. În linii mari, poate fi vorba despre:<br />
– nu exista termenul de “mister”, “zeu”, “adevăr suprem şi de neatins”, “propovăduire”, “temple”, “preot”. De altfel, principala formă de manifestare religioasă – misterul – era de fapt la geţi un adevăr în totalitate revelat, descoperit, analizat, detaliat, aplicat; era aşteptat până la capăt fiecare individ al poporului să înţeleagă şi să aplice după puterile sale. Chiar mari gânditori ai lumii antice au făcut observaţii pertinente asupra cunoaşterii profunde la nivel de popor în rândul geţilor (dacilor, cum ne numeau ei). Astronomi, vindecători, cunoscători ai pământurilor, apelor, cerurilor şi pământurilor, conducătorii geţi nu păstrau nimic în mod special pentru ei. Aveau de asemenea răbdare să construiască şi să întreţină structuri socio-profesionale, care să ducă învăţătura cea mai nouă la nivelul fiecărei aşezări umane din teritoriile în care oamenii se potriveau cu pământurile: în cazul poporului lor fiind vorba despre oamenii din regiunea cuibului muntos, denumit ulterior carpatic. Înainte de primul val al grupurilor migratoare, populaţiile se întindeau, într-adevăr, pe teritorii care ajungeau către centru Europei (Munţii Alpi), în sud până la Marea Mediterană, în răsărit până la Nipru, în nord – până la poalele versanţilor nordici ai Carpaţilor Păduroşi.<br />
Un alte termen consacrat este acela de “zeu” – entităţi necunoscute decât prin modul de impunere relatat de către preoţi, cu impunere de dări materiale, sacrificii, acordarea întregii atenţii lor şi reprezentanţilor lor. Consacrarea învăţăturilor moşilor de factură concret-personală, pentru fiecare om, a venit tocmai pe linia dezvoltării personale a fiecărui om, fără ca vreo parte a activităţii sale să fie închinată cuiva anume, doar într-ajutorării la nivel de familie şi aşezare. Moşul, Bătrânul, Cel Vechi de Zile, era coordonatorul spiritual, făcea parte dintr-o categorie retrasă de oameni cu o viaţă deosebit de lungă, având în sarcină toate particularităţile desfăşurării vieţii în teritorii care intrau în sarcina personală şi de grup: creaţie materială, deplasare în teritorii, comunicare proporţional dezvoltată cu sarcinile poporului şi cu puterea umană momentană, relaţii directe cu populaţiile de acelaşi fel din întreaga lume; cunoaşteri legate de folosirea forţelor spirituale în strictă conformitate cu necesităţile timpului, percepţii legate de ritmurile planetare locale (zonă temperată, anotimpuri, planşeu montan, de deal sau de şes); elemente particulare de biosistem local – comparativ cu cel din alte locuri; astronomie, medicină fizică, eterică şi emoţională; metalurgie, prelucrarea înaintată a materialelor, construcţii de gospodărie şi de drumuri de lungime mică, medie şi lungă, gospodărire individuală şi comună, etc.<br />
În asemenea condiţii, noţiunea de “adevăr suprem de neatins” se stinge de la sine, căci toţi oamenii ştiau pe ce lume trăiau, ştiau bine rolul moşilor, al persoanelor ajutătoare pe care ei le pregăteau pentru întreaga populaţie; cunoşteau existenţa şi rolul entităţilor astrale la adevăratele lor valenţe, în directă legătură cu activităţile pe care ei, moşii, călătorii şi învăţătorii le desfăşurau după forţele lor. Forţe care erau mult mai mici comparativ cu cele ale entităţilor astrale, dimensionale şi cu Făuritorii cerurilor şi pământurilor deopotrivă. Adică cei pe care azi noi îi numim Creatori – geţii îi numeau Făuritori.<br />
– nu a existat o religie impusă, nu au existat cerinţe deosebite, ci doar exercitarea plină de altruism, toleranţă, bunăvoinţă din partea moşilor, învăţătorilor, călătorilor şi maeştrilor creatori formaţi la şcoala moşilor. Nu au existat cerinţe de întreţinere a unei caste anume, formată din persoane ne-muncitoare: principala formă de învăţătură a fost întotdeauna după exemplul personal, oricât de multe şi deosebit de complexe erau sarcinile tuturor celor implicaţi în cercetare, înţelegere, învăţătură, răspândire, aplicaţie, relaţii în interiorul poporului şi în exteriorul lui.<br />
Într-o astfel de situaţie, dispare complet sensul pe care îl oferim azi cuvintelor: templu, preot, propovăduire. Ceea ce credem a fi fost temple vechi ale dacilor erau de fapt construcţii deosebit de complexe – chiar în simplitatea lor, chiar în sihăstria lor, necunoscute decât de popor, folosite strict pentru activităţi de cercetare şi învăţătură, aplicaţii locale, crearea unor forme de perpetuare intuitivă, sugerată, a elementelor de cunoaştere pe care le aveau cu toţii în acel moment. Ştiau foarte bine ceea ce azi numim istorie – dar o istorie cu direcţionare către vechi, străvechi, cu tot ceea ce se putea prelua de la vremurile astfel de mult trecute şi, mai ales, tot ceea ce se putea extrapola spre înţelegere în viitorul apropiat sau doar ceva mai îndepărtat, pe care îl cunoşteau în liniile devenirii sale, dincolo de istoria care o trăim noi, acum, urmaşii lor. Ne-au inclus în cunoaşterile lor, dar astfel de cunoaşteri mergeau mult mai departe în înţelegerile speciale necesare tuturor, nu numai populaţiilor locale din timpuri relativ apropiate.<br />
Ceea ce numim preoţi nu are nici un fel de regăsire în istoria geţilor. Preoţia propovăduitoare după preceptele religiilor contemporane funcţionează pe temelia pusă de egipteni pe de o parte şi de elini, pe de altă parte. Funcţionarea de tip egiptean îşi trage rădăcinile, la rândul său, din practica străveche babiloneană, care folosea şi ea cunoaşterea înaintată, dar încuraja masiv intuiţia practică a poporului propriu. Căile de impunere şi metodele punitive, pedepsitoare nu au existat nici la babilonieni, în primele lor stadii de dezvoltare, deşi vom vedea cum modul de impunere totuşi şi-a format rădăcinile în sânul cunoaşterilor babilonienilor.<br />
Să ne oprim totuşi aici, deocamdată, căci vom mai avea prilej pentru discuţii, mai departe. <br />
Sigur că, dacă vrem noi, putem să numim fenomenul zamolxianist o religie. Dar eu aş numi-o mai curând o şcoală a vieţii, condusă, susţinută, lăsată să evolueze în funcţie de trăirile naturale optime ale oamenilor. Acesta a fost de fapt fenomenul social care a generat religia. Căci au generat-o, prin intuiţiile pe care le aveau, şi pe de-asupra cunoaşterilor normale ale epocii lor, chiar cei care au născut totul după interesele lor de moment. În mod artificial, cu siguranţă. <br />
Şi nu aş numi că a fost o conspiraţie împotriva umanităţii, ci doar o trăire concurenţială a unor spirite neadaptate realităţii vieţii lor. Ele au existat întotdeauna, generaţie după generaţie, şi vor mai exista un scurt timp de acum încolo. Căci sunt multe blocuri spirituale piramidale venite pe Pământ pentru a-şi cunoaşte limitele la nivele joase de vibraţie planetară. Toate trebuie să trăiască, în conjuncturi legate de forma spiritualităţii lor proprii, în conjuncturile pe care această planetă le poate oferi, în variaţia ritmurilor sale normale. Ar trebui să le respectăm şi astfel să le învăţăm să respecte şi ele, la rândul lor. <br />
Despre trecerea la creştinism trebuie să fac un articol separat, căci m-am întins destul de mult cu acesta!!!<br />
</span></div>Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-7416191437094361591.post-25305217992414432142010-04-28T14:06:00.000+03:002010-04-28T14:06:30.785+03:00RĂSPUNSURI LA DIVERSE ÎNTREBĂRI:Răspund începând cu prezentul articol unei serii de întrebări puse de către prietenul nostru Dan Ioaniţescu, pe siteul ning Reţeaua Literară:<br />
<br />
<span style="color: blue;">1/Care erau si cum aratau credintele dacilor inainte de Zamolxe?</span><br style="color: blue;" /><span style="color: blue;">Intreb aceasta deoarece se stie ca nu cu Zamolxe incepe istoria dacilor si ca grecii imprumutasera deja de la traci cultul lui Dyonisos si legenda lui Oedip. Triburile dace, fiind inrudite cu celelalte triburi trace, se poate presupune dupa ravna cu care Burebista a dorit sa-i scoata pe daci din pornirile lor firesti catre betie, ordonand taierea vitei de vie, ca il cunosteau foarte bine pe Dyonisos.</span><br />
<br />
Părerea mea este că, la drept vorbind, şi spun asta cu încredinţare, istoria oamenilor pe care îi numim daci continuă din populaţiile străvechi, atlante, care au trăit în toată Europa. Discutăm acum despre Europa, însă astfel de populaţii au fost răspândite uniform pe întreg Pământul. Bineînţeles că astfel de răspunsuri nu pot fi foarte detaliate, însă am încredinţarea că, foarte curând, voi putea oferit tabloul complex al derulării istoriei străvechi, cu liniile sale de continuitate până în contemporan. Căci numai logica continuităţii poate să încredinţeze azi o mare parte a lumii că intuiţiile sale de frumos, bun, calitativ nu sunt vorbe în vânt.<br />
Aşadar, să începem…<br />
Trebuie să facem permanent distincţie între populaţiile autohtone, continentale, şi cele venite în valuri, de-a lungul ultimelor trei milenii înainte de schimbarea frecvenţelor planetare: înainte de Iisus Christos (Î.Ch.). Istoria, aşa cum o cunoaştem noi azi este prezentată în cea mai mare parte de populaţiile care au venit aici, sau - să extindem: în bazinul Mediteranei, şi s-au împletit cu populaţii locale, care au putut să socializeze cu ei: oricum puţine la număr. A spune că numai valurile de migratori au existat pe pământuri goale dinainte, doar pentru că nu au existat vestigii ordonate aici, este o greşeală de gândire, de expunere istorică. <br />
Există vestigii neînţelese, puţine - ce-i drept, căci majoritatea au fost distruse prin răscolirea pământurilor, prin folosirea sau distrugerea din dispreţ sau indiferenţă a "vechiturilor" de către populaţiile ulterioare, care s-au aşezat în vetrele vechi: bine alese la vremea lor, datorită energeticii superioare a pămînturilor, apelor, elementelor matriceale eterice ale locurilor, care menţin în timp o stabilitate înaintată a simţirii de "bine" local. Multe au fost intenţionat distruse de către religioşii sau numai interesaţii religioşi în vremurile din urmă, iar războaiele au completat tabloul general al distrugerilor anterioare lor. Încredinţările - mai mult sau mai puţin perverse - ale scrierilor de azi, conform cărora omenirea s-a născut în grote sau în baobabii africani, conform cărora zeii s-au născut din neînţelegerile ancestrale ale oamenilor-animale-complet-neştiutoare mi se pare o poveste de adormit conştiinţa oamenilor din timpurile mai noi. Mileniile în care cunoscătorii şi cei care nu au vrut să aduleze stăpânirile au canalizat încredinţările pe drumuri mlăştinoase, de-asupra cărora au pus pietre disparate, pe care s-a aşternut un covor ţesut de mână, dar cu urzeala podită inteligent acolo unde probele nu existau de fel, au creat şi consolidat prin obligaţie alte păreri, alte încredinţări, cu teorii legate de interese diverse. <br />
Dacă ne referim acum la daci, la geţi, este necesar să reţinem măcar ca idee - până la schimbarea vremurilor - faptul că ceea ce numim credinţele vechi, la vremea lor, nu se legau de zei, iar acest lucru a fost bine ascuns, tot aşa cum şi celţii (populaţiile celtice, la origine: elfice) şi-au ascuns încredinţările şi cunoaşterile. Şi dacii, la fel ca şi celţii, şi-au creat segmente separate de oameni (conducătorii politici) care au făcut o legătură cu noile populaţii, ascunzându-şi cunoaşterile, din încredinţare că migratorii aveau să le folosească, dar altfel, în mod agresiv, pentru propriile lor dorinţe aprige, interese perverse, meschine, egoiste. De aceea au fost ascunse, la originile contemporaneităţii noastre, multe cunoaşteri, rămânând în "lume" partea lumească, adică o parte a trăirilor asezonată din plin cu "bucate" de la "masa" noilor veniţi. Zei, demoni, legende voalate privind ordonarea zeilor la masa oamenilor, toate au fost făcute după chipul şi asemănărea noilor veniţi. Buni cunoscători ai istoriei şi ai liniilor de curgere ulterioară ale evoluţiilor omenirii de pretutindeni - la fel ca şi celţii, ca şi tibetanii - ei au păstrat doar specificul general local, acolo unde s-a simţit nevoia de aşa ceva. Populaţiile vestice şi estice deopotrivă şi-au luat numirile după cum erau numiţi de alţii, mlădiindu-şi prezenţa alături de ei, dar şi-au păstrat legendele, cântecele, obiceiurile. Au pus cunoaşterea lor în ţesături, în picturile vaselor de lut, în arhitectura lor şi în sculpturile porţilor, gardurilor, obiectelor de cult. Şi încă multe lucruri care, nefiind înţelese, au fost pur şi simplu omise din mărturiile străinilor, dar ele stau şi azi mărturie pentru eternitate. <br />
Cine are acum ochi de văzut - vede. Cine are urechi de auzit şi gând de înţeles - le are… <br />
Dar în curând - căci mult a fost, puţin a mai rămas - toată lumea va vedea, va auzi, va înţelege…<br />
Elevarea spirituală şi puterea+abilitatea de exprimare au condus la formarea unui nor în care au fost ascunse multe adevăruri, neînţelese de migratorii care îşi uitaseră de mult rădăcinile. Toate au rămas pentru întărirea drumului către eliberare spirituală, în vremurile care, din perspectiva străbunilor, aveau cu siguranţă să vină din nou. Din nefericire, imaginaţia întăreşte de multe ori perversiunea politică şi astfel încredinţări ale adevărurilor aflate totuşi la suprafaţă se pierd mereu. Agresivitatea obişnuită a unor oameni descurajează pe cei care păşesc pe drumul recunoaşterilor, ceea ce conduce la întârzieri - dar drumul nu poate fi total ascuns. Oamenii rămân oameni, spirite elevate, vremurile merg pe creştere de vibraţie, aducând mereu trecutul în faţa celor care nu mai pot fi minţiţi. Oamenii simpli se încurajează reciproc şi păşesc mai departe cu încredere… Nu le trebuie diplome, recunoaştere internă sau internaţională, premii.. Nu le trebuie decât înaintarea, cunoaşterea.<br />
Revenind… Povestile preluate de la migratori şi transferate în registrul propriei lor răspândiri populare, au valorificat de fapt chiar cunoaşterea proprie a grupurilor migratoare, iar aceasta a fost o cale de ascundere a profunzimii fondului popular străvechi local. S-a făcut localnicul frate cu dracul, ca să trecă vremurile grele. Cu timpul, în paranteză fie spus, s-au pierdut multe dintre ele, altele s-au păstrat de către asociaţii ascunse şi ele de ochii unei lumi care se depărta tot mai mult de valorile reale omeneşti, de calitatea şi concentrarea asupra calităţii în toate aspectele vieţii. <br />
Dar toate au creat un fond spiritual la care populaţiile au renunţat uşor ulterior, înlocuindu-le cu o altă "poveste", pe un fond religios mai apropiat de vechile încredinţări, din care rămăseseră multe lucruri amestecate în viaţa curentă. Astfel s-a implementat religia creştină, pe fondul înţelegerilor şi acceptărilor despre lucruri cât se poate de plauzibile. Ceea ce s-a preluat fără nici o reţinere a fost învăţătura testamentului lui Iisus, a noii învăţături, pe care lumea o intuia de la bun început că este bună pentru orice pământean. Învăţătura omului bun, fericit, muncitor, tolerant, altruist, gata oricând de sacrificiu pentru familia, pentru neamul său. Vlahii, valahii (numiri noi şi vechi, după cum a fost timpul…) au intuit că aceasta este linia de legătură concretă între trecut şi viitor. În lume lucrurile au stat tot aşa. <br />
Religia s-a numit în fel şi chip, temelia însă a fost aceeaşi. Intuiţiile puternice, adevărate, însă au lucrat mereu, au creat particularităţi de la un teritoriu la altul, indiferent de graniţele statale. Un exemplu ar fi intuiţia sunetului fundamental al pământului central-vestic, cu popoarele care îl locuiesc: muzica religioasă vestică are note de ecou, de aşteptare a celor care deocamdată sunt percepute ca un ecou din depărtare, a celor necunoscute care trebuie să vină în viaţa omului. Muzica estică (spunem de factură bizantină, dar noi suntem ultimii teritoriali ai bizantinilor şi acest lucru trebuie înţeles de către cei care se ridică împotriva păstrării bizantinismului în viaţa noastră; mai discutăm, normal, despre acest lucru…) aşadar, muzica estică pune punct, aduce mulţumirea lucrului cunoscut ca fiind înfăptuit, mulţumirea celor care au făcut ceea ce aveau de făcut. <br />
Singurele elemente care au putut produce schizmă în sânul credincioşilor au fost legate de fastul, pe de o parte, agresivitatea, pe de altă parte - în general aspectul îndoielnic al preoţimii europene, depărtată în Evul Mediu total de învăţăturile cu adevărat creştine, apropiindu-se masiv de satanism şi nicidecum de litera evanghelica. Astfel apare şi se dezvoltă protestantismul, sever şi auster în originile învăţăturilor şi practicilor sale. <br />
Pe de altă parte, ca să mai răspund şi la textul propus, mi se pare destul de lipsit de semnificaţie aspectul poveştii conform căruia Burebista ar fi interzis băutura în rândul poporului. Dar nu lipsit de semnificaţie pentru cei care au luat informaţia şi au dus-o mai departe, căreia i s-a dat o aură de semnificaţie deosebită, din cauza propriilor lor neputinţe de a eradica problema. Burebista nu avea cum să se confrunte cu o astfel de problemă la nivel naţional, dar… se putea confrunta, în condiţiile în care a putut realiza - nu neapărat un imperiu, ci o alianţă a multor populaţii de acelaşi fel cu populaţia din interiorul şi din imediata vecinătate a Cuibului Geţilor (munţii adunaţi ai geţilor). Privind numai prin ochii altor popoare, putem ajunge la concluzii nemeritate. Beţia nu a izbucnit decât în popoarele agresive, care au folosit forţa sclavilor pentru dezvoltarea propriei lor economii războinice: şi din partea stăpânilor dezorientaţi spiritual, în lipsa activităţilor creative normale pentru orice om, şi din partea sclavilor, în lipsa libertăţii şi a unui trai prin care să beneficieze de rezultatul muncii lor. <br />
Voi continua cu răspunsul la alte întrebări.Cristianahttp://www.blogger.com/profile/09624130826118705491noreply@blogger.com0