ISTORIA UNUI POPOR DE MOŞI

Istoria poporului get (dac) este străveche, iar când spunem străvechi – înţelegem astfel o continuitate dinaintea potopului, a ultimei glaciaţiuni, până în timpurile apropiate venirii lui Iisus Christos. Nu orice palmă de pământ a avut o astfel de continuitate populaţională, dar pe de altă parte geţii nu sunt singurul popor cu o asemenea descendenţă. Peste tot au existat grupuri mici de atlanţi şi grupuri mici de lemurieni care au străbătut ultima glaciaţiune, s-au împânzit în teritorii şi au creat popoarele distincte pe care le cunoaştem azi. Astfel de grupuri întemeietoare au moştenit, şi au transmis generaţiilor următoare lor, o cultură cu rădăcini identice, căci toţi au avut la bază aceeaşi învăţătură înaltă, vizând adaptarea populaţiilor pământene, în totalitatea lor, la trăirea şi manifestarea completă prin intermediul corpului fizic – numit de noi, actualmente, solid. Astfel de populaţii şi-au pornit lucrarea din toate continentele planetei – din populaţiile care s-au numit în trecut atlante şi lemuriene:
– populaţiile atlante din actualul continent America de Nord şi Europa până la munţii Urali;
– populaţiile lemuriene din actualul continent Asia, din Australia şi din insulele Oceanului Pacific;
– populaţiile din Africa: o ramură foarte importantă a atlanţilor;
– populaţiile din actualul continent America de Sud: locuitori numiţi la originile lor toltleci – nume perpetuat apoi ca tolteci.
Toate aceste populaţii, răspândite în mod egal pe întreaga planetă, au moştenit învăţături de acelaşi fel, aşa cum am spus. Astfel de învăţături au cuprins o gamă deosebit de bogată de elemente de manifestare umană: de la activitatea de tip mental, specifică omenirii străvechi – la activitatea de tip manual, specifică vremurilor care au urmat ultimei glaciaţiuni.
Peste tot, primele populaţii au folosit în egală măsură acelaşi fel de manifestări, cu mici deosebiri în funcţie de particularităţile locale de exprimare. Ulterior, populaţiile de pretutindeni s-au nucleizat în cele două tipuri discutate în studiile anterioare:
– societăţi deschise tuturor manifestărilor umane, unde conducătorii nu au mai fost, treptat, marii şi experimentaţii ajutători ai populaţiilor umane de pretutindeni, ci acei oameni care reprezentau grupurile spirituale cu cea mai puţină experienţă în condiţiile de trai la vibraţii planetare joase. Erau mentali puternici, dar neobişnuiţi cu viaţa la vibraţiile joase ale acestui punct universic în care se află Pământul. Ceea ce înseamnă: neiubitori de manifestări prin corpul fizic – muncă fizică în principal, dar şi deplasare prin aparatul locomotor, comunicare verbală, relaţii între ei şi diferite alte grupuri umane, pe care ajung să le dispreţuiască profund. În astfel de condiţii, au luptat pentru acapararea puterii în societăţile în care s-au născut şi au folosit orice cale pentru a păstra astfel de puteri statale. Au creat structuri sociale de separare a diferitelor grupuri spirituale şi condiţii speciale de desfăşurare a activităţilor în societăţile astfel marcate de ei.
O astfel de permisivitate din partea organizării evoluţiilor a creat condiţii ca astfel de grupuri sociale să-şi conştientizeze bine propriile neputinţe social-spirituale şi să-şi creeze astfel singure înţelegerea drumului de învăţătură ulterioară: însă după plecarea de pe Pământ, la nivele de vibraţie mai înaltă. Populaţiile conduse de astfel de conducători au dezvoltat însă, la rândul lor, manifestări spirituale duse în condiţii grele, atipice, de care au însă întotdeauna nevoie, în evoluţiile lor, spiritele care au acceptat deja manifestările prin corpul fizic, în cicluri de viaţă anterioare celui prezent. Astfel de condiţii grele au consolidat însă – şi consolidează şi în prezent – creaţia, deplasarea, comunicarea, relaţionarea în condiţii social-spirituale la nivel de vibraţie joasă, dar şi în condiţii de aglomeraţie planetară: nu numai ca societate de trai curent, ci şi ca biosistem planetar de o mare complexitate. Învaţă să accepte până la un punct bine conştientizat greutăţile provocate de proprii semeni, dar învaţă să şi aleagă drumul vieţii, atunci când condiţii le permit. Învaţă să-şi dezvolte curajul, abnegaţia, altruismul, demnitatea umană, iubirea dezinteresată, oferirea şi primirea de ajutor într-o societate în care fiecare om poate fi ajutător, indiferent dacă prin preluarea de exemplu sau respingerea exemplului negativ. Se întăresc încredinţările, se consolidează relaţiile interumane, se creează înţelegeri complexe privind viaţa, universul manifestărilor spirituale, percepţiile locale ale unui univers al cunoaşterilor din ce în ce mai extins, pe măsura trecerii timpului;
– societăţi retrase, special create pentru învăţătură, cu aplicarea acesteia şi cu odihnă pentru cei care veneau din întrupările în societăţile deschise.
Întreaga lume avea acelaşi trecut şi se îndrepta către acelaşi viitor. Nici o societate retrasă nu a fost păstrată până în zilele noastre. Numai enclavele spirituale ale moşilor s-au perpetuat tot timpul, în locuri protejate: sunt – chiar şi acum – locuri de înaltă vibraţie, rămase în lume, fără tangenţă cu restul populaţiilor. Sunt locuri care nu sunt necesare moşilor decât în măsura în care ele servesc activităţile lor. Astfel de activităţi sunt îndreptate exclusiv către echilibrarea vibraţională a locurilor lor şi din jurul enclavelor lor, care păstrează tot timpul o vibraţie medie confortabilă pentru oamenii obişnuiţi, dinafara enclavelor. Din aceste locuri, vibraţia se răspândeşte circular în lume, unindu-se vibraţiile unei astfel de enclave cu vibraţiile celorlalte enclave (am numit „enclavă” un punct de lucru al unor astfel de oameni: căci ei sunt oameni, chiar dacă sistemul lor corporal păstrează o vibraţie foarte înaltă, prin structurile lor interioare).
Asemenea locuri, asemenea micro-societăţi nu fac parte din altă dimensiune structurală a planetei, nu au nici o tangenţă specială cu altă dimensiune a planetei şi stelei, care să fie diferită de tangenţele generale ale dimensiunilor paralele cu dimensiunea noastră, de existenţă şi de manifestare a spiritelor primare + ajutători care se află în mijlocul lor.
Locurile acestea şi-au păstrat vibraţia veche, cu modificări minime de-a lungul timpului. Astfel de modificări s-au datorat schimbărilor general-cosmice ale planetei – şi nu trăirilor puternic marcate de dezechilibrele umane: emoţionale în primul rând, dar şi ca urmare a modificărilor vibraţionale actuale, datorate folosirii excesive a structurilor materiale tehnologice de uz curent (generatoare de infrasunete).
Locurile sunt păstrate astfel prin folosirea unor câmpuri de putere mentală şi emoţională – nu pentru că oamenii care susţin aceste câmpuri ar fi atât de superiori, încât nici nu ar suporta să trăiască într-un mediu urban sau chiar rural obişnuit. Ei sunt totuşi oameni la fel ca orice oameni de pe Pământ, doar câteva elemente sunt perpetuate de corpurile lor fluidice, care întreţin vitalitatea deosebită a corpului lor fizic. Şi ei pot trăi în orice fel de mediu – şi, pe de altă parte, spirite cu acelaşi fel de evoluţie trăiesc în lume cu vieţi normale, ca oameni obişnuiţi: şi ca lungime de destine, şi ca sistem corporal, şi ca stare emoţional-mentală umană obişnuită.
Astfel de societăţi au fost iniţiate, îndrumate şi păstrate de către moşi, indiferent dacă au funcţionat pentru oameni obişnuiţi (de regulă până la jumătatea mileniului I d.H.) sau, începând cu mileniul al II-lea d.H., păstrând în funcţiune doar grupuri restrânse de moşi, care au menţinut în echilibru vibraţia generală a planetei.
Ceea ce necesită şi azi existenţa unor astfel de nuclee umane de ajutători deosebiţi este societatea umană: pe de o parte: fără echilibrarea vibraţională la nivele foarte înalte (comparativ cu biosistemul planetar), pe care o realizează moşii, omenirea s-ar îneca – pur şi simplu – în propriile sale câmpuri vibraţionale, şi-ar distruge structurile corporale, fără să mai poată accede la nivele de gândire superioare. Tocmai asemenea nivele vibraţionale ale gândirii superioare sunt susţinute de moşi-ajutători, iar pentru un asemenea fel de ajutor ei fiinţează chiar în această dimensiune planetar-stelară, sub formă de oameni: şi nu sub formă de entităţi astrale sau dimensionale. Este un ajutor special oferit oamenilor, creatori conştienţi înaintaţi. Adică, ei susţin câmpurile corpurilor noastre prin emisii de vibraţii superioare, având un sistem de corpuri identic cu cel uman: mai precis un sistem corporal care cuprinde toate corpurile de care beneficiază spiritele umane pe Pământ, de la corpurile fizice – până la corpurile supraenesice. Ajutorul este astfel acordat tuturor oamenilor, chiar dacă nu toată lumea le are în sistem, ci numai o anumită categorie de întrupaţi: spirite ajutătoare cu evoluţie medie secundară, numiţi secundari arhetipali galactici, tocmai pentru că ei pot să folosească (conştient sau nu), prin puterea lor spirituală, toate formele de energii şi materii corporale din acest punct al universului. Corpurile spirituale ale tuturor vieţuitoarelor – aşadar şi oamenilor – vehiculează însă, în proporţii mai mari sau mai mici, fluxuri de toate felurile, de la cele fizice la cele supraenesice: fluxuri care menţin o vibraţie normală pentru corpurile noastre, indiferent de vibraţia mediului planetar. Câmpurile planetare echilibrate de moşi susţin la rândul lor câmpurile proprii ale oamenilor şi celorlalte vieţuitoare planetare, susţinând astfel viaţa pământeană.
Dacă nu ar fi asemenea ajutători-lucrători pe Pământ, întreg biosistemul planetar în corp solid, şi mare parte din cel evoluant în corp astral nu ar rezista câmpului din, şi din preajma centrelor urbane cu mare desfăşurare din zilele noastre. De altfel, nici nu s-ar fi ajuns la o asemenea anvergură, căci viaţa ar fi putut să fie împiedicată să se dezvolte în această manieră până azi, datorită câmpului emoţional de foarte joasă vibraţie care a dominat mileniul al II-lea d. Ch. Aceasta nu a însemnat că omenirea a fost scutită de orice experienţă neplăcută: un exemplu poate fi dat în acest sens ca fiind vibraţia joasă a sufletelor umane care a determinat – punctiform, dar puternic manifest – mari epidemii (de ciumă, de holeră, de variolă, etc.) de-a lungul timpului. Datorită sistemului imunitar deficitar, în speţă datorită fricii şi silei de viaţă, omenirea a suportat asemenea momente, învăţând să accepte să lupte cu curaj împotriva dominaţiilor de orice fel: sociale, armate, religioase. Astfel, omenirea şi-a învins sila subconştientă de viaţă şi a mers mai departe.
Aceste momente grele ale omenirii nu au putut fi ajutate mai mult de către moşi, deşi ei înşişi ar fi avut forţă să o facă; dar puterea lor vibraţională mare, dacă s-ar fi manifestat din plin în momentele premergătoare (pentru a le abate de la cursul lor distrugător), ar fi spart câmpul emoţional-mental uman. Aceasta ar fi condus la crearea unei frici şi mai mari, înlocuind un rău – cu unul şi mai mare, inexplicabil, puternic marcat din cauza îndoctrinărilor religioase, mărind frica de Dumnezeu – în loc ca acţiunile lor să conducă treptat la iubire de Dumnezeu. Moşii au ajutat doar prin infiltrarea tăcută cu leacuri ori de câte ori era posibil, fără a naşte întrebări, salvând aşezări întregi aflate în locuri retrase sau prevenind şi oferind remedii de folosit din când în când, mai ales preventiv. Vom mai discuta despre asemenea intervenţii, care ţin de miraculos, de care nu se vorbeşte – dar există mărturii ascunse în lume despre ele, şi despre activităţi similare.
Există aşadar populaţii formate din urmaşii străvechilor centre – sau enclave – ale oamenilor străvechi, ale moşilor, în numeroase puncte ale planetei. Când discutăm despre ei şi asemenea aspecte ale vieţii lor, să reţinem că şi ei şi-au perpetuat neamul, din generaţie în generaţie, până în ziua de azi: luăm în considerare aspectele corporale pe care le cunoaştem azi. Locurile în care au trăit odinioară mai păstrează doar puţin din amprenta existenţei lor, iar acest fapt se datorează vibraţiei pământene reduse şi biosistemului planetar + societăţii umane extrem de numeroase. Cu toate acestea puţine locuri din lume păstrează o amprentă nemodificată decât de trăirile individuale ale spiritelor care s-au întrupat în asemenea locuri, în mijlocul unor asemenea populaţii. Viaţa şi activităţile moşilor nu s-au modificat în timp, însă ceea ce a suferit oarece modificare a fost rezultatul lucrării lor, căci au folosit ceea ce face parte permanent din patrimoniul energo-material cosmic şi planetar local. Şi, după cum ştim bine acum, acesta s-a modificat în timp. Chiar dacă moşii au folosit energii de înaltă vibraţie, după cum numai corpurile lor puteau vehicula, astfel de lucrări ale moşilor au suferit variaţii, în perioade scurte de timp – mult mai scurte decât am sesizat noi, oamenii obişnuiţi, schimbările planetare şi cosmice.
Un scurt istoric al populaţiilor de-a lungul timpului ne va arăta modul în care s-au perpetuat populaţiile peste tot, în toată lumea, cum au avut loc schimbările spirituale sau dimpotrivă, cum şi unde au rămas ele nemodificate de-a lungul timpului.
În studii detaliate, vom relua în viitor fiecare aspect în parte.
De cele mai multe ori, populaţiile s-au amestecat: în urma migraţiilor, războaielor, ocupaţiilor (meseriilor) itinerante – care au modificat mereu harta populaţiilor lumii. La începuturi, un popor era format din întrupări ale unor spirite de aceeaşi evoluţie – sau evoluţii asemănătoare – în care echilibrele erau păstrate prin intermediul unor ajutători de grup spiritual cu multă evoluţie, cu multă experienţă, cu înţelegere, altruism şi putere de sacrificiu.
De-a lungul timpului, prin adaptarea şi obişnuirea spiritelor: şi cu noile condiţii de trai, şi cu modificările rapide sociale şi planetare (climatice, impactul radiaţiilor cosmice asupra pământurilor şi apelor), intrările la întrupare nu au mai cuprins doar spirite din cadrul grupului propriu de evoluţie sau ajutători apropiaţi spiritual de grup. Un număr restrâns de membri ai poporului – ai fiecărui popor în parte – a devenit „ofertant” de întrupare pentru spirite din alt grup spiritual, cu altă evoluţie. Dar toate având sarcini spirituale comune de destin. Astfel s-au creat întotdeauna, în cadrul fiecărui popor, grupuri de indivizi reprezentând spirite venite la învăţătură de obişnuire în relaţionarea cu alte grupuri spirituale.
Asemenea grupuleţe de spirite străine au fost la început mici, dar compacte. După un timp în care toate spiritele s-au acomodat cu astfel de schimbări spirituale, grupul străinilor s-a modificat şi el, cuprinzând sub-grupuri de evoluţii diferite. Diferenţele au apărut însă nu numai între grupuri populaţionale de evoluţii mult diferite, ci şi sub forma manifestării diferită la un nivel aproximativ egal de evoluţie. Şi astfel spiritele s-au obişnuit să se accepte unele pe altele: la început la nivele de vibraţie planetară mai înaltă, în ultima perioadă dinainte de potop, apoi şi la nivele de vibraţie planetară joasă.
Cu toate acestea, au rămas unele grupuri populaţionale care nu numai că s-au păstrat cu relativă (dar concretă) puritate coborâtoare din atlanţi sau lemurieni (deci cu corpuri moştenite direct din vechime) – înafara de aceia pe care i-am numit „moşi” – dar şi ca întrupare a unui grup compact, nemodificat în timp în structura sa interioară. Iar acest lucru s-a petrecut nu neapărat ca urmare a vreunui fel special de puritate, de cuminţenie, de lipsă de „păcate” – ci pentru că asemenea grupuri spirituale s-au aflat, şi se află încă în greutate personală deosebită pe treapta sau pe sub-treapta proprie de evoluţie. Şi, atunci când le este necesară o evoluţie în vibraţii asemenea celei pământene, sunt ajutaţi să o facă – dar sub protecţie puternică şi cu facilităţi în funcţie de greutăţile proprii de evoluţie momentană. Nu este vorba despre grupurile care chiar s-au crezut „speciale” de-a lungul istoriei, tăind şi spânzurând „ieri” şi „azi” deopotrivă (şi vom vedea cândva care este şi istoria de evoluţie a acestor grupuri). Este vorba despre grupuri neştiute – adică nebăgate prea mult în seamă de restul populaţiilor, chiar dacă ele au fost – şi sunt – cunoscute chiar azi: grupuri pierdute în aşezările din munţii cei mai înalţi, din regiuni relativ retrase din America de Sud, Africa, Arabia sau Asia. În asemenea cazuri, întrupările s-au făcut pe rând: grupul lor spiritual este destul de mare, dar în timp ce o parte dintre spirite sunt întrupate în corp de manifestare astral – altele sunt întrupate în corp de manifestare fizic. Fac cu schimbul întrupările, pentru căpătare de experienţă, ajutându-se permanent pentru a face faţă greutăţilor pe care le au de întâmpinat, până se obişnuiesc cu acestea atât de bine, încât nicicând nu le vor mai considera greutăţi ca atare.
Dar astfel de grupuri nu sunt multe şi nu vor face obiectul discuţiilor noastre prea mult, nici acum şi nici în viitor.
Sunt însă popoare care au fost ajutate să păstreze oarecare puritate a corpurilor lor străvechi, deşi au fost luate în primire, pe rând, de multe alte grupuri spirituale. Ele au trăit astfel pe teritorii protejate şi beneficiind de sisteme corporale puternice, păstrate nemodificate prin neamestec cu alte sisteme corporale, provenite din alte părţi ale lumii. În linii mari, poporul român face parte dintre acestea.
Poporul pe care îl formăm azi, numindu-ne români, a fost ajutat să rămână în acest fel mult timp, cu condiţia ca spiritele care au folosit corpurile şi pământurile pe care au trăit să lupte pentru menţinerea libertăţii în faţa oricărui popor care a dorit să se instaleze definitiv pe aceste pământuri, intuindu-le ca fiind protejate. Căci majoritatea spiritelor care fac evoluţie de tip uman, în prezent pe Pământ, sunt spirite care reacţionează din greu la impulsuri de vibraţie joasă şi caută intuitiv protecţia pământurilor, sau corpurilor, sau entităţilor ajutătoare ele nu se opresc din căutare, chiar dacă nu conştientizează nici acest lucru, şi nici ceea ce au ajuns ele înseşi, după multe întrupări: spirite foarte puternice, care nu mai au neapărată nevoie să fugă la adăpostul protecţiilor, care nu au nevoie să se zbată, şi să se bată pentru a ajunge să trăiască bine undeva – oriunde. Care au ajuns să poată trăi confortabil chiar şi acolo unde nu au putut trăi niciodată înainte; dar numai puşi în faţa unor evenimente deosebite ajung să-şi conştientizeze puterile, pe care numai astfel şi le descoperă, rând pe rând.
Aceşti evoluanţi au vrut pământurile noastre, secol după secol…
Însă, înafară de sarcina mai sus-menţionată, populaţiile spirituale care s-au perpetuat pe aceste locuri au mai avut o sarcină: aceea de a accepta (aşa cum puţine popoare în lume au putut să-şi asume o asemenea sarcină) un grup spiritual cu cea mai puţină experienţă în evoluţie, la asemenea vibraţii scăzute şi în condiţii de o varietate uriaşă (pentru ei) de spirite cu evoluţii diferite, întrupate pe aceeaşi planetă: sunt cei care, după etnia lor, îi numim ţigani. Pentru ei, ca spirite-copii ai celorlalte grupuri spirituale creative care evoluează pe planetă, a fost nevoie de împletirea unor forţe spirituale cu totul deosebite în acest „colţ” de lume. De aceea în aceste locuri s-au întrupat mereu spirite deosebit de puternice, iubitoare de libertate, care şi-au asumat sarcina de a lupta pentru menţinerea lumii carpatice în limitele desfăşurării unor astfel de sarcini spirituale speciale. Luptând pentru libertatea lor, ei au dat permanent exemplu de curaj în orice luptă pentru libertate. O ştim asta.
Mai ştim că acceptăm ţiganii, aşa cum pot fi ei ca spirite în acest moment evolutiv. Vor mai sta puţin timp pe Pământ, după care se vor întoarce acasă la ei, undeva la un nivel de vibraţie optim pentru desfăşurarea celor pe care le-au învăţat aici – mulţi dintre ei chiar în mijlocul nostru, al românilor.
Iubiţi-i, chiar dacă nimeni nu v-a spus-o vreodată în mod explicit!!! Certaţi-i dacă o merită, dar fără ură, fără dispreţ, fără asprime, chiar dacă cu fermitate, în care însă să se citească („simtă”) bunătatea dvs. Nu-i cocoloşiţi – dar nici nu-i dispreţuiţi. Nu-i mai blestemaţi!! Şi noi am fost la fel, cândva în evoluţiile noastre, şi alţi ajutători puternici, răbdători, ne-au ajutat, şi ne-au iubit, şi ne-au învăţat cum să o facem şi noi, la rândul nostru, în eternitatea evoluţiilor noastre !!!
Numai procedând aşa ne vom finaliza, cu bucuria împlinirilor, evoluţiile noastre aici: noi, cei care trăim acum în România.
Însă atenţie!! Este necesar ca astfel de lucruri să fie luate în consideraţie de către orice om, din orice popor, care se confruntă cu astfel de populaţii spirituale.