Fiecare loc de pe Pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi... (Nicolae Iorga)

sâmbătă, 16 mai 2009

DESPRE ARTEFACTE PUŢIN ÎNŢELESE

Întrucât circulă de câţiva ani pe net pps-uri de prezentare a unor elemente (detalii din situri arheologice, artefacte din muzeele lumii, fenomene puţin înţelese), voi încerca să prezint părerea mea cu privire la astfel de expuneri. Între timp voi continua şi cu expuneri privind locuri istoric-geografice din lume, cu explicaţii privind contextul istoric şi fenomenologic în care au apărut, s-au dezvoltat şi s-au retras din lume, lăsând lumii efectele trecerii lor prin lume. Să începem cu artefacte prezentate de curând într-un pps care circulă pe net – unele dintre ele cunoscute de noi încă de prin anii ’80: unii dintre noi îşi mai amintesc poate de emisiunile lui Andrei Bacalu, la TV !!! eram entuziasmată de posibolitatea ca extraterestrii să fi vizitat Pământul şi să fi lăsat în urma lor astfel de artefacte.
Pentru mine însă, epoca ET a cam trecut! Am înţeles multe lucruri în plus şi am învăţat cum a devenit omenirea, cu mai multe milioane de ani în urmă, o lume uluitor de bogat, şi complex, şi profund spiritualizată; i-am înţeles confuziile prin care azi mulţi cred – dacă cred!! – într-o lume care s-a autodistrus din cauza „păcatelor” sale...
Şi am ajuns la concluzia că lucrurile pot fi privite din altă perspectivă, şi acea perspectivă ne poate arăta că suntem moştenitorii direcţi ai propriilor noastre creaţii, de o măreţie uluitoare pentru încredinţările omului de azi. Că mult timp urmele ei au rămas în folosinţa unor oameni care au păstrat cunoaşterea şi au fondat societăţi retrase, prin care au consolidat dorinţa profundă a omului pentru calitatea creaţiei lui, pentru diversificarea ei, pentru perfecţionarea relaţiilor inter-umane în procesul acestei creaţii: pentru crearea unei civilizaţii care să-şi poarte miezul mai departe, chiar dacă el este îmbrăcat cu o coajă tare, ţepoasă, cu care se rostogoleşte prin lume.
Să începem, aşadar...

1. MECANISMUL DIN ANTIKYTHERA

Aceasta este fotografia cea mai cunoscută a acestui obiect: de fapt se poate numi fără teamă „aparat”: iată şi textul însoţitor – o prezentare mai veche a artefactului:

„În anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corăbii eşuată la câţiva kilometri de insula Creta. Artefactul reprezintă un complicat sistem de roţi din bronz (trei s-au păstrat până astăzi) şi cadrane din sticlă fixate într-un cadru de lemn. Analiza cu raze „X” a relevat faptul că instrumentul fusese creat în anul 80 î.Ch., iar reconstituirea sa i-a dezvăluit funcţionalitatea – aceea de veritabil „computer” astronomic, care putea indica, în funcţie de oră şi de zi, poziţia exactă a soarelui, a lunii şi a tuturor planetelor din sistemul solar. Deşi se ştie că grecii erau buni astronomi, nici o informaţie de ordin istoric păstrată de la ei nu semnalează existenţa unei maşinării atât de sofisticată.”

Urmăriţi şi emisiunile de pe Discovery – uneori se mai prezintă filme mai vechi, dar care descriu astfel de artefacte în amănunt. De asemena, www.descopera.ro a prezentat de curând un articol (cam pompos titlul – dar în interior se echilibrează expunerea): îl puteţi citi la următoarea adresă:
În interiorul articolului se află şi o fotografie reprezentând cele trei părţi care s-au păstrat până în zilele noastre (dintre care doar una dintre ele – cea din fotografie – este larg cunoscută). Oricum, este drept că funcţionarea unui astfel de mecanism este înţeleasă corect – chiar dacă este o explicaţie unilaterală.
Problema care se pune acum ţine de acceptarea realizării unui astfel de mecanism şi înţelegerea utilităţii lui, în contextul societăţii care l-a creat: sau care l-a creat, l-a transmis generaţiei următoare spre folosinţă, până când necesitatea lui s-a pierdut în negura neînţelegerilor, şi alte valori l-au înlocuit.
Aşadar, nu suntem obişnuiţi să credem în forţele şi în cunoaşterile noastre, ale omenirii, iar acest lucru este oarecum normal, datorită existenţei – impusă de cerinţele fiinţării lor – acelor societăţi retrase despre care am discutat anterior, existente peste tot în lume. Asemenea societăţi nu au fost ermetice – vom vedea şi cum au rămas în lume chiar societăţi ermetice (ermetice prin interesele lor egoiste, ascunse de ochii lumii). Din societăţile retrase, moşii şi învăţătorii lor circulau în lume, ca oameni obişnuiţi, oferind experienţa lor oamenilor de pretutuindeni. Ulterior, chiar conducătorii societăţilor deschise au început să culeagă învăţături din lume, formându-şi nuclee de cercetare acolo unde ele nu fuseseră moştenite din străvechimi: ori aşezările erau noi, ori moştenirile fuseseră distruse, prin necunoaştere. S-au format noi nuclee şi s-au separat conducerile laice de cele religioase, tocmai în ideea concentrării pe aspecte ascunse, prin care nucleele aşa-numite „religioase” să poată conduce chiar conducerile laice locale. Multe lucruri speciale au fost create chiar în cadrul unor asemenea nuclee de conducere religioasă: pe de o parte erau folosite pentru a induce incredere în preoţi, ca reprezentanţi ai unor forţe nevăzute, ale unor cunoaşteri pe de-asupra puterilor omeneşti cunoscute, căci dacă nu se făceau în văzul lumii, poporul nu credea că ele pot fi realizate de oameni. Pe de altă parte, aveau tot interesul să menţină sănătatea oamenilor şi mintea preocupată cu tot felul de lucrări, în care religia şi sporturile (în Elada: olimpiadele, exemplul din articolul din www.descopera.ro ) deveneau preocuparea ideală a societăţii momentului. Mai târziu romanii ai folosit o dublă lucrare: scoaterea din teritoriile cucerite a populaţiilor locale (dezrădăcinarea) şi orientarea lor – în sclavie – către „jocuri” soldate cu moartea, prin care ţineau în frâu şi agresivitatea propriului popor, şi aceea a duşmanilor înlănţuiţi. Pe moment au avut rezultatul scontat, dar cu timpul totul s-a întors împotriva lor: schimbarea factorilor energetici şi spirituali a condus către schimbări social-politice de o amploare mult mai mare decât ceea ce credem azi ca fiind mult-vehiculata lene romană. Vom reveni asupra acestui subiect, atunci când vom discuta despre monumentele Romei.
Aşadar, elinii chiar cunoşteau şi foloseau mecanisme foarte complexe. Multe dintre ele zac prin muzee: multe documentare arată cum unele studii s-au făcut pornind de la exponate neidentificate iniţial, atunci când au fost descoperite; între timp altele asemănătoare au fost descoperite, s-a revenit şi asupra celor descoperite anterior, au fost între timp realizate sau adaptate noi metode de detecţie, de cunoaştere a forţelor, a radiaţiilor, a formelor de folosire a materialelor planetare. Multe obiecte însă au fost furate şi se află în colecţiile private ale unor oameni care nu au un fond de cultură foarte dezvoltat, ci le păstrează numai în sens mercatil. Sau zac prin locuri de stocare ale unor instituţii sau societăţi secrete (majoritatea, din nefericire; spunea cineva la TV că numai în subsolurile Vaticanului există un spaţiu uriaş cu documente, artefacte sustrase din lume = puse la „păstrare”... Ce mai scapă şi ajunge repede în „gura lumii” le mai lasă, neavând încotro, dar multe dispar treptat, preluate chiar în astfel de locaţii sau în colecţiile particulare. Uneori nici nu ajung să iasă în mod oficial din şantierele arheologice – sunt minuţios cercetate şi preluate de societăţi mai mult sau mai puţin statale (în ascuns finanţând tocmai în acest scop cercetările) şi din acel moment nimeni nu le mai vede.

De aceea avem impresia, când vedem documentare, că cineva tot bate apa în piuă. Subiectele „trăznet” sunt de multe ori doar titlurile articolelor, conţinutul lor nu este de multe ori prea „trăznet”, şi „apele” se liniştesc repede, oricum.
Dar destul de multe lucruri puţin explicate există totuşi în lume. Sunt explicate cu dezinvoltură ca fiind artefacte realizate de extratereştrii călători prin univers... Şi credem astfel de etichetări.
În lumina celor prezentate foarte pe scurt aici, până acum, cred că putem înţelege că astfel de lucruri, de o precizie deosebită, chiar se puteau face în lume. Începe să se ştie acum despre faptul că în mod oficial nu se prezintă multe lucruri, ca şi cum conducerile societăţii noastre într-adevăr nu ar lua în considerare decât ceea ce este clar măsurabil, explicabil doar prin prisma ştiinţei oficiale. Cu toate acestea, lucrurile nu stau chiar aşa.
Dar să nu ne îndepărtăm prea mult de subiect. Să înţelegem că astfel de societăţi retrase au existat, au menţinut puterea omenirii de a căuta profunzimi, priceperi, cunoaşteri cu totul deosebite, ca măcar acestea să formeze mai târziu intuiţia omului care caută să se dezvolte pe orice căi, cu puterile pe care le are la dispoziţie în orice moment. Să acceptăm, şi să nu uităm faptul că dacii erau numiţi „cei mai înţelepţi” dintre popoarele tracilor – dar să ne intereseze şi în ce consta înţelepciunea lor!!... Înţelepciune care însemna încă de pe atunci: cunoaştere şi aplicarea ei în masa largă a poporului, la nivele de calitate şi profunzime cu totul deosebite.
Ceea ce este mai greu de acceptat azi este calitatea materiilor folosite şi utilizarea înaintată a gândului pentru finalizarea unor procese de multă subtilitate, care conducea împreună la obţinerea unui obiect de înaintată calitate. Şi trebuie accentuat faptul că, dacă pornim de la ideea că astfel de societăţi aveau în mod exclusiv o orientare către cult, către religie oarbă – ne înşelăm foarte mult. Este de discutat un pic despre concentrarea noastră pe cantitate, în detrimentul calităţii. Ţările avansate din punct de vedere industrial s-au orientat astăzi către producţia de calitate superioară în doar câteva ramuri de activitate, lăsând ca lucrurile „de duzină” (cum bine zice românul: adică realizate repede, fără a urmări o calitate deosebită – ci mai curând o utilitate efemeră, răspunzând unor cerinţe de moment, care trec repede) să fie realizate de popoare cărora să le dea o „ocupaţie de duzină”. Este interesant de urmărit şi un astfel de aspect, dar cu alt prilej... Să punctez doar acum faptul că o astfel de direcţie are şi partea ei pozitivă: în fiecare an alte segmente de populaţie vin la rând la un maximum de creativitate (de unde şi acceptarea unei mari fluctuaţii de personal în firmele lumii). Sau, dacă nu este vorba despre un maximum de creativitate pentru toată lumea, este o experienţă pentru toate segmentele spirituale, fiecare după acceptarea vieţii pe care o are. Vom discuta despre modă, manipularea ei, dar şi necesitatea acceptării acestor variaţii pentru îmbogăţirea experienţei umane totale. Să reţinem că o bogăţie atât de mare „azi”, chiar fără o calitate deosebită, se va studia „mâine”, se va aplica în forme calitativ-superioare, rezultând în condiţiile unor alte vremuri şi altor forme de creaţie o diversitate uluitoare de feluri de obiecte: de toate formele şi utilităţile, cu o calitate a execuţiei cu totul deosebită.
Revenind: ar trebui să înţelegem aşadar la ce ar necesita o astfel de calitate înaintată, de precizie mare, pentru oameni despre care credem că nu aveau activităţi de mare precizie. Pentru că aşa ştim, la modul general, despre societăţile antice. Dar ştim destul de multe, spre exemplu, despre cercetările alchimice – chiar dacă astfel de cunoaşteri sunt totuşi foarte puţine: credem că majoritatea erau doar basme, exagerări, activităţi fără un rezultat practic. Ştim totuşi că rădăcinile chimiei de azi s-au format în alchimia de ieri. Nu ştim însă că astfel de cercetări alchimice au avut la bază ştiinţele exacte – mental-spirituale – ale ajutătorilor străvechi ai popoarelor. Nu ştim că astfel de artefacte au fost realizate în mod cu totul special pentru momentele în care oamenii aveau să-şi piardă cea mai mare parte a puterilor lor mentale, rămânând numai cu intuiţii puternice privind posibilităţile de creaţie înaintată. Astfel de aparate puteau fi folosite în tot felul de astfel – dar şi alte asemenea activităţi. Se foloseau pentru determinarea momentelor optime de începere şi desfăşurare a călătoriilor între regiuni cu particularităţi diferite de cele ale pământurilor în care erau născuţi şi crescuţi călătorii cu sarcini deosebit de precise; dar şi a călătorilor obişnuiţi, fiecare om din popor având aceeaşi importanţă pentru conducători şi învăţători, la fel ca şi propriile lor persoane. Se determinau momentele optime ale lucrărilor agricole, iar despre acestea vom mai discuta în viitor. În acelaşi fel se determinau momentele optime ale forţelor umane pentru diferite alte lucrări ale comunităţilor: nu exista pentru ei un moment de maximă sau de minimă importanţă, toate momentele erau alese cu grijă pentru orice fel de lucruri comunitare şi familiale. Se determinau perioadele optime de culegere a plantelor vindecătoare, astfel încât ele să-şi păstreze cea mai mare parte a calităţilor lor nutritive şi vindecătoare, coroborat cu momentul optim al potenţialului activ al culegătorului şi utilizatorului. Toate acestea se urmăreau în cadrul populaţiilor retrase; spre sfârşitul perioadei de fiinţare a acestora, moşii şi învăţătorii au dus învăţături generale în punctele strategice ale populaţiilor deschise, mai cu seamă după dezvoltarea avântată a comerţului. Au fost duse acolo unde s-au dezvoltat artele, construcţiile de mare fineţe poruncite de conducătorii laici şi religioşi. Ulterior, învăţăturile au fost confiscate de aceştia, dar ele şi-au găsit drum strecurat prin lume, pentru ca astfel de cunoaşteri să rămână şi să creeze sâmburii ştiinţelor de mai târziu. Pentru perioada antică, cercetările proprii s-au împletit cu moştenirile confiscate de-a lungul timpului şi cu învăţăturile astfel confiscate treptat din mijlocul popoarelor. Multe lucruri din patrimoniul religios şi laic au fost create astfel sau ţinând cont de cercetările duse cu grijă pentru binele personal. Hainele conducătorilor religioşi (şi mai târziu, laici) erau create cu o astfel de ştiinţă – pentru a se realiza o uşurinţă deosebită de sarcină şi o protecţie pe măsură. Hrana lor urmărea perioade de vegetaţie şi perioade de sacrificiu al animalelor, puţin înţelese azi: ştiau ce animale să sacrifice şi când să fie sacrificate, pentru ca tot ceea ce se consuma astfel să fie cât mai puţin toxic. Unele aparate erau folosite radiestezic – spunem noi azi – pentru determinarea unor locuri speciale destinate construcţiilor – temple şi mai cu seamă anexe de lucru pentru lucrări ascunse ochilor lumii.
Toate erau corelate cu scopul cercetărilor psihologice: psihologia conducerii maselor – despre care azi ştim foarte puţine lucruri (dar mulţi dintre aceşti conducători ştiu foarte bine multe...). Se urmăreau influenţele factorilor cosmic-telurici asupra forţelor trupeşti şi mentale: claritatea gândirii, rapiditatea orientării în momentele grele, influenţa factorilor asupra relaxărilor = moleşelilor – deosebit de important pentru activităţi rapide, cu concentrări multiple – pe multiple planuri...
Folosirea aparatelor de acest fel în transport este prima formă pe care o acceptăm – fie pe mare, fie pe uscat: legată de drumuri lungi, prin locuri primejdioase, în jurul cărora multe feluri de influenţe contribuiau la reuşita sau eşecul călătoriei. Chiar erau folosite la determinarea momentului optim al începuturilor călătoriilor. Am discutat deja că învăţătorii geţi (dar şi cei ai altor societăţi retrase, de pretutindeni) porneau în călătorie ori în Ziua Mijlocului de Vară, ori în Ziua Mijlocului de Iarnă. Ciclic, aveau (şi au, de altfel!!) loc desfăşurări asemănătoare chiar între aceste două puncte, momente cardinale. Aşadar era necesar să se cunoască şi astfel de posibilităţi, ale căror determinari deveneau din ce în ce mai grele chiar şi pentru învăţători – deşi nu şi pentru moşi; dar vremea retragerilor moşilor din mijlocul popoarelor se apropia cu repeziciune şi de multe ori astfel de aparate – mai mici, de mai mica anvergură (dar de aceeaşi precizie totuşi) erau lucrurile cele mai de preţ ale comunităţilor. În tot acest timp, moşii au învăţat oamenii să folosească locurile naturale de împuternicire, să-şi creeze singuri astfel de locuri, ţinând cont de armoniile pământene şi celeste. Urmele lor se găsesc peste tot, uluindu-ne cu precizia matematică a alegerii locurilor de cetăţi, cu construcţiile de o precizie uluitoare, acolo unde aparent nu se putea afla – după concepţia multora – decât un popor de oameni simpli, despre care scriu foarte vag manuscrisele vremii. Legendele şi miturile, baladele populare şi vorbele rămase din bătrâni dezvăluie însă adevărate strategii de viaţă, de muncă şi de luptă: le numim toate la un loc „ÎNŢELEPCIUNE”.
Să încheiem deocamdată, urmând ca subiectul să rămână deschis: vom continua cu alte obiecte de utilitate deosebită, aflate în muzeele lumii.

14 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Te-am citit.

Cristiana spunea...

Asa... Si?!
Ma gandesc daca sa te asmut la comentarii!! Adica stiu eu daca as putea face fata comentariilor tale pertinente, pline de profunzime?! Se zice ca este bine sa fii atent la ceea ce doresti.. s-ar putea sa nu faci fata celor pe care le primesti..
Mi-am zis eu odata: mai bine trec din nou muntii in sandale decat sa intru in vizorul tau!!!
Si totusi...
Cineva spunea ca nu poate comenta pentru ca nu are termeni de comparatie. Cand va fi clarvazatoare - atunci vom studia impreuna. Dar fac aici o precizare. Puteam sa astept sau sa fac un blog fara aparitie publica (blog privat, se poate) si chiar am mers cateva luni fara sa permit motoarelor de cautare sa ma prezinte. Ulterior am inteles ca multa lume doreste sa citeasca chiar daca este doar in postura de a accepta, prin intuitii puternice, ceea ce scriam eu. Si am deschis blogul. Acum ma rusinez pentru perioada aceea de retragere, si de articolele de inceput care erau scrise fara multa ingrijire, stiind ca sunt scrise pentru prietenii mei. Acum imi e greu sa iau tot materialul la puricat, dar poate voi face acest lucru candva. As vrea sa am timp sa fac asta, sa dezvolt subiectele prin prisma experientei pe care am capatat-o in acest an trecut deja.. Doamne, ce frumos an!! Un an in care am petrecut cu voi atat de multe clipe frumoase.. Pentru care va multumesc din tot sufletul meu!!
Ceea ce este foarte important pentru mine - pentru noi toti - este sa imi aduceti in atentie alte lucruri asemanatoare, pe care sa le descifram impreuna, asa cum fac acum: trebuie sa va spun ca multe dintre materialele prezentate aici, pe care le voi prezenta in continuare, sunt oferite prin mail de prietenii mei. Acest pps, pe care am inceput sa-l comentez, mi-a fost trimis de Dan si inca o prietena, multe persoane in trimit materiale care asteapta randul la comentarii-studii - din punctul meu de vedere. Este numai un punct de vedere, chiar daca scriu cu oarecare siguranta. Imi spun limitele, astept sa treaca timp pentru a studia mai profund - dar ramane doar un punct de vedere. La care fiecare dintre voi este obligat - zic eu - sa adauge tot ceea ce circula ca informatie, peste tot. Daca sunt lucruri despre care nu am tinut seama, va rog sa imi aduceti la cunostinta, sa studiez si eu. Poate ca am fost descurajanta la Calatoria Astrala - dar acolo chiar am studiat multe lucruri si parerea mea ramane aceeasi din punctul de vedere al desprinderii corpului astral, lucru care a constituit elementul principal de controversa, lasand religia la o parte. Oricat am studiat, nu vad decat la animale-mamifere iesirea prin laterala corpului astral - la vietuitoarele mai mici nu am studiat decat intruparea in corp astral, foarte serios, atat cat am putut face eu pana acum.
Daca am descurajat cu adevarat... imi cer mii de scuze.

Dan Ioanitescu spunea...

"Cineva spunea ca nu poate comenta pentru ca nu are termeni de comparatie." Paaii... cam are dreptate. Eu nu fac altceva citind de la tine decat sa iau la cunostinta. Sigur ca din cultura misterelor civilizatiilor disparute tot omu' mai stie cateva mistere mai acatarii. Toate se comenteaza de obicei cu: "cum iti explici tu fapul ca, cu tehnologia bla, bla, au reusit sa"...etc., etc... Dar sa vina cineva sa-ti spuna, ca tine: "iata cum s-a intamplat", asta este cu totul altceva.
Nu sunt eu cel mai in masura sa-ti dau un sfat dar ma mananca. Da-ne te rog textele in felii mai mici. Se mesteca mai usor si stii in permanenenta unde ai ramas. N-am cum sa pun semn de carte. Personal, si trebuie sa fiu cinstit fata de tine, nu am reusit sa termin postarile foarte lungi. Si pentru ca nu pot pune semn si ca sa-mi aduc aminte unde am ramas trebuie sa o iau de fiecare data de la inceput. Asta mi s-a intamplat in tinerete cu "Invatati limba engleza fara profesor" de a trebuit la interval de de vreo doi-trei ani sa reiau volumul 1 si astfel nu am mai ajuns niciodata la volumul 2. Tot mi se parea ca sunt nepregatit. Poate o prezentare fragmentata in capitole si subcapitole, poate niste subsoluri scrise cu italice si cu corp mic pentru detalii suplimentare, ar usura putin prezentarea. Desi postarea va parea foarte didactica, in fond expunerile tale nu sunt nici texte poetice, nici literare si nici religioase, ca sa nu necesite o secventialitate. Aceste postari se constituie de fapt, cel putin pentru mine, in lectii. Eu asa le vad.
Mi-am permis sa atac forma. Fondul iti apartine. Acolo unde ai vazut ca am atacat, pe blogul lui X, este pentru ca el prezinta de cele mai multe ori cuvinte sforaitoare cu majuscule care adunate in propozitii mestesugite par ca dau substanta unei postari. Si acolo i-am ciupit si pe adulatori sau pur si simplu am dialogat cu cate unii care stiau ce vorbesc, dar dialogurile erau de cele mai multe ori pe langa subiect.
Sigur ca te voi alimenta cu informatii numai ca s-ar putea sa intre si tot felul de informatii toxice pe care eu nu le pot discerne. Un prieten caruia i-am reprosat ca trimite tot felul de prostii mi-a replicat ca internetul trebuie incins la rosu.

Cristiana spunea...

Da... crezi ca nu stiu??
Pe de alta parte cineva imi spunea ca isi copiaza textul pe computerul propriu si astfel are tot ce vrea. Marcheaza cu o culoare unde a ramas sau face textul citit mai mic.
Dar nu aceasta este problema. Poate ca o au si altii, dar ori au renuntat ca mai citeasca, ori se straduiesc cum pot. Eu nu stiu cum sa scriu mai putin si omul sa inteleaga ceea ce este complexitatea celor pe care le scriu. Bun, am scos inafara textului explicatiile si fac legatura la cuvintele din text cu explicatiile din alte parti. Mai mult, o sa mi iau o sapt. de concediu ca sa fac sinteze. Pe site voi face sinteze. Cine vrea sa citeasca mai mult va avea textul complet. Este greu. Dar ce sa fac... Fac.
Primele articole erau usurele. Cand am inceput sa scriu mai mult si mai greu... numarul de cititori s-a dublat... Stiu ca e greu, stiu ca lumea poate - dar nu e prea obisnuita sa faca mari eforturi intelectuale. Asa ne-a invatat sistemul, ca se poate trece si cu note de 5 sau 6. Daca as scrie mai usurel, cred ca as avea si eu cateva sute de cititori. Am cateva zeci, totusi... Fac si eu acum judecati cu voce tare!!! Na, cum sa explic eu Pestera Ialomicioarei in 3 cuvinte, cand acolo si in jur este o bogatie fantastica de elemente de descris? Bun, fac in 4 5 acte. Al 6-lea sa fie sinteza intregului subiect. Ce parere ai?
Doamne-ajuta!!
P.S. stau sa ma intreb cum va fi la scufundarea Atlantidei: am scris 480 de pagini... Toate capitolele din istoria contemporana au pe putin 300 de pag... Saracia de date a condus la neintelegerea si confuziile pe care le intalnim la tot pasul... in fine... Mai vedem.

Cristiana spunea...

Stau si ma gandesc cum citim articole lungi si grele de la americani... comunicari lungi si destul de invartite... doar pentru ca vin de la americani? Sa fiu iertata de cititorii mei din SUA, tot respectul pentru ei... Doar pentru ca sunt romanca articolele mele sunt grele?? Noi nu putem face lucruri serioase, grele?? Doar manele?? Poate ca le meritam...

Elena spunea...

Si eu te-am citit,Cristiana! Dar eu am facut-o si la propriu si la figurat! Si esti frumoasa in amandoua felurile!

Cristiana spunea...

Multumesc pentru incurajare, Elena. Eu chiar ma descurajez, caci stiu ca este greu de citit si de mistuit. Pe de alta parte, ma gandesc ca doar n-oi fi eu desteapta desteptelor ca numai eu pot sa fac faţă la asa ceva.... Acum sa fiu crezuta ca nu e vorba de nici o suparare.. e numai necajeala mea ca dam inapoi asa de repede... Dar nu stiu s-o fac totul mai simplu. Si chiar cred ca toate confuziile provin de la lipsa unor explicatii, care sa creeze un tablou nuantat al tuturor faptelor, constructiilor, structurilor, gandurilor, simtirilor tuturor timpurilor, felul in care ele au virat de la o perioada la alta.
Uite, am pus o sinteza la Bucuria Cunoasterii si... e ca naiba!!! Acum ma chinui sa o cosmetizez. Pai treaba e aia???
In fine, sa vorbim. Poate iese ceva bun din asta.
Sa traiesti, Elena, suflet cald si bun!!! (dar nu ma mai lauda ca o sa mi iasa cornite!!!) Acum spune si tu, cum crezi ca e mai bine: sa fac mai multe articole, sau sa fac in interiorul unui articol mai multe subpuncte?? Stai ca pun intrebarea pe blog.

Elena spunea...

Draga Cristiana,ceea ce iti pot spune eu e punctul de vedere al unui om simplu,fara studii superioare dar care are cat de cat habar despre ce vorbesti tu.Cred ca ar fi bine daca ai explica inaintea fiecarui articol cuvintele care ti se par mai grele,mai putin cunoscute(gen "pat filamentar"-asta in articolul despre monade)asa ar intelege mai bine cititorii ceea ce scrii si li s-ar parea mai usor.Pentru ca daca nu prea inteleg,articolul poate parea lung chiar daca are doar doua fraze.Sunt foarte multi oameni care abia acum afla despre ce vorbesti tu draga mea si poate ca ar vrea sa invete dar le este greu,insa nu pentru ca ar fi comozi sau prosti dar pur si simplu n-au stiut ca exista si asa ceva.Si ei au nevoie de ajutor de la cei care sunt de mult pe drumul asta,cei care stiu mai multe ,cei a caror capacitate de asimilare si intelegere a informatiilor este mai mare.Cu cat creste numarul celor care iti citesc articolele(si le si inteleg)cu atat si "masa critica"despre care vorbeai pe Empower va creste! Si iti dai seama ce lucru maret faci tu cu munca ta intru lumina,Cristiana?Deci,draga mea, daca ai vorbi- putintel- ceva mai simplu ,ar fi minunat! Parerea mea! In rest,se vede si se simte efortul pe care il depui si eu personal ,nu pot decat sa-ti multumesc pentru faptul ca am ajuns sa cunosc un omulet(vorba Danielei) asa frumos ca tine! Si pentru a-ti raspunde la intrebare mie mi-ar placea sa citesc un articol cu mai multe subpuncte.

Cristiana spunea...

Multumesc Elena.
Si eu ma gandeam la acelasi aspect, asteptam mai multe pareri in cursul zilei de azi. Tocmai asta iti spuneam, am pus sinteze la cererea oamenilor, caci explicatiile pot fi cat o carte, cu gandul ca ceva-ceva tot se va intelege. Acum dezvolt. Nu am avut cum sa iau nici o zi libera in toata perioada acesta, ca sa ma ocup. Si asa sunt obosita crunt. Dar poate ca gresesc ca intru si pe alte forumuri, site uri, asta ma oboseste si mai mult. Ar cam trebui sa mi vad de treburile mele...
Parerea mea a fost ca daca se intampina greutati se vor cere explicatii. Oricum efortul pe care il faceti voi citind ceva mai elevat este demn de tot respectul.
Multumesc pentru sustinere, pentru toate gandurile si vorbele bune pe care le primesc intotdeauna de la tine! Si de la ceilalti, dar acum iti raspund tie. Si multumesc tuturor in acelasi timp! Am primit incurajari frumoase sa merg mai departe, si asta conteaza cel mai mult.
Si inca ceva, draga mea, din punct de vedere spiritual, studiile superioare sunt o formula de angajare in lume pentru oamenii care au de indeplinit sarcini extinse de lucru in aceasta perioada de trecere, pentru ca nu s-au putut desfasura in secolele trecute. Ne-am obisnuit noi sa privim altfel lucrurile. Cei care au studii restranse sau medii au o lucrare spirituala proprie sau pe un sector ingust de lucru public. Nu ar trebui sa punem foarte mare accent pe asa ceva, in sensul pecare il punem noi. Dar si asta este invatatura de echilibrare. Oamenii de larga cunoastere sociala (conducatori, actori, chiar persoane care lucreaza cu public larg) sunt foarte rar spirite cu sarcina de invatatura - dar ei mijlocesc invatatura de comportament, de la care am fost intarziati in ultimele 2 milenii. Cinematografia, TV, mass-media sunt forme de recuperare comportamentala si de imbogatire permanenta a experientei fiecarui spirit in parte. Chiar este de dezvoltat acest lucru, o sa ma gandesc la un articol..
Dan a facut un lucru foarte bun. Si, pentru ca ai adus vorba, la el am citit acea propozitie: din masa care critica sa devenim masa critica.
Nu degeaba l-am asmutit eu la comentarii, desi imi era frica de el!! Insa sunt genul de om care, daca are frica de ceva, acolo se cam arunca, ca sa si piarda frica! Si acum a fost la fel. Totul cred ca a fost constructiv. Sper sa nu renunte el sa mai dea pe aici... M-ar intrista mult.
Cu bine, Elena! Mergem mai departe. Este o lucrare frumoasa, merita - zic eu!!

Dan Ioanitescu spunea...

Cristiaaaana..!!
Draga Cristiana,

Am gresit ca am facut un foc de paie.
Nu te necaji. Eu am o limita, nu tu si nici textul tau. Eu sunt cel care nu are rabdare sa citeasca , nu tu care ai rabdare sa scrii. Eu cer felii mai mici de tort. Tu esti generoasa, dai tot tortul.
Am facut arta pentru arta, comentariu de dragul comentariului. Si doar te-am prevenit ca nu-ndraznesc sa ma apropii de fond pana nu-l inteleg.
Iar eu in superficialitatea mea m-am ratacit pe blogul lui X dornic de cancanuri "spiritualiste"
in loc sa-mi fac temele cum se cade.Chiar ai putea sa te distrezi putin cu comentariul de azi.

Cristiana spunea...

Daaaaaaan!! Trezeste-te!! Ai facut cel mai bun lucru din lume!!
Ti-as scriu un comentariu lung de 10 pagini... dar din tot ceea ce am scris pana acum - chiar te rog sa citesti tot ceea ce am scris la comentarii, si la Om Cuminte si aici si sa consideri ca fiecare raspuns a fost jumatate si pentru tine.
Chiar printre tei, mierle si iasomie m-am gandit si la tine. Am vorbit despre tine. Nu mi-e rusine sa vorbesc despre oameni. Despre bucuriile si durerile lor, despre incredintarile lor. Ai facut un lucru bun. Alta era nedumerirea mea, dar m-am calmat, ai fost Vox populi, cu urmarea cunoscuta... De fapt, Iulius si Gabriela au tras semnalul de alarma, dar eu le-am vârât pe gât că o sa fac cursuri si mai dihai!! Si Iulius... ce sa mai zica... a zis ca mergem mai departe!! Gabriela este o mare curajoasa, a inghitit si gata!! Dragii de voi!!
Bun, mai vorbim si maine... mi se inchid ochii de somn. Si nu am apucat sa raspund Ancai, prietena mea care s-a intors din Tibet. Asa ca tine cont de faptul ca alta data chiar nu o sa mi mai fie frica de tine.. acesta a fost botezul cu apa.. Cand o sa intri in "fond" o sa fie botezul cu foc!! Dar pana atunci ... ma fac eu mare!!!
Cu drag, Chris

Anonim spunea...

In toate publicatiile controlate, ni-se striga faptul ca Romania a murit..ca Poporul Roman..nu mai este,suntem agresati cu fapte negative..crime..orgii..grupuri de oameni in distractie degradanta..
Urmele materiale lasate de zbaterea oamenilor acestui pamant..ma refer la obiective industriale..au fost sterse..topite..transformate in moloz..imprastiat pe pamantul sfant al tarii..pste trupul nostru si al mosilor nostrii..
Intr-o clipa..am gandit cladiri pentru Biblioteca Nationala,Muzeul National de Istorie,Opera Nationala,pentru ca in ele sa pastram trecerea materiala si spirituala a Poporului Roman.. si ei ce au facut cu ele...le-au transformat in locuri de balci...
Romania si Poporul Roman nu au murit..Spiritul Daciei...este vesnic..ma bucur sa va gasesc aici in Romania Profunda..voi sunteti vesnicia...prin creatia voastra ..nemurirea..

Andrei spunea...

Am gresit ceva..la comentariul anterior este indicatia..anonim.. nu ma numesc Andrei.

Cristiana spunea...

Daaa... asa este....
Dar un om batran si cu mintea plina de inima imi spunea odata: necajeste-te... este dreptul tau, doar sa nu te tina mult..
Si m-am gandit ca da, avem dreptul sa ne necajim si dupa ce ne trece un pic sa ne straduim sa facem ceva care sa construiasca, macar si o idee, macar si o clipa de frumos, orice.. oricat ar fi de greu, oricat de mult ne-am zbate, rezultatul este doar pentru ca ne-am straduit... Nu vrem sa inlocuim ceva inainte de a se vrea el insusi inlocuit, vrem sa cladim pe langa...
Poate ca am inceput chiar sa reusim!!!