Este un subiect mult mai scurt, dacă ştim azi cum să-l abordăm. Conştiinţa pune în discuţie alegeri pe care omul le are de făcut între o formă nouă şi o formă veche de manifestare, între manifestări negative şi pozitive, distructive şi constructive, între egoism şi altruism: la orice nivel şi în orice fază de evoluţie. Oamenii acelor vremuri ştiau limitările lor în funcţie de evoluţia pe care o avea fiecare, mai ales în condiţiile în care ştiau bine cu toţii că la un moment dat fiecare popor va cuprinde întrupări ale unor spirite cu evoluţii foarte diferite până la nivel familial, de cuplu familial. Iar acest lucru avea să dărâme vechi cuminţenii familiale, de aşezare, de popor, din cauza nepotrivirilor de încredinţare cu care fiecare venise pe Pământ. Şi nici un om nu putea veni atunci, în faţa semenilor săi, decât cu atitudinea sa plină de corectitudine, o atitudine rectilinie, verticală şi fără egoisme în alegerile sale. De fapt pare prea simplist să numesc numai egoismul, dar el stă la baza tuturor nedreptăţilor lumii din ultimele 4-5 milenii (o cifră în medie la nivel mondial). Interesele personale şi de grup restrâns se împletesc şi stau la baza agresiunilor apărute ca urmare a pierderii posibilităţilor de urmărire a propriilor interese.
Iar oamenii din vremurile pe care le studiem acum ştiau foarte clar că orice frică omenească derivă din frica de diminuare, şi apoi de pierdere a puterilor spirituale cu vibraţie înaltă şi foarte înaltă: mai ales cele mentale şi astrale prin care orice om putea cunoaşte în profunzime întreaga lume în care trăia. Este o frică subconştientă şi sunt necesare multe trăiri, în multe locuri din univers (pe unde s-au format tot feluri de frici) pentru ca ea să se diminueze şi să reducă viteza de acumulare a altora noi, în condiţii şi ele mereu noi de trăire, oriunde în acest univers.
De asemenea, oamenii ştiau bine că nu vor mai beneficia de cumularea puterilor şi cunoaşterilor pe grupuri spirituale, aşa cum veniseră pe Pământ. În trecut o aşezare era formată prin întruparea unui grup compact de spirite cu aceeaşi evoluţie; treptat aveau să se amestece grupurile spirituale, pentru ca fiecare spirit în parte să se obişnuiască să trateze pe oricine ca pe propriul său frate spiritual. Şi aici ne putem aminti despre povestea biblică a Turnului Babel – metaforizarea pulverizării grupurilor spirituale piramidale: pulverizarea grupurilor spirituale are exact această raţiune de a nu se forma cu uşurinţă influenţe puternice directe reciproce (turn, puternic, compact), ci numai de la distanţă fraţii spirituali să se poată ajuta reciproc. Fiecare să se orienteze singur, relativ singur, ajutând şi lăsându-se ajutat la rândul său de oricine din jurul său. Doar în destinele din vremurile echilibrante, calme, liniştite fraţii de spirit şi de grup au fost întotdeauna împreună; şi vor fi din nou în viitorul apropiat cei ce vor rămâne pe Pământ (pentru că mulţi vor pleca de pe Pământ, întorcându-se în locurile din univers de unde au venit pe Pământ): din nou se vor ajuta reciproc, în deplină cunoştinţă de evoluţiile lor împreună – să-şi depăşească tendinţele din vieţile fizice anterioare cu manifestări agresive, depresive, perverse, dispreţuitoare, etc., şi să continue toate lucrările specifice perioadei care va urma. Este necesar de atenţionat în acest sens faptul că oamenii s-au grupat în timpul acestei perioade grele (şi continuă încă şi acum) în funcţie de interese personale – spirituale sau materiale, în grupuri mai numeroase sau mai restrânse din acelaşi popor, în grupuri de popoare sau grupuri de indivizi din popoare diferite dar cu aceleaşi înclinaţii.
Trăim cu toţii, mai mult sau mai puţin, sub influenţele vibraţionale considerabil de puternice ale lumii, sub imperiul uitării importanţei conştiinţei înalte de odinioară, a evoluţiei noastre avansate, dar momentan necunoscute – doar intuite prin pretenţiile de multe ori absurde cu care ne prezentăm în faţa lumii, crezând că ni se cuvin mai multe decât primim....
Azi toate acestea nu sunt percepute ca atare – dar în avans fiecare om a ştiut ce nivel de putere a conştiinţei poate avea în situaţiile, conjuncturile în care aveau să se desfăşoare întrupările personale, lăsând pentru alte cicluri de vieţi – după multe şi detaliate întăriri pe alte meleaguri ale universului – re-verificări ale celor de care vom fi în stare să manifestăm în spaţiile cu vibraţii joase.
Ceea ce putem numi azi puterea noastră spirituală la opoziţie – sau rezistenţă în faţa vibraţiilor joase – aduce în viaţa noastră nu neapărat subtilităţi cât manifestări brute de care scapă greu orice spirit. Subtilităţile există, dar deocamdată ele nu sunt urmărite până când cele grosiere nu sunt cunoscute în detalii: tocmai de aceea cei care ne punem întrebarea de ce nu vor oamenii să se preocupe de spiritualitate, când ar trebui să se gândească serios la acest aspect. Cei care sunt la prima lor călătorie regresivă doresc să-şi cunoască manifestările grosiere, brute, brutale, dar şi cei vechi, şi foarte vechi în asemenea călătorii, au nevoie de astfel de cunoaştere, a manifestărilor brutale – căci ne trebuie tuturor să descoperim influenţele pe care le primim în acest fel de mediu planetar. Nu numai înfluenţele exterioare lucrează asupra noastră: tot timpul ni se dezvoltă alte forţe radiante spirituale, care au tendinţa să ne tragă în jos, şi doar prin voinţa şi conştiinţa noastră ne putem întărim forţele radiante vechi, deja dezvoltate, corectate şi consolodate; prin puterea celor vechi, consolidate, le vom dezvolta treptat şi pe cele mici, cele mai noi, care la rândul lor ne vor îmbogăţi şi întări mereu puterea spirituală totală.
Dezvoltarea radiaţiei noastre totale este un proces care se petrece permanent – şi nu ştim azi despre astfel de dezvoltări. Dar vom consolida şi acest fel de cunoaştere, în condiţiile de azi: căci în trecut, în vibraţii înalte, am fost conştienţi de acest lucru şi am fost de asemenea conştienţi că în vibraţii joase – ca şi în variaţii puternice de vibraţii, aceste diferenţe ne pot trage cel mai mult în jos, spre manifestări agresive mai ales, dar şi spre alegeri dubioase, care ni s-ar părea ciudate comparativ cu încredinţările pe care le avem despre propria noastră persoană. Şi descoperim că ştiam cândva că lucrurile se vor petrece în acest fel, şi acceptarea acestui fapt ne poate ajuta mult să ne observăm cu atenţie intenţiile, atenţiile, dar şi intuiţiile.
Desigur este mult de asimilat în asemenea condiţii, nu este nimic uşor – dar noi chiar ne-am bazat pe astfel de condiţii grele pentru a face eforturi de ridicare a sufletului din propriile sale căderi de o clipă... Sunt complexităţi care scot din profunzimile sufletelor noastre multe neacceptări, superficialităţi, nerecunoaşteri – toate având drept scop reluarea, după terminarea vieţii fizice, analizarea şi corectarea necesară înaintărilor noastre.
Ne-am obişnuit să credem că evoluţiile sunt liniare, mereu ascendente – dar ele ne aduc de fapt întoarceri nu neapărat pentru că nu am învăţat ceva sau ne-am lăsat influenţaţi de cineva – ci pentru că permanent ni se dezvoltă noi raze, plăpânde la început, care prin neputinţa lor proprie, naturală, ne trag momentan înapoi. Este ca şi cum am spune că naştem un copil care ne atrage toată atenţia şi ne cere nu numai renunţari la alte activităţi frumoase, plăcute, minunate, interesante, ci şi oboseli, nervi, pe care nu ni le dorim – dar le avem... Dar “copiii” aceştia cresc şi ne vor ajuta în toate celelalte manifestări, întărindu-ne reciproc, crescându-ne unul pe altul.
Acestea sunt cele mai profunde legităţi ale evoluţiilor noastre şi treptat le putem pătrunde chiar şi în timpuri atât de grele ca şi cele pe care încă le mai traversăm şi azi... Să avem numai răbdare cu noi, dar mai ales cu cei din jurul nostru...
...Şi toate acestea erau cunoscute în vechime – ne-am obişnuit, cred, cu această idee!!!... dar o astfel de cunoaştere mergea oricum mult mai departe, omul lucra permanent cu el însuşi din absolut toate punctele de vedere pentru a-şi creşte şi consolida forţele spirituale în toate firele de destine care aveau să-l conducă tot mai departe.
Dorinţa fiecărui om a fost atunci să poată rămâne în cadrul acestor înalte idealuri profunde, chiar dacă cu greu majoritatea oamenilor le vor cunoaşte dar nu se vor pute ridica la nivelul împlinirii lor: dar nădăjduiau că măcar să simtă cândva tendinţa personală de înălţare către asemenea idealuri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu