Fiecare loc de pe Pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi... (Nicolae Iorga)

Tablitele de plumb de la Sinaia

miercuri, 28 ianuarie 2009

MOŞII DE IERI ŞI MOŞII DE AZI (1)

Niciodată oamenii nu au încetat să fie sprijiniţi de cei străvechi. Istoria nu i-a putut menţiona decât numai pe câţiva, care au circulat deschis prin lume. Aşa a fost la noi Zalmoxis: Zal – moşul din Carpaţi, Zal – moşul geţilor. A fost obligat să apară în lume, căci numele lui a fost un cod care a chemat, din străfundurile istoriei, spiritele care trebuiau să ajungă pe acest teritoriu: din inima, din căldarea şi din apropierea Carpaţilor. Nu este vorba aici neapărat despre popoarele migratoare, deşi ele au făcut parte integrantă din istoria acestor locuri: numele lui a atras mulţi învăţători din lume, care au venit aici pentru a găsi un loc de refugiu din calea asupritorilor de popoare. Nu vrem să-i numim în mod expres, căci ei sunt ştiuţi din cărţile istoriei. Important este pentru noi, acum, că ei s-au adunat, sau că au venit şi au plecat, ducând cu ei învăţătura lui Zal acolo unde el i-a trimis: de regula în locuri liniştite, unde o asemenea învăţătură avea astfel loc şi putere să se stabilească, să se fixeze, să se dezvolte şi oamenii să fie suficient de deschişi pentru a transmite mai departe, la rândul lor, învăţătura primită.
Mare parte a acestei învăţături era una general-cunoscută în Europa, şi nu numai. La origine, Zal, la fel ca şi ceilalţi străvechi, moşi, venea din insulele Atlanticului, acolo unde s-au stabilit mulţi atlanţi, după stabilizarea vibraţională a pământurilor, după ultima glaciaţiune. Azi le numim insulele Canare.
Fiecare străvechi avea, şi îşi ştia bine, sarcinile personale. Cei care au intrat în Europa au plecat cei dintâi din insule şi s-au însoţit cu alţii, care veneau dinspre Asia. Treptat – dar repede – şi-au întemeiat familii şi s-au născut următoarele generaţii de moşi – aşa cum i-au văzut şi pe ei populaţiile pe care azi le numim: celţi, daci şi tibetani. În acelaşi fel s-au răspândit şi străvechii care au trecut de glaciaţiune şi topirile zăpezilor – marile inundaţii de după glaciaţiune – şi s-au stabilit în insulele Pacificului, în Africa şi în America de Sud. Atunci când vom face drumuri spirituale în continentele Sudului, vom discuta şi despre ei.
Inelul sau centura – cum vreţi să numiţi – străvechilor, moşilor, din Euro-Asia nu s-a dezvoltat foarte mult, căci erau suficient de mulţi chiar cei din prima generaţie, pentru a susţine populaţiile care se refăceau treptat. Populaţiile atlante care au fost desemnate să străbată glaciaţiunea şi potopul apelor de după ea, numărând puţini oameni, au dezvoltat nu numai populaţiile umane ale pământurilor, dar au purtat cu ele toată arta creaţiei materiale umane pentru care atlanţii s-au pregătit cu mult timp înainte de schimbarea vremurilor. Din perspectiva lor, schimbarea vremurilor însemna trecerea la folosirea unor corpuri noi, prin care se proteja astfel nu numai perpetuarea rasei umane, ci şi a a întregului biosistem planetar. Mai însemna şi crearea unor noi forme de activitate umană, pe care lumea atlantă nu le mai folosise până atunci: nu că nu ar fi ştiut să creeze, ci pentru că nu avea nevoie de o astfel de creaţie. Spiritele umane cunoşteau bine dinainte creaţia materială manuală – căci despre ea este vorba – doar că nu o mai folosise pe Pământ, în condiţiile energo-materiale locale.
Despre schimbările care au avut loc în acele timpuri aţi mai citit în articolele „Schimbarea vremurilor” (1) şi (2) pe Blogul unui om cuminte. Avem nevoie de cunoaşterea acestor lucruri pentru a ne înţelege necesităţile spirituale în viaţa curentă, în această perioadă de trecere la o altă dimensiune spirituală – de aceea am scris articolele pe un blog care se referă la analize ale vieţii noastre spirituale curente. Avem însă nevoie şi aici de ele, căci vom discuta foarte mult despre acest subiect analizând relicvele, ruinele, frescele, bazoreliefurile din drumurile spirituale pe care le vom face de-a lungul şi de-a latul lumii. De aceea este necesar să ne amintim doar cele aflate în aceste două articole şi să mergem mai departe, privind această problematică şi din alte puncte de vedere.
Nu numai cei pe care azi îi numim moşi au traversat glaciaţiunea şi potopul, dintre populaţiile atlante. Dacă canarienii au trăit mult (şi unii dintre ei trăiesc şi azi, chiar şi pe teritoriul tării noastre, şi în alte locuri din Europa şi Asia, în care au trăit mereu), restul populaţiilor care au traversat glaciaţiunea au trăit o viaţă normală de atlant, în enclave special create în munţi, bine protejate, populate cu toate animalele domesticite în ultima perioadă atlantă. Din sânul lor s-au desprins, după stabilizarea pământurilor şi apelor, două ramuri de populaţie umană, având sarcini diferite:
– cei care aveau să întemeieze familii chiar din timpul trăirii lor în enclave, iar copiii lor aveau să plece în lume, populând treptat pământurile;
– cei care aveau ca sarcină de învăţătură, pentru cei dintâi şi pentru copiii lor, creaţia materială manuală. Aceştia au fost cei dintâi învăţători, în vremurile în care aceia ce aveau să fie numiţi în viitor străvechi sau moşi încă nu ieşiseră în lume.
Rostul cel dintâi al străvechilor era ca, prin puterea lor mentală deosebită care nu-şi pierduse şi nu avea să-şi piardă mult timp din tărie, să restabilească o vibraţie înaltă pe pământurile locuite treptat de oamenii cei noi, aptă pentru menţinerea în funcţiune a amintirilor lor din vremurile de dinaintea glaciaţiunii.
Cu puţin timp înainte de glaciaţiune, o serie de evenimente marcaseră viaţa populaţiilor umane, dintre care noi cunoaştem distinct numai unul: scufundarea Atlantidei. Nu este cazul aici, pentru subiectul pe care îl avem în vedere, să dezbatem acest eveniment, să intrăm în analize detaliate. Va fi dezbătut pe larg în site-ul care va urma acestor două bloguri, parte a analizei complexe a istoriei străvechi şi contemporane, văzută prin „ochii” ajutătorilor care au activat în ultimele 60 milioane de ani; şi care ajută în continuare din mijlocul societăţilor sau din marginea lor.
Ceea ce este foarte important acum este faptul că scufundarea Atlantidei a fost un fenomen normal, cunoscut de oamenii de pretutindeni, care s-au pregătit din timp – nu neapărat pentru că acest eveniment urma să vină, ci pentru că era vestitorul schimbării vremurilor lor. Vibraţia planetară (stelară şi galactică) scăzuse şi era în scădere, fără ca cineva să fie cu ceva de vină şi fără ca cineva să aibă puterea să schimbe cu ceva astfel de devenire. Doar că oamenii de pretutindeni s-au pregătit intens pentru toate cele care aveau să vină, perioadă cunoscută sub numele de „programele atlante”: programe de adaptare intensivă a oamenilor pentru schimbarea corpurilor lor şi astfel a creaţiei lor materiale, a comunicării şi a întreţinerii relaţiilor dintre indivizi, dintre grupuri de indivizi – aşadar comunităţi umane.
Ceea ce omenirea a învăţat repede de la moşi, atunci când a devenit necesară intrarea lor în lumea astfel regenerată, ştia însă dinainte, dar cunoaşterea era greu de aplicat în condiţiile în care omul nu mai lucrase cu corpurile cele noi, în modul de lucru manual, în condiţiile pământene. Aşa cum învăţătorii au dat primele coordonări după potop, în mijlocul unei populaţii care avea încă mare putere de orientare, moşii au venit atunci când puterea oamenilor a început să scadă şi lumea s-a simţit din ce în ce mai neputincioasă astfel. Dar astfel de simţiri erau conştientizate numai comparativ cu vremurile anterioare, de mare putere şi profunzime a creaţiei omeneşti, în condiţiile în care puterea creatoare mentală dispăruse, dar omul mai păstra multe alte abilităţi mentale. Era obişnuit să caute să vadă multe lucruri, să simtă multe altele, care însă se pierdeau treptat. Folosirea muncii manuale a virat puterea spiritului către efortul de muncă, dar şi efortul de mişcare şi de comunicare prin structurile corpului solid. Puterea mentală a rămas treptat la nivelul percepţiilor şi treptat eforturile de trăire în acest fel au diminuat chiar şi aceste percepţii, împărţindu-le cu efortul de a face faţă emoţiilor. Mult mai puternice şi mult mai variate decât cele dinainte, când omul era echilibrat datorită puterilor complexe pe care le putea desfăşura prin simpla sa voinţă, emoţiile s-au multiplicat rapid prin trăirile umane legate de modificările planetare aflate în curs. Vibraţia planetară în scădere continuă determina modificări climaterice, modificări de biosistem, şi chiar dacă omul se adapta la un set de condiţii, în perioada imediat următoare era obligat de împrejurări să se adapteze la un nou set de modificări.
Unii oameni s-au dovedit mult mai inerţiali decât alţii; destinele celor foarte inerţiali (greu adaptabili) stabileau să trăiască în societăţi numeroase, în care mentalul colectiv să-i ajute să se susţină unii pe alţii, căci astfel de particularităţi denotă mai puţină experienţă colectivă în condiţii de vibraţie planetară joasă. Dar pentru că astfel de situaţie putea să accentueze starea inerţială, aceste societăţi au fost conduse de oameni puternici, dar şi ei mult mai inerţiali decât ceilalţi – cei conduşi. În acest fel, asemenea spirite s-au ajutat reciproc prin suficienţă, obligându-se reciproc la activităţi care au umplut conştientul lor de revoltă împotriva situaţiilor care nu se mai sfârşeau. Căci spiritele umane au nevoie de creaţie, dar au nevoie şi de variaţie, au nevoie de folosirea forţelor lor în creaţii variate, în trăiri modificate de la o perioadă scurtă de timp – la alta.
S-au format societăţi puternice – societăţile antice cunoscute bine de noi, acum. Ele s-au luptat pentru schimbare în planul spiritual neconştientizat, umblând după resursele umane şi planetare care să le ofere vibraţie mai mare decât aceea pe care o aveau, o trăiau ei. Au umblat după pământuri mai bune, după metale de vibraţie înaltă, după populaţii cu vibraţie spirituală individuală înaltă.
Dar nu despre ele vreau deocamdată să discutăm. Ci despre felul în care moşii au învăţat lumea, cum s-a perpetuat şi a devenit această lume mai bună decât ar fi fost ea – dacă nu era ajutată în acest fel.
După glaciaţiune, lumea s-a desfăşurat în alt mod decât ne imaginăm azi. Venind dintr-o epocă a liniştii, a curăţeniei, a unei creaţii deosebit de îngrijit realizate, omenirea a continuat în acest fel să trăiască, căci nu ştia să facă o viaţă altfel. Dacă ne imaginăm că societăţile erau zgomotoase, că ceea ce credem a fi procesiuni ale populaţiilor, sărbători sau lucrări de mare anvergură erau dezordonate şi gălăgioase – ne înşelăm. Şi nu pentru că conducătorii sau stăpânii ar fi cerut-o sau ar fi impus-o; nu pentru că moşii au transmis-o. Ci pentru că omul era aşa: liniştit, ordonat şi curat de felul lui, venind dintr-o epocă total diferită de felul în care cunoaştem azi omenirea – diferită aşadar din punctul nostru de vedere – comparativ cu ceea ce a devenit azi. Indiferent ce ar fi făcut, omul era încă, şi avea să se menţină mult timp: liniştit, ordonat, curat şi interiorizat. Chiar dacă multe societăţi – dintre cele cunoscute de noi ca fiind sclavagiste încă din faşă (ceea ce nu este adevărat) – erau din-greu-creatoare, numărând mulţi oameni şi strângând în jurul lor şi mai mulţi, ele au rămas astfel particularizate în viaţa lor şi în creaţia lor deopotrivă, în relaţii şi în comunicare.
Cu atât mai mult societăţile care au beneficiat de prezenţa permanentă a moşilor; ele nu au constituit însă un privilegiu pentru populaţii mai mult înălţate decât altele, sau mai mult şi mai bine creatoare, sau mai ... „nepăcătoase” în trecutul sau prezentul lor. Ele au cuprins permanent spirite întrupate în destine de odihnă, după ce ele terminau destine în societăţile deschise. Vom numi astfel societăţile:
deschise: adică deschise oricăror feluri de manifestare umană, fără vreun amestec moderator direct din partea moşilor sau entităţilor astrale ajutătoare sau dimensionale;
retrase: adică necunoscute mult timp de către cele deschise, funcţionând perfect în sistemul lor relativ închis – adică având relaţii între comunităţi apropiate de acelaşi fel, sau folosind – mai cu seamă la începuturi – comunicare de tip mental, condusă de moşi şi de conducătorii societăţilor de acest fel.
O asemenea împărţire a fost creată aşadar, şi a funcţionat mult timp pe teritorii foarte largi, urmărind:
odihna populaţiilor spirituale întrupate, în perioada de început a noii forme de evoluţii umane, o perioadă a adaptărilor şi învăţăturii folosirii noilor manifestări umane. Toate populaţiile şi toţi foştii membrii de orice fel ai acestor populaţii s-au întrupat pe rând în cele două feluri de societăţi, beneficiind de particularităţile lor de creaţie şi de socializare, fără nici o deosebire. Conducătorii societăţilor retrase nu erau dintre cei care fuseseră conducători ai societăţilor deschise, ci exclusiv moşi – mai noi sau mai vechi – atâta vreme cât ele au funcţionat în acest fel. La vremea altor necesităţi, moşii s-au retras definitiv din îndrumările directe, lăsând ca lumea să funcţioneze folosindu-şi forţele şi adaptările pe care le avuseseră în program până atunci: să şi le cunoască şi să le folosească din plin. Odată ce întreaga lume a fost astfel pregătită, moşii s-au retras: ori din viaţa pământeană, ori din calea oamenilor – în enclave special pregătite dinainte, pentru activităţile lor curente, pe care le-au realizat dintotdeauna, indiferent că au lucrat în mijlocul societăţilor retrase sau, apoi, dincolo chiar de ele:
– în acest fel, discutăm despre al doilea ţel urmărit din timpul existenţei societăţilor retrase: sarcina conducătorilor, învăţătorilor şi, la nevoie, şi a altor indivizi formaţi, învăţaţi la şcoala moşilor, de a păstra, prin metode mentale, vibraţia înaltă a pământurilor de pretutindeni, a apelor şi a regiunii aeriene apropiate de pământuri şi ape. Vom vedea în cursul studiilor viitoare cum acest aer – pe care îl vom numi deocamdată în acest fel comun – cuprinde structuri eterice matriceale planetare şi stelare; şi la ele ne referim când discutăm despre păstrarea acestei regiuni aeriene în vibraţie ridicată, stabilizată prin sunet şi dirijare vibraţională, la o valoare medie care să nu obosească mentalul şi emoţionalul uman (dar şi vegetal şi animal).
În acest fel, subconştientul uman a fost mereu impulsionat către înălţare spirituală, chiar dacă conştientul uman a traversat epoci grele, în lupta permanentă a populaţiilor de pretutindeni, între ele.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Am o mare nelamurire in ceea ce priveste trecerea de la societatea matriarhala la cea de tip patriarhal.Cand s-a petrecut,cu aproximatie acest lucru,deoarece ,mai peste tot se vorbeste despre mosi,ghizi,maestrii,invatatori,preoti,etc.,fiind clar statutul barbatulului in viata spirituala si sociala.Femeia,femeia,d-le,facea copii.se ingrija de vatra si asculta cuvantul inteleptului barbat ,de la inceputurile lumii, sau lucrurile au stat si altfel? Atlantii,lemurienii aveau osocietate in care conducerea si cunoasterea erau ale barbatilor? Din cate am inteles si dacii aveau o societate de acest tip.Ce puteti sa-mi spuneti despre viata de pe teritoriul tarii noastre de dinainte de glaciatiune?Multumesc pentru orice informatie si pentru atentia acordata.Gabrielak

Cristiana spunea...

În primul rând mulţumesc pentru atenţionare - este un element deosebit de important, pe care trebuie să-l avem în vedere permanent în orice fel de discuţie despre vremurile străvechi - indiferent dacă prin străvechi înţelegem vremurile dinainte de glaciaţiune sau vremurile de după glaciaţiune, din primele milenii de după glaciaţiune. Nu putem să discutăm despre societăţi primitive - după un primitivism crezut în condiţiile în care omul este destul de convins azi de evoluţia lui din animalele planetare. Dacă discutăm despre moşi, despre populaţii conduse care au trăit după glaciaţiune în ideea de a fi fost bărbaţi - este o interpretare nedreaptă. Noi discutăm despre moşi, aici, ca conducători spirituali pentru că suntem obişnuiţi azi cu exprimarea "conducător" şi nu explicit "conducător şi conducătoare". Vom discuta detaliat acest lucru chiar în postarea următoare.
De asemenea, este necesar să fac precizarea că aceste două bloguri pe care le gestionez în acest moment cuprind studii preliminare site-ului pe care îl pregătesc. Recunosc că am întârziat puţin cu site-ul din cauza lor, dar este un sacrificiu bun, ele făcând o mlădiere către complexitatea site-ului. Acolo se va detalia întreaga societate umană dinainte de ultima glaciaţiune, ceea ce numim frecvent societatea lemuriana şi societatea atlantă. Din nefericire există un bagaj foarte bogat de confuzii pe care încerc să le desfac în elementele lor componente (de unde vin, cum se crează din neînţelegerile şi lipsa de studiu a cercetătorilor, ce implicaţii au asupra cunoaşterii actuale); printre toate - şi acest element care trebuie foarte clar înţeles - participarea în egală măsură a femeilor şi bărbaţilor la îndrumările spirituale şi lucrătoare complexe ale tuturor timpurilor, căci altfel toată planeta s-ar fi distrus în scurt timp. Şi vom vedea şi de ce.
Toţi erau înţelepţi, nu exista nicidecum un anume fel de a asculta al femeii de inţeleptul cuvânt al bărbatului. Fiecare asculta de cuvantul înţelept al celuilat. Am scris acest lucru chiar din prima expunere, modul în care participarea se făcea cunoscând in egală măsură şi cele femeieşti, şi cele bărbăteşti, era un timp al anului care favoriza cele două feluri de activităţi prin energiile folosite în mod conştient de către întreaga comunitate.
Până la publicarea site-ului trebuie să fac această trecere în revistă rapidă asupra elementelor de cunoaştere străveche, pentru a putea să discutăm asupra locaţiilor, siturilor arheologice de pretutindeni, muzeelor, catedralelor lumii. Fără aceste generalităţi (căci aşa trebuiesc văzute, sinteză de cunoaştere care va fi concret şi detalit expusă) nu vom putea înţelege de ce nu trebuie să vedem extratereştri acolo unde sunt cu totul alte feluri de cunoaştere, evidenţiate local.
Am mai spus, sunt 10.000 de pagini scrise de mână pe care încerc să le expun, sunt în fază de corectură măcar până la ultima glaciaţiune (căci au mai fost şi alte glaciaţiuni până la aceasta din urmă). Eu mă bucur de întrebări - mi-ar pare rău să nu aveţi răbdare, dar mă bucur şi de această lipsă de răbdare, înseamnă că oamenii doresc să ştie, să cunoască, iar întrebările dvs. sunt pertinente şi mă impulsionează să merg cu toate forţele mele mai departe. Poate reuşesc să ies la pensie peste 2 ani şi atunci o să fie timp foarte mult !! Totuşi anul acesta se poate să intru cu primele 21 capitole din care se va forma o viziune de ansamblu a detaliilor vieţii curente şi activităţilor curente ale lemurienilor şi atlanţilor.
Până atunci reţineţi (pentru cine doreşte, normal..) NICIODATĂ ÎN ISTORIA SA STRĂVECHE OMENIREA NU A FOST COORDONATĂ (nu aş spune condusă, deşi oamenii preferă acest cuvânt, şi o să-l folosesc şi eu, vrând-nevrând) NUMAI DE BĂRBAŢI, CI ÎN EGALĂ MĂSURĂ DE BĂRBAŢI ŞI DE FEMEI, după o dreaptă măsură a cunoaşterilor umane.
Sper să vă fac un cadou de Mărţişor (ştiaţi că de Mărţişor în Moldova se oferă în egală măsură mărţişoare şi femeilor şi bărbaţilor?? Şi chiar este normal, căci şi femeia, şi bărbatul trebuie să-şi conştientizeze energiile în egală măsură !! iar mărţişorul este temeiul de conştientizare a acestor energii, extrem de puternice primăvara şi toamna - dar primăvara pe ridicare şi toamna pe coborâre).
Va mulţumesc pentru comentariu, puţini au curaj, de aceea încurajez postarea directă aici, şi mai puţin pe mail. Oricum toate sunt binevenite.

Anonim spunea...

In primul rand vreau sa va multumesc pentru raspuns si apoi sa spun ca nu doresc a face tot soiul de comentarii sijudecati asupra materialului acesta . Nu am cunoasterea necesara ,in schimb am foarte multa curiozitate, dar nu din cea intelectuala,ci una foarte profunda,care suna a chemare sufleteasca.Ma simt profund legata de spatiul geografic al Romaniei,mai ales de muntii sudici,din Dobrogea pana in Banat fara sa pot explica asta.Legatura este mai presus de aprecierea mintii,ma copleseste ,senzatia este stranie ,si chiar imi doresc sa sa luminez acest aspect al vietii mele.De aceea va multumesc inca o data pentru materialele acestea.Sper ca magia pamantului acesta cu energiile si protectorii lui sa-i atinga pe cat mai multi conationali ai nostri.Gabriela

Cristiana spunea...

Draga Gabriela, traim vremuri care ne vor conduce catre intelegeri atat de profunde, incat ceea ce traim azi nu are termen de comparatie cu ceea ce vom trai maine.. Din experienta proprie, pot spune ca mi s-au deschis, si mi se deschid in continuare intelegeri ale tuturor problemelor mari de care am fost candva constienta. Dar de fiecare data cand am cautat sa inteleg ceva, alte deschideri au aparut, si viata a capatat un sens uluitor de frumos... Tocmai de aceea impartasesc tuturor ceea ce a venit in calea mea, si acestea sunt doar mici deschideri pe care altii le vor prelua si le vor duce mai departe. Sunt foarte convinsa de acest lucru. Motto ul scrierilor mele este "Indoiti-va de tot ceea ce este scris aici, caci numai in acest fel veti lupta, si veti lucra pentru a ajunge sa va descoperiti singuri, ci propriile voastre forte si capacitati pe care cu siguranta le aveti".
Intotdeauna vreau sa raspund celor care au curajul sa comenteze. Stiu ca este cel mai bun lucru, chiar daca am avut parte - si mai am inca, dar nu-i bai!! - de lucruri neplacute, peste care invat insa sa trec, folosindu-ma de intelegerea lumii exact asa cum este ea.
Eu nu numesc ceea ce fac, ceea ce scriu, un exercitiu intelectual - desi stiu ca multe urca pe aceasta panta, dar las lucrurile asa, pentru ca omenirea nu stie, nu este invatata sa stie decat despre ceea ce aduce avere si faima.. De aceea munca intelectuala autentica este de multe ori desconsiderata. Cu toate acestea, fortele pe care le avem azi la dispozitie sunt uriase, si mare parte din ele se descarca prin mentalul nostru nefolosit, ne-pus la treaba. Multi oameni au dureri de cap pentru ca nu fac efort mental, chiar cei care au studii superioare.. le-au facut candva si in virtutea lor castiga ulterior, fara sa mai faca un autentic efort intelectual, complex, echilibrant. De aceea apar dureri de cap, de măsele, dezechilibre energetice (raceala, dureri in articulatii datorita tensiunilor energetice care "trag" muschii, si dupa ei - nervii inserati pe muschi; si acesta este doar un exemplu..). O sa mai discutam despre toate acestea.
Revin la tine, la ceea ce simti: sa stii ca si eu am avut, si am inca acelasi fel de simtiri, care mi s-au mai estompat din momentul in care am inceput sa circul catre Pitesti si catre Bucegi. Traversand de nenumarate ori anumite locuri, s-au detensionat multe lucruri din subconstient si ma simt acum mult mai echilibrata, mergand mai departe pe linia intelegerilor celor care sunt inscrise in memoriile locale, in aceste locuri in care am trait in alte vieti.
Tocmai de aceea scriu si indrum oamenii sa cunoasca aceste locuri, sa nu ia calatoriile drept momente de destindere in care hăulim pe munţi si pe urma mergem din nou la serviciu, casa, etc. Privind lucrurile cu multa seriozitate, echilibram mult si energiile cauzale care, alături de cele mentale de care discutam, au mare rol in mentinerea sanatatii noastre.
Poate facem un grupuleţ la vară şi mergem sa vedem toate acestea. Am mai vorbit cu oameni din ţara, care doresc să cunoasca toate acestea. Este o adevarata magie, asa este cu adevarat, cum spui si tu, Gabriela!! O sa va povestesc cum sunt oamenii "atinsi" de magia aceasta intr-un mod fantastic in Pestera Ialomicioarei, acolo unde multi intra si nu vad decat noroiul de pe jos si boltile de piatra de care ne izbim daca nu suntem atenti.. Ca in viata cotidiana !!
Mai vorbim !!
P.S. Ma numesc Cristiana si iubesc mult folosirea verbelor la persoana a II-a singular!!! Adica imi place sa imi spui pe nume si sa nu folosesti formule de ţinere la distanta. Daca nu - o sa fac si eu acelasi lucru... asta este, ma adaptez si eu!!!