Fiecare loc de pe Pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi... (Nicolae Iorga)

Tablitele de plumb de la Sinaia

duminică, 8 martie 2009

DENUMIRI SAU CODURI DE VIBRAŢIE

Pentru a putea ajunge să discutăm despre denumirile localităţilor, este necesar să ne întoarcem la cunoaşterea faptului că fiecare structură planetară emite lumină şi sunet. Să avem în vedere, de asemenea, faptul că este bine să gândim la scară lărgită, universică, pentru a putea înţelege în mod extins lucrurile pe care suntem pe cale să le studiem fără teamă, fără ruşine în faţa celor care ne pot tăia aripile avântului pe care trebuie să-l păstrăm, chiar şi atunci când ne poziţionăm la nivelul unor cunoaşteri din imediata noastră apropiere.
Asemenea emisii se suprapun permanent şi niciodată nu vom avea, nicăieri, o singură emisie pură, independentă de a altor structuri. Putem să facem referire la înţelegerea faptului că fiecare structură emite astfel şi că spaţiul care ne înconjoară este un complex al emisiilor de acest fel. Putem astfel să înţelegem faptul că trăim într-o mare, într-un ocean de emisii ale structurilor care ne înconjoară şi ale structurilor corpurilor pe care le avem, de care ne folosim să ne manifestăm ca spirite întrupate. Suntem astfel în stare să le departajăm şi să studiem fiecare asemenea emisie: şi felul în care recepţionăm fluxurile radiante ca fiind astfel de emisii, precum şi efectele lor în diferite planuri: personale şi ale structurilor din mediul de trai.
Se pot studia astfel seturi întregi de emisii şi efecte care, la incidenţe de tot felul, crează la rândul lor, alte emisii, alte efecte. Universul este astfel, privit prin prisma unor asemenea emisii, recepţii şi efecte ale celor două fenomene – exact acest ocean de radiaţii pe care întrupaţii de pretutindeni le studiază şi le folosesc în cunoaşterile specifice tuturor treptelor de evoluţie.
Modul în care astfel de emisii, apoi reflectări, susţineri ale acestor incidenţe prin prisma propriilor emisii corporale, se pot înţelege şi folosi în evoluţii, face parte din seturi de receptii pe care se bazează seturi de recepţii pe care se bazează comunicarea între spiritele întrupate. Este o comunicare care, la rândul ei, ajută la dezvoltarea formelor de relaţionare între spirite şi, mai târziu, pe scara evoluţiilor, între grupuri mai mari sau mai mici de semeni cu care vin în tangenţă. În corespondenţă – zicem, mai cuprinzător.
Ceea ce trăim azi nu este nicidecum – după cum m-am străduit până acum să fie arătat – efectul unor evoluţii de la animal la om pe aceeaşi planetă, care să fie mai departe efectul unei dezvoltări omeneşti pe baza muncii manuale, care să fi condus la dezvoltarea creierului exclusiv în direcţia creaţiei materiale: chiar dacă lumea mai mult despre ea vorbeşte azi. Moştenim foarte multe cunoaşteri din epoca mentală anterioară, desfăşurată de toate spiritele întrupate în baza unui volum impresionant de cunoaştere anterioară: rod al unor trepte de evoluţii deja parcurse, de la treptele anterioare de necreator – la creator inconştient (conjunctural) şi la creator conştient, care înaintează în formarea experienţei sale multiple pe două căi :
– prin creaţie cu corpuri de vibraţie foarte înaltă (pe Pământ corpurile mentale), în condiţiile în care mediul de trai (stelar, planetar) este la rândul său de vibraţie foarte înaltă. În acest context, înaintarea pe calea creaţiei conştiente este rapidă, cuprinzând cu uşurinţă seturi adiacente de modalităţi de creaţie (adică: asemănătoare, aflate în tangenţă, înlănţuindu-se una în funcţie de alta, chiar dacă sunt urmarite direcţii diferite – de aceea folosesc cuvântul „adiacent”);
– prin creaţie cu corpuri de vibraţie mai joasă (pe Pământ corpurile fizice), în condiţii în care mediul de trai (stelar, planetar) devine şi el, treptat, de vibraţie din ce în ce mai joasă: nu însă chiar atât de joasă încât să pericliteze evoluţiile spiritelor care se ajută de astfel de corpuri în timpul parcurgerii propriilor lor evoluţii.
Asemenea evoluţii se sprijină permanent pe necesitatea formării de obişnuinţă de manifestare, în funcţie de necesităţile proprii de învăţătură. Astfel de învăţături se desfăşoară rapid şi eficient prin ajutorul primit de la spirite cu evoluţie înaintată, făuritoare ale marilor structuri universice şi coordonatoare ale evoluţiilor spiritelor de pretutindeni.
Şi pentru că asemenea coordonatori nu-şi doresc niciodată însingurarea prin întâietate, ei procedează la organizarea, în paralel cu evoluţiile progresive – adică evoluţii îndreptate către progresul exclusiv personal – a unor seturi de evoluţii care le întrerup pe cele progresive, pentru ca spiritele ajutatea astfel să înveţe la rândul lor cum să devină ajutători tot atât de pricepuţi ca şi cele care le ajută şi pe ele. Asemenea evoluţii sunt parţial
regresive (şi acest lucru nu trebuie luat drept o involuţie), adică: pentru a învăţa să ofere ajutor celor mai tinere spirite intrate în evoluţii, vibraţia medie personală este ecranată prin sisteme corporale complexe, care obligă radiaţia spirituală să se împartă pe susţinerea unor structuri materiale (numite de noi corpuri) de o mare complexitate. Acest lucru este însă bun pentru spiritele astfel ajutătoare căci, în asemenea situaţii, ele reuşesc să-şi înţeleagă separat fiecare forţă interioară pe care a ajuns să o dezvolte prin evoluţiile lor anterioare. Astfel de evoluţii regresive, desfăşurate însă puţin timp, la intervale mari de timp petrecut în evoluţii progresive, nu ştirbesc cu nimic dezvoltarea forţelor interioare, ci ajută la conştientizarea particularităţilor lor, în conjuncturi de vibraţii joase, pe care spiritele nu le mai pot întâlni în evoluţiile lor progresive în acest univers. În universuri de vibraţie mai înaltă, evoluţii momentane se pot desfăşura simultan la nivele diferite de vibraţie, dar în Universul Fizic Solid – universul de evoluţie a spiritelor primare, aflate la început de drum evolutiv – nu se folosesc astfel de metode, tocmai pentru că spiritele mai tinere nu le înţeleg şi nu le pot desfăşura cu forţele lor: ori nu le au, ori nu şi le pot încă conştientiza. Dar sunt ajutate să şi le conştientizeze, treptat: prin intermediul corpurilor pe care le au pentru manifestare şi prin manifestare ajutătorilor care vin în viaţa lor, oferindu-le exemplu şi sprijin de desfăşurare.
Astfel ajung grupuri mari (şi grupuri mai mici) de spirite să evolueze împreună pe aceeaşi planetă, un timp mediu pentru fiecare grup în parte, în funcţie de puterea de susţinere a unor activităţi (trăiri, manifestări) în condiţii de:
– vibraţie planetară joasă, care le limitează manifestările cu care s-au obişnuit anterior, la nivele înalte de vibraţie;
– biosistem planetar foarte bogat, care crează o masă uriaşă de emisii de toate nivelele vibraţionale, într-un mediu la rândul său foarte activ în emisii şi recepţii de tot felul;
– sisteme sociale complexe (aşa cum sunt cele umane, în cazul nostru), care reflectă formele de evoluţie desfăşurate de grupuri de spirite aflate pe planetă: şi mai vechi, şi mai noi, şi grupuri aflate în tranzit către planete cu vibraţie mai înaltă sau către planete de vibraţie mai scăzută. Grupurile aflate în tranzit se pregătesc intens aici, pe Pământ, pentru a face faţă unor medii sociale încă şi mai activ-agresive decât cele cu care ne confruntăm pe Pământ (de aici şi dezvoltarea multor şcoli de arte marţiale, academii militare, etc.)
În astfel de conjuncturi, comunicarea umană în etapa mentală, anterioară acestei etape intuitive pe care o traversăm acum, la finalul ei, s-a format prin preluarea sunetelor emise de structurile planetare locale, adică din locurile unde era omul obişnuit să trăiască. Asemenea structuri planetare pot fi asemănătoare în diverse locuri de pe planetă, însă incidenţa lor cu alte radiaţii (cosmice, local-planetare, climaterice, de încărcare cu biosistem şi cu construcţii create de oameni) le face să poarte o încărcătură deosebită, specială, particulară. Această încărcătură era percepută menatal (cu senzorii corpului mental) de către populaţiile umane străvechi şi folosită ca modalitate de comunicare atunci când era cazul. Dar fiecare om în parte ştia bine din ce se compunea o astfel de sferă de sunet, compunere de o mare complexitate, şi fiecare sunet în parte putea fi redat corect de către oameni, în orice conjunctură de trai.
Comunicarea, pe scurt, era o translaţie de sunet şi lumină, de la emitent la receptor – adică de la un om la altul. Acest lucru însemna un cumul de informaţie care descria într-o clipă, simultan, următoarele:
– informaţii despre emitent: se deschidea un flash de lumină de o anumită culoare, reprezentând radiaţia luminiscentă particulară a emitentului. Acest flash era simultan însoţit de un sunet – radiaţia de sunet a emitentului (sau codul personal al emitentului). Aceste elemente particulare desemnau particularităţile de vibraţie ale emitentului, pe care le primea receptorul (persoana căruia i se adresa translaţia): o vibraţie medie personală, formată din suma particularităţilor de radiaţie a spiritului + cele de vibraţie a sistemului corporal prin care el se manifestă;
– informaţii privind (spre exemplu, referindu-ne la subiectul pe care acest articol îl are în vedere) locul despre care se dorea a fi transmisă informaţia: un loc care avea, în acel moment al comunicării, compunerea de lumină, aşa cum vedem imaginea unui peisaj, cu ochii noştri, azi, însoţită de sunetul global, format din suprapunerea sunetelor emise de structurile aflate în acel moment în jurul emitentului.
În acest fel, referindu-ne acum numai la sunet, se forma un sunet complex, reprezentând întreg peisajul în mijlocul căruia se afla omul, din care el putea să delimiteze, secvenţă după secvenţă, sunetul complex al structurii pământoase: mai cuprinzător spus – al secţiunii verticalei structurilor interioare ale planetei în acel loc (sau chiar punct din acel loc), care formează un sunet specific. Sau descrierea biosistemului local, sau descrierea unei aşezări umane, sau a unui lucru (construcţie, obiect) creat de om.
În acest context, fiecare loc (şi se poate spune, pe scurt, aici: şi fiecare fiinţă, fiecare spirit întrupat) era cunoscut prin numele său – printr-un cod de vibraţie descris astfel. În condiţiile în care vibraţia medie planetară este înaltă, corpurile umane – cu o vibraţie şi ea foarte ridicată – pot surprinde bogăţia de sunete şi particularităţile lor de distribuţie. Spre exemplu, o structură pământoasă cu bogate zăcăminte interne de metale sau depozite masive de cristale va avea un sunet de fond foarte puternic, o radiaţie foarte puternică faţă de desfăşurarea unui anumit segment de biosistem – adică influenţat şi el în trăirile sale, în distribuţiile sale, de structurile pământurilor, de asemenea structuri interioare deosebit de puternic radiante. Existenţa, şi astfel emisia unui asemenea biosistem va fi mai slabă, iar dacă locul nu cuprinde şi distribuţii de societate umană extinse (căci şi mentalul uman este influenţat în timp de pământuri), sunetul pământului va fi cel mai puternic reprezenta în plan local.
Asemenea locuri nu vor fi căutate de oameni pentru aşezările lor, iar oamenii le vor numi des pentru a-şi fixa în minte, în memorii, asemenea situaţii. Ele rămân astfel în moştenirea umanităţii, chiar dacă spiritele se întrupează dintr-un loc în altul. În situaţiile în care intuitivul înlocuieşte cunoaşterea concretă, în asemenea regiuni, denumirile capătă influenţe din memoriile coprurilor, activate subconştient de vibraţia locului. Asemenea locuri vor fi cercetate în felul în care se dezvoltă viaţa – vegetale şi animale – în jur, se vor descoperi zăcăminte care formează structurile interioare, iar informaţiile vor fi transmise şi de la o aşezare la alta, şi din generaţie în generaţie.
Denumirile se formează în timpurile noastre prin transformarea sunetului fundamental al locului în pronunţări de vorbe şi ajung în acest fel să fie cunoscute din generaţie în generaţie. Unele dintre ele apar cu asemănări evidente de pronunţie, având la bază o structură asemănătoare interioară pământoasă sau de biosistem, mai ales când este vorba despre continente cu vibraţie asemănătoare, de ţinuturi de vibraţie asemănătoare de pe acelaşi continent, sau când se desfăşoară falii sau denivelări de orice fel în structura eterică (matriceală) a planetei.
De asemenea, incidenţele unor formaţiuni stelare asupra unor regiuni planetare, în tangenţă cu unele distribuţii vegetale + animale mărunte, pot oferi asemănări de vibraţie – şi pe linia de sunet, şi pe linia de luminiscenţă. Sunt multe lucruri numite în funcţie de constelaţii – dar în plan local. Şi fiecare populaţie şi-a denumit în felul propriu stelele pe care le vedea pe cer. Denumirile locurilor pot avea asemănări, fără să fie vorba despre preluarea lor din alte părţi, şi nici ducerea lor de aici, în alte părţi, decât dacă au fost denumite în mod special după numele unor localităţi din ţara de origine a celor care le-au „descoperit” – aşa cum spunem noi. Spre exemplu, vom găsi denumiri româneşti de locuri în sudul extrem al Americii de Sud, pentru că au fost în mod special denumite astfel; sau, pe plan local, aceeaşi denumire în locuri diferite, pentru că grupuri de oameni au migrat dintr-un loc în altul, numindu-şi locurile cele noi după denumiri de acasă. Sunt şi denumiri împrumutate de la un popor la altul, dar asemenea lucruri nu sunt valabile decât pentru denumirile de dată foarte recentă, nu denumirile originare.
Multe confuzii se fac în acest fel. Spre exemplu, majoritatea oamenilor cred că egiptenii s-au numit întotdeauna egipteni – în timp ce ei înşişi îşi spuneau în antichitate „poporul lui Kem” (la origine Kern, deformat în timp). Am întâlnit multe confuzii de felul acesta, în timp, dar nu am stocat informaţiile, pe măsură ce voi mai întâlni, vi le voi prezenta.
Multi oameni cred că întotdeauna toată lumea a numit Sirius o planetă de unde vin nişte spirite în evoluţie momentană pe Pământ. Dar Sirius este o stea – nu o planetă – şi de acolo nu vin spirite: legende populare ale dogonilor fac parte din cunoaşterea străveche, adevărată, păstrată în forme suficient de bune pentru ca actualmente să poată fi comparată cu cercetările astronomice. Dar alte amănunte nu au fost reţinute: în direcţia pe care se află steaua Sirius se află o poartă matriceală, într-o structură de barieră subzonală, pe unde au intrat grupuri de spirite în evoluţie pe care am numit-o regresivă, călătorind până pe Pământ.
Se pot oferi tot timpul astfel de exemple, aşa cum şi teoriile noastre mai recente nu sunt studiate suficient: s-au purtat informaţii privind faptul că sfinxul din Bucegi ar fi fost prima formă de sculptură, după care s-ar fi creat sfinxul egiptean, lucru care nu are nici o legătură cu realitatea. Este reprezentrea unui dac, cu căciula specifică pe cap, şi la timpul potrivit vom discuta detaliat despre el...
Este necesar să înţelegem că denumirile aşezărilor noastre sunt locale, sunt influenţate de desfăşurarea străveche şi nouă a vieţii locale, a poporului care a trăit cu continuitate aici, şi nu sunt denumiri împrumutate de la alte popoare, care nici ele nu folosesc decât numirile în limba lor proprie. Există similarităţi de rezonanţe între regiuni, pe care le putem studia în viitor, dar ele trebuiesc căutate în bogăţia de înţelegeri ale graiurilor – nu aceea forţat-latinizată de-a lungul ultimelor secole, din raţiuni politice de multe ori de foarte bună credinţă, ci din graiul popular, local, neaoş – cum am zice: care exprima obiceiuri locale, structuri locale, fenomene locale mai mult sau mai puţin cunoscute.

8 comentarii:

Ioan :) Flat... spunea...

salut Cristiana, uite am gasit o poveste legata de povestile tale energetice...

E a unui nene Neale Donald Walsch care zice asa:

http://www.sapphyr.net/largegems/littlesoul-thesun.htm

Cristiana spunea...

Multumesc, Ioan Inima de Aur !!!
Si Elena (pe care o stii de la www.empower.ro) mi a trimis tradus exact cuvintele de aici, pe care mi le-ai trmis si tu acum!!

"Always remember," God had smiled, "I have sent you nothing but angels."
Intotdeauna sa va amintiti: V-am trimis numai Ingeri !!!!!!!

Mai, dar voi sunteti Inimile mele de Aur!!! Sa-mi traiti si sa ramaneti mereu vii in lume!!!
P.S. Nici nu-ti imaginezi cata lume se va bucura de acest link!!! Dară eu!!!!! Ma simt ca un miel pe o campie!!

Ioan spunea...

Cris esti un inger pe pamant asa cum si eu sunt si Elena si toata lumea care vrea sa invetze ceva, povestea mi se pare fantastica... ideea e ca nu stiu cum s-o integrez cu ortodoxia...

daca iti trece prin minte o fraza care sa-mi sporeasca intelegerea e ok. daca nu, e buna si confuzia... :)

Ioan spunea...

@Elena, te pup si pe tine... :)))))

Cristiana spunea...

Dar chiar sa stii ca se integreaza, la niste nivele cu totul si cu totul speciale, pe care le voi detalia candva. Deocamdata pot sa spun ca poti lua Fericirile din Biblie si sa creezi doua aspecte:
1. Omul stravechi, dupa care reguli au activat stravechii si activeaza si in ziua de azi, si ne ajuta din nestiutul nostru, al oamenilor de rand, caci toate guvernele din lume stiu bine ca Batranii exista (chiar a spus dl. E. Strainu la Codul lui Oreste, acum vreo cateva saptamani !!)... si multi oameni stiu asta, si au incredere in ei... Multi au spus de Shamballa, de Agartha, de Tule, etc., dupa locul cunoscut sau auzit de ei, dar ele au fost intotdeauna locurile printre noi, dar nu pot ajunge acolo decat cei care au destin sa fie purtatorii lor in lume, sau cei care se nasc ca sa ramana definitiv printre ei... si or mai fi si altele pe care nu le stiu eu...
2. Omul si Lumea viitorului, care va fi dupa chipul si asemanarea celor care au fost, celor care sunt, care cunosc totul si ajuta pe oricine in lumile create dupa chipul si asemanarea Intelepciunii Eterne... Si care va trai 1000 de ani-pace.......
Pe urma vom mai vedea ce va fi!! Si Dumnezeu rade de multe ori!!! Asa ca sa fim fericiti si sa radem si noi!! Macar sa zambim din cand in cand...

Elena spunea...

Dragii mei ,va multumesc frumos pentru gandurile voastre bune! Urmaresc blogurile amandurora si comentariile de pe Empower si pot spune ca am aflat lucruri interesante de la voi si despre voi.Imi sunteti tare dragi! Numai bine,oameni frumosi si buni!

Andrei Stîngă spunea...

Am citit povestea aceea, scrisă de Neale Donald Walsch. M-a emoționat până la lacrimi, căci am ajuns prin trăiri proprii, la aceleași gânduri, acum nu mult timp. Am văzut, atunci, prin ochii minții cum alegerea Omului a fost o alegere conștientă, făcută din iubire. Iar citind această poveste am realizat că, între timp, deși am uitat acel moment al realizării, nu am încetat niciodată să privesc oamenii așa cum sunt ei cu adevărat.

Mulțumesc! și îți mulțumesc și pentru postări (pe care le-am reluat, metodic)

Cristiana spunea...

Mă bucur, Andrei!!
Şi mulţumesc, căci acest articol este mai vechi şi mă pregăteam să scriu ceva bazat pe astfel de scrieri, nici nu mai ştiam că am publicat!!!
Mi-ai adus în faţă din nou această postare, va fi utilă pentru un nou articol.
Week end plăcut !!