Este o discutie foarte interesanta… Şi care poate fi foarte amplă…
O chestiune interpretată în fel şi chip de-a lungul timpului, iar cea mai complexă înţelegere nu se află în zilele noastre, ci undeva la rădăcina timpului măsurat de la potop încoace.
Care vine in intelegere ca fiind Sfantul Spirit al lui Dumnezeu, de la care vine Suflarea de viaţă. Care nu poate fi contestată şi împiedicată să se desfăşoare, prin împiedicarea naşterii copiilor sau prin suicid.
Deşi acest lucru este cu dus-întors, căci aveau, încă din ultimele faze ale imperiilor dinainte de Iisus, interesul să se nască copii sau să trăiască oamenii - de bine, de rău - pentru păstrarea forţei de muncă…
În linii mari, cam asta ar fi în prezent. În ascuns însă se cunosc prea bine toate cele decretate drept erezii: numai ei aveau dreptul ascuns sa le cerceteze, sa aplice rezultatele cercetărilor şi să decreteze încredinţările.
Dar să o luăm încetişor.
Sunt multe lucruri bune, care însă, prin intenţiile celor care le-au pus în forme sociale, s-au impurificat, apoi treptat şi-au pierdut mult din credibilitate. Adică intuiţiile corecte, bune, dintr-un moment dat s-au convertit în conştientul lor în necesităţi perverse, iar apoi s-au creat în timp explicaţii după logica omeniei, cel puţin a echilibrului universal. Adica aşa cum au venit în viaţa oamenilor, de la bun început.
Aşa funcţionăm, orice spirit, până când ne creăm înţelegerile şi obişnuinţele de a opera de la bun început, şi permanent apoi, din sentimente înălţătoare, şi nu din necesităţi comode, sau agresive, ascunse după cuvinte frumoase.
Toţi am trecut prin asta. Toate spiritele trec prin aşa ceva, în evoluţiile lor. Într-un fel este adevărată fraza “Păcatul este înaintea mea pururea”: pentru că spiritul ştie că a făcut ceva ce nu mai trebuie să facă. Dar nu trebuie să plătim pentru aşa ceva şi să muncim cocolind pe cei care nu agrează munca scoţând ochii celor pe care îi obligă la slugăreală. Să nu ne lăsăm pedepsiţi pentru anormalităţi, aberaţii ale comportamentului altora. Să fim foarte atenţi la tot ceea ce ne cer alţii – dar în egală măsură şi la ceea ce nu vrem să oferim altora… Căci dezechilibrul poate veni oricând ne aşteptăm mai puţin din partea noastră proprie.
Să revin.
În societăţile care au pus bazele religiilor, preotii stiau foarte bine ca existau foarte multe lucruri pe lumea aceasta care fuseseră la un moment dat bunul întregii omeniri, dar care fuseseră uitate între timp. Ştiau foarte bine că timpurile se schimbă şi oamenii îşi pierd cunoaşterile şi abilităţile mentale, dacă nu rămân cât de cât în cunoaştere. Au dezvoltat activităţi mentale, au căutat şi au găsit mostre de lucruri create sau modelate de oamenii timpurilor anterioare, au studiat tot fondul cultural al diferitelor popoare, infiltrându-se direct în mijlocul lor sau cercetând mental (prin clarvedere directă, prin retrocogniţie) câmpurile şi structurile universale.
Mentalizarea, pe scurt, călătoria astrală, erau metodele de operare curente, de altfel singura activitate a multor segmente preoţeşti. Diminuarea segmentului cunoscătorilor s-a realizat prin interzicerea învăţăturilor înaintate: interzicerea scrisului, cititului - prin institurea castelor, claselor sociale; interzicerea călătoriilor personale (legarea de pământ); instituirea muncilor obligatorii pentru reamenajarea vechilor construcţii, pentru construcţii noi, pentru întreţinerea tuturor celor care aveau participare directă sau indirectă la astfel de ţinere a poporului departe de cunoaştere.
Preoţimea veche ştia bine că austeritatea ţine mintea liberă, de aceea îşi creau doar condiţii de trai de înaltă calitate şi obligau la întreţinerea unei curăţenii şi ordini a spaţiilor, pentru ordonarea şi curgerea energiilor ajutătoare, pentru activitatea lor mentală avansată. Dar învăţau conducătorii laici să întreţină bogăţii din ce în ce mai rafinate, pentru a întreţine starea de dominare mentală chiar şi asupra lor.
Ştiau foarte clar ca:
- se poate opera cu energiile ca şi cu armele - încă mult mai bine, mai sigur, încă în plus neştiut, ascuns, ceea ce pentru ei era un avantaj enorm... Da, cu "suflul de viata datatorul" se poate acţiona si pentru constructie, vitalizare, dar si pentru distrugere, omorâre. Tot aşa cum azi folosim lasere pentru taiere si pentru sudura. Si faceau si una, si alta. Cand s-a luptat cu preotii egipteni, pentru eliberarea iudeilor din robie - Moise asta facea: tot de la ei invăţătură, caci avusese parte de educatie de... faraon...
Nu toti oamenii ar fi putut intelege astfel de puteri, de aceea a păstrat învăţătura pentru cei care aveau puteri mentale ridicate, uşor detectabile pentru un om învăţat. Si tot el a invatat preotii iudei cum sa faca acelasi lucru. Acei ani pe care i-au petrecut in desert, nu a fost o simpla invarteala, ci pentru a învăţa că toată puterea se poate folosi, canalizată pe 2 cai: invataturi si aprofundarea invataturilor, acolo unde nu puteau sa fie urmariti, mai ales daca erau in miscare de la un loc la altul; pierderea contactului cu ei, in situatia in care preotii egipteni ii urmareau dincolo de desert, pândind sa iasa de acolo si sa îi urmărească in continuare. Desertul are o energetica speciala, o constructie nisipoasă care sparge fronturile, si sunt bine lasate sa existe in acest moment planetar, in care oamenii nu-si pot tine gândurile in frâu. Furtunile de nisip, ca si cele de apa sparg fronturile mentale si nu mai poti urmari ceva. de aceea ne simţim împrospătaţi în prezenţa unor ape în mişcare.
Deci tot timpul în care iudeii s-au învârtit prin desert, Moise a format si oameni noi, din cei nou nascuti, care nu puteau fi in continuare lesne cunoscuţi de catre preotii egipteni; au format un front nou uman de lucru mental, care au schimbat complet grupul aflat in desert. Numai asa au scapat de preotii egipteni.
- revenind la preoţii egipteni, să amintim că ei operau cu fluxuri energetice asupra nou nascutilor familiilor conducatoare din statele din jurul lor, slabind corpul astral al copiilor. Nu-i omorau, ci prin atacuri slabe dar repetate asupra legaturilor corpului astral cu restul sistemului corporal al omului in somn, pana la anii maturitatii aceia nu ar mai fi putut lucra mental, chiar sa fi vrut. O astfel de procedură se folosea nu numai împotriva duşmanilor, ci şi împotriva propriilor conaţionali, cei care se împotriveau voinţei lor, căutând să conducă pe cont propriu. Hatsepsut a depasit impunerile preotesti, dar am de studiat serios asupra felului în care s-au derulat evenimentele acolo. Nefertiti, la fel: despre ea am studiat si am inteles mult mai multe lucruri; ea a reusit sa-i puna la punct si vom mai discuta despre ea mult, candva.
- de comentat si faptul ca preotii stiau bine ca exista cu adevarat zei - dar nu cei pentru care impuneau populatiilor supunere, dandu-se drept mijlocitorii lor. Acei zei erau o masluire, o perversiune religioasa, iar preotii stiau bine ca exista si "zei" - entitati care erau cu "ochii" pe ei, dar de la distanta, si nu se amestecau in facaturile preotilor. Stiau bine de Moşi - ii numeau Bătrâni - si chiar a fost o lupta la un moment dat pentru a-i... supune voinţei lor!! Nu stiau, sarmanii, cu cine aveau de a face... Iar Bătrânii au operat prin intermediul oamenilor, nu direct, dovedind multa forta de echilibru si iubire.
Interesant este faptul ca iudeii si-au dorit prin Moise suprematia, Moise a cerut aceasta invatatura si putere pentru poporul său, dar nu i s-a acordat, cum era si normal. Atunci Moise a inteles ca toti oamenii sunt iubiti de Dumnezeu si ca Yehova este de fapt reprezentarea universala, chiar daca iudeii il credeau doar Dumnezeul lor. Si chiar reprezentanţii lui - ştiuţi în mare taină - se dovedeau a fi ajutărori universali...
Dar se pare ca numai Moise a inteles.
Cand a venit Iisus, fiecare segment de populatie a crezut ce a putut din sarcina lui pe Pamant. El a venit pentru toate vietuitarele de pe Pamant, pentru toata galaxia si mai departe, sisteme galactice locale...
Iar acest lucru este doar parţial recunoscut azi.
Chiar si la noi, daca spun ca Zalmoxis nu era ... proprietatea noastra, zeul nostru absolut, mândria exclusivă a poporului dac... ci a fost coordonator pentru o mare parte din EuroAsia si apoi alături de altii, pentru intreg Pamantul... unii se supără... Ce-i aia, Zalmoxis a fost AL NOSTRU !!!... Cu stampila si parafa...
Glumesc... dar este foarte trist...
Să reţinem aşadar. pentru preoţi, de la începuturile religioase ale omenirii, Duhul Sfant a fost o combinaţie între puterea spiritului şi materialul - energia - cu care acesta poate opera în vederea susţinerii încredinţărilor proprii.
Când puterile mentale şi-au năruit "stăpânii", dovedindu-se o capcană de piederea a întâietăţii în faţa perşilor, antrenaţi puternic şi pe planul voinţei, şi pe planul folosirii armelor şi puterii brutale trupeşti, egiptenii au pierdut definitiv bătălia pentru putere.Chiar dacă Cleopatra a reoşit să înţeleagă că trebuiesc folosite toate puterile omului, totul a fost mult prea târziu. Şi cu siguranţă că a fost bine aşa.
Ceea ce a rămas a fost încredinţarea că mintea omului poate face , scorni, rafina multe. Chiar atât de multe, incredibil de multe. Sau credibil. Depinde din ce unghi de vedere privim lucrurile... Treptat în special iezuiţii şi-au dat seama ca Sfântul Spirit este o noţiune universală, adică acel spirit care nu oboseşte niciodată, care nu îmbătrâneşte niciodată, care poate lucra în orice condiţii, pentru sau împotriva tuturor.
Si s-au pus pe treabă.
Sau... au continuat-o...
Doamne iarta-ma, îi cam judec, poate..
O chestiune interpretată în fel şi chip de-a lungul timpului, iar cea mai complexă înţelegere nu se află în zilele noastre, ci undeva la rădăcina timpului măsurat de la potop încoace.
Care vine in intelegere ca fiind Sfantul Spirit al lui Dumnezeu, de la care vine Suflarea de viaţă. Care nu poate fi contestată şi împiedicată să se desfăşoare, prin împiedicarea naşterii copiilor sau prin suicid.
Deşi acest lucru este cu dus-întors, căci aveau, încă din ultimele faze ale imperiilor dinainte de Iisus, interesul să se nască copii sau să trăiască oamenii - de bine, de rău - pentru păstrarea forţei de muncă…
În linii mari, cam asta ar fi în prezent. În ascuns însă se cunosc prea bine toate cele decretate drept erezii: numai ei aveau dreptul ascuns sa le cerceteze, sa aplice rezultatele cercetărilor şi să decreteze încredinţările.
Dar să o luăm încetişor.
Sunt multe lucruri bune, care însă, prin intenţiile celor care le-au pus în forme sociale, s-au impurificat, apoi treptat şi-au pierdut mult din credibilitate. Adică intuiţiile corecte, bune, dintr-un moment dat s-au convertit în conştientul lor în necesităţi perverse, iar apoi s-au creat în timp explicaţii după logica omeniei, cel puţin a echilibrului universal. Adica aşa cum au venit în viaţa oamenilor, de la bun început.
Aşa funcţionăm, orice spirit, până când ne creăm înţelegerile şi obişnuinţele de a opera de la bun început, şi permanent apoi, din sentimente înălţătoare, şi nu din necesităţi comode, sau agresive, ascunse după cuvinte frumoase.
Toţi am trecut prin asta. Toate spiritele trec prin aşa ceva, în evoluţiile lor. Într-un fel este adevărată fraza “Păcatul este înaintea mea pururea”: pentru că spiritul ştie că a făcut ceva ce nu mai trebuie să facă. Dar nu trebuie să plătim pentru aşa ceva şi să muncim cocolind pe cei care nu agrează munca scoţând ochii celor pe care îi obligă la slugăreală. Să nu ne lăsăm pedepsiţi pentru anormalităţi, aberaţii ale comportamentului altora. Să fim foarte atenţi la tot ceea ce ne cer alţii – dar în egală măsură şi la ceea ce nu vrem să oferim altora… Căci dezechilibrul poate veni oricând ne aşteptăm mai puţin din partea noastră proprie.
Să revin.
În societăţile care au pus bazele religiilor, preotii stiau foarte bine ca existau foarte multe lucruri pe lumea aceasta care fuseseră la un moment dat bunul întregii omeniri, dar care fuseseră uitate între timp. Ştiau foarte bine că timpurile se schimbă şi oamenii îşi pierd cunoaşterile şi abilităţile mentale, dacă nu rămân cât de cât în cunoaştere. Au dezvoltat activităţi mentale, au căutat şi au găsit mostre de lucruri create sau modelate de oamenii timpurilor anterioare, au studiat tot fondul cultural al diferitelor popoare, infiltrându-se direct în mijlocul lor sau cercetând mental (prin clarvedere directă, prin retrocogniţie) câmpurile şi structurile universale.
Mentalizarea, pe scurt, călătoria astrală, erau metodele de operare curente, de altfel singura activitate a multor segmente preoţeşti. Diminuarea segmentului cunoscătorilor s-a realizat prin interzicerea învăţăturilor înaintate: interzicerea scrisului, cititului - prin institurea castelor, claselor sociale; interzicerea călătoriilor personale (legarea de pământ); instituirea muncilor obligatorii pentru reamenajarea vechilor construcţii, pentru construcţii noi, pentru întreţinerea tuturor celor care aveau participare directă sau indirectă la astfel de ţinere a poporului departe de cunoaştere.
Preoţimea veche ştia bine că austeritatea ţine mintea liberă, de aceea îşi creau doar condiţii de trai de înaltă calitate şi obligau la întreţinerea unei curăţenii şi ordini a spaţiilor, pentru ordonarea şi curgerea energiilor ajutătoare, pentru activitatea lor mentală avansată. Dar învăţau conducătorii laici să întreţină bogăţii din ce în ce mai rafinate, pentru a întreţine starea de dominare mentală chiar şi asupra lor.
Ştiau foarte clar ca:
- se poate opera cu energiile ca şi cu armele - încă mult mai bine, mai sigur, încă în plus neştiut, ascuns, ceea ce pentru ei era un avantaj enorm... Da, cu "suflul de viata datatorul" se poate acţiona si pentru constructie, vitalizare, dar si pentru distrugere, omorâre. Tot aşa cum azi folosim lasere pentru taiere si pentru sudura. Si faceau si una, si alta. Cand s-a luptat cu preotii egipteni, pentru eliberarea iudeilor din robie - Moise asta facea: tot de la ei invăţătură, caci avusese parte de educatie de... faraon...
Nu toti oamenii ar fi putut intelege astfel de puteri, de aceea a păstrat învăţătura pentru cei care aveau puteri mentale ridicate, uşor detectabile pentru un om învăţat. Si tot el a invatat preotii iudei cum sa faca acelasi lucru. Acei ani pe care i-au petrecut in desert, nu a fost o simpla invarteala, ci pentru a învăţa că toată puterea se poate folosi, canalizată pe 2 cai: invataturi si aprofundarea invataturilor, acolo unde nu puteau sa fie urmariti, mai ales daca erau in miscare de la un loc la altul; pierderea contactului cu ei, in situatia in care preotii egipteni ii urmareau dincolo de desert, pândind sa iasa de acolo si sa îi urmărească in continuare. Desertul are o energetica speciala, o constructie nisipoasă care sparge fronturile, si sunt bine lasate sa existe in acest moment planetar, in care oamenii nu-si pot tine gândurile in frâu. Furtunile de nisip, ca si cele de apa sparg fronturile mentale si nu mai poti urmari ceva. de aceea ne simţim împrospătaţi în prezenţa unor ape în mişcare.
Deci tot timpul în care iudeii s-au învârtit prin desert, Moise a format si oameni noi, din cei nou nascuti, care nu puteau fi in continuare lesne cunoscuţi de catre preotii egipteni; au format un front nou uman de lucru mental, care au schimbat complet grupul aflat in desert. Numai asa au scapat de preotii egipteni.
- revenind la preoţii egipteni, să amintim că ei operau cu fluxuri energetice asupra nou nascutilor familiilor conducatoare din statele din jurul lor, slabind corpul astral al copiilor. Nu-i omorau, ci prin atacuri slabe dar repetate asupra legaturilor corpului astral cu restul sistemului corporal al omului in somn, pana la anii maturitatii aceia nu ar mai fi putut lucra mental, chiar sa fi vrut. O astfel de procedură se folosea nu numai împotriva duşmanilor, ci şi împotriva propriilor conaţionali, cei care se împotriveau voinţei lor, căutând să conducă pe cont propriu. Hatsepsut a depasit impunerile preotesti, dar am de studiat serios asupra felului în care s-au derulat evenimentele acolo. Nefertiti, la fel: despre ea am studiat si am inteles mult mai multe lucruri; ea a reusit sa-i puna la punct si vom mai discuta despre ea mult, candva.
- de comentat si faptul ca preotii stiau bine ca exista cu adevarat zei - dar nu cei pentru care impuneau populatiilor supunere, dandu-se drept mijlocitorii lor. Acei zei erau o masluire, o perversiune religioasa, iar preotii stiau bine ca exista si "zei" - entitati care erau cu "ochii" pe ei, dar de la distanta, si nu se amestecau in facaturile preotilor. Stiau bine de Moşi - ii numeau Bătrâni - si chiar a fost o lupta la un moment dat pentru a-i... supune voinţei lor!! Nu stiau, sarmanii, cu cine aveau de a face... Iar Bătrânii au operat prin intermediul oamenilor, nu direct, dovedind multa forta de echilibru si iubire.
Interesant este faptul ca iudeii si-au dorit prin Moise suprematia, Moise a cerut aceasta invatatura si putere pentru poporul său, dar nu i s-a acordat, cum era si normal. Atunci Moise a inteles ca toti oamenii sunt iubiti de Dumnezeu si ca Yehova este de fapt reprezentarea universala, chiar daca iudeii il credeau doar Dumnezeul lor. Si chiar reprezentanţii lui - ştiuţi în mare taină - se dovedeau a fi ajutărori universali...
Dar se pare ca numai Moise a inteles.
Cand a venit Iisus, fiecare segment de populatie a crezut ce a putut din sarcina lui pe Pamant. El a venit pentru toate vietuitarele de pe Pamant, pentru toata galaxia si mai departe, sisteme galactice locale...
Iar acest lucru este doar parţial recunoscut azi.
Chiar si la noi, daca spun ca Zalmoxis nu era ... proprietatea noastra, zeul nostru absolut, mândria exclusivă a poporului dac... ci a fost coordonator pentru o mare parte din EuroAsia si apoi alături de altii, pentru intreg Pamantul... unii se supără... Ce-i aia, Zalmoxis a fost AL NOSTRU !!!... Cu stampila si parafa...
Glumesc... dar este foarte trist...
Să reţinem aşadar. pentru preoţi, de la începuturile religioase ale omenirii, Duhul Sfant a fost o combinaţie între puterea spiritului şi materialul - energia - cu care acesta poate opera în vederea susţinerii încredinţărilor proprii.
Când puterile mentale şi-au năruit "stăpânii", dovedindu-se o capcană de piederea a întâietăţii în faţa perşilor, antrenaţi puternic şi pe planul voinţei, şi pe planul folosirii armelor şi puterii brutale trupeşti, egiptenii au pierdut definitiv bătălia pentru putere.Chiar dacă Cleopatra a reoşit să înţeleagă că trebuiesc folosite toate puterile omului, totul a fost mult prea târziu. Şi cu siguranţă că a fost bine aşa.
Ceea ce a rămas a fost încredinţarea că mintea omului poate face , scorni, rafina multe. Chiar atât de multe, incredibil de multe. Sau credibil. Depinde din ce unghi de vedere privim lucrurile... Treptat în special iezuiţii şi-au dat seama ca Sfântul Spirit este o noţiune universală, adică acel spirit care nu oboseşte niciodată, care nu îmbătrâneşte niciodată, care poate lucra în orice condiţii, pentru sau împotriva tuturor.
Si s-au pus pe treabă.
Sau... au continuat-o...
Doamne iarta-ma, îi cam judec, poate..
15 comentarii:
Clar ca buna ziua!
Undeva, intr-o carte "ce naiba stim de fapt?" cand a venit vorba despre magie, primul comandament al magicienilor era: "spune-le (convinge-i!) ca ei nu pot fi magicieni!". Camelia postase de curand chestiile astea, dar din pacate si-a inchis blogul.
Acum stiu si de ce exista Sfantul Duh si Sfantul Spirit, care de fapt inseamna acelasi lucru.
Logica ta se tine bine iar lucrurile explicate se leaga frumos unele de celelalte.
N-am intrebari, pentru ca sunt chestiuni lesne de priceput. :)
M-a facut sa zambesc exclamatia ta finala. Cat despre preoti ca si deschizatori de drumuri... da-mi voie sa nu fiu defel in consens cu tine. Preotii, inca din cele mai vechi timpuri si absolut in toate religiile, chiar si cei care erau ferm convinsi de justetea faptelor lor, nu au fost si nu sunt decat o imensa frana a credintei. Si aici ma refer cu precadere la preoti si nu la celelalte componente ale clerului ca de pilda calugarii. Preotii, intelesi ca spirite calauzitoare, nu sunt mai presus decat varianta lor laica, anume politicienii.
Tu spui ca laserul nu ar fi putut fi inteles de catre contemporanii lui Moise? Eu afirm ca 99,9% din contemporanii lui Einstein nu au idee de cum functioneaza in principiu. Si totusi el este folosit, pentru taiere industriala, asa cum ai spus. Pentru a usura viata.
Moise si inainte de el multi altii, au tinut ascunse multe tehnologii si cunostinte doar de dragul PUTERII. Tot Moise si confrati de ai sai din toate timpurile au distrus valori inestimabile ale culturii universale, incluse intregi popoare, in numele a ceea ce ei considerau misiunea lor. Au inclus in Biblie, daca este sa ne referim doar la religia crestina, doar textele pe care le-au considerat oportune, eliminand pe cele "incomode". Nu mai vorbim de razboaie si scindari care isi pun si astazi greu amprenta pe dezvoltarea societatii. In "zelul" lor "sfant", in ultima suta de ani, cel putin, au reusit sa indeparteze de credinta mult mai multi oameni in raport cu noii prozeliti. As putea sa dau milioane de exemple, dar ma opresc si tin sa precizez ca, la fel ca mine, foarte multa lume a fost nevoita sa isi revizuiasca pozitia fata de Dumnezeu, tocmai din vina "pastorilor". Si daca orice rau este spre bine, sunt multumit ca s-a intamplat asa. Imi pare rau doar pentru zecile de mii de generatii care nu au avut sansa noastra, cine stie pe ce meleaguri minunate ne-ar fi putut purta religia daca am fi ramas ignoranti si liberi...
Sorine,
Vorbiti amandoi despre exact acelasi lucru. Nu exista contradictie intre parerile voastre decat eventual in modul de expunere.
Ce-o fi scris Moise nu stim. Stim doar ce ne-au lasat copistii. Ai perfecta dreptate.
(1)
Da, mai Dane, sunteti baieti buni, mai, suntem cu totii sufleţele bune !!
Acum, ca am stabilit asta (!!!) sa vedem ce mai e de comentat pe aici !! Nu ne putem intinde totusi prea mult la discutii, dar treptat le vom discuta impreuna pe toate.
In primul rand da, problema cu magicienii este cu dus-intors. Cand cunosti cateva lucruri macar despre puterea mintii, nu mai faci magie (circăraie.. iluzionism..). Nici macar nu mai folosim notiuni pe care pana atunci le-am folosit in mod curent. Nu mai poti vorbi superficial, dar nu in sensul rau al cuvantului (as fi profund daca ar merita macar cineva din jur efortul...) ci al celui care nu stia si folosea ce avea repede la indemana. Mentalizarea este actiune cu mintea la fel cum actiune ai numim ceea ce facem cu membrele noastre. Mintea poate avea 1000 de maini, la fiecare nivel al unui set de corpuri. Orientalii au imaginea omului cu 3 perechi de maini. La fiecare set de corpuri cate o pereche: corpul fizic, corpul astral-mental si corpul spiritual. Dan, Irina, voua v-am explicat ce reprezinta filmuletul acela "Dansul celor 1000 de maini" il voi pune si eu aici, cu explicatiile de rigoare, cand voi relua postarile la Creatia materiala. Excelent acest YouTube, spectacolul in sine, caci nu arata numai actiunea, ci si schimbarea culorilor aurice in functie de activitatea umana. Reluam pe larg discutia.
Activitatea mentala poate sa fie folosita in sensul rau sau bun, am discutat asta deja. La inceput omul mai poate minti, pe urma omul devine treptat onest. Magicianul dispare, chiar daca se mai manifesta un timp, inertial. Adica pana cand intelege bine de tot ca nu mai poate face asa ceva si ramane cinstit, moral, pentru eternitate Iadul este al celui care afgla, chiar din timpul vietii care ii este data spre constientizarea relelor pe care le poate face, din experienta altora, a celor care au depasit momentul. Se lupta sa nu creada si sa nu ajunga la fel, caci crede ca acela a facut-o din dezolare, din disperare, si se va intoarce candva la felul acela de a fi... Nu crede, pentru ca nu are experienta personala de a folosi moralitatea. Vrea sa foloseasca in veci fortele pe care le are, atunci cand vrea si pentru ce vrea el.. Nu vede, nu simte cum ar face la fel cu celalalt, fara ca sa fie luat de prost, dispretuit si batjocorit. El, care este un "cineva"... simte ca este "cineva" si ca este incurajat sa fie "cineva", chiar si pt. ca este lasat sa-si faca de cap. "De cap" adica cum il poate duce capul, mintea, folosind-o in modul pe care el il crede universalizat.
Dupa terminarea unei astfel de vieti, adevarul i se releva in plinatatea sa.
De ce atunci?? Este foarte normal sa primesc permanent o asemenea intrebare. Si raspunsul este simplu, in felul lui: pentru ca pana la sfarsitul vietii va face tot setul de greutati celor din jurul sau, pe care il poate face la momentul desfasurarii vietii sale. In acest fel, poate sa ajute segmente mari de spirite sa constientizeze toate nuantele remanente de manifestări subtil-negative pe care nu le-a inteles anterior. Mai intai intelegem formele grosolane, ulterior mergem la subtilitati.
Si devenim un alt fel de magicieni, dar nu mai denumim asta "magie". unii o numesc magie alba, dar nu mai este magie. Este bunatate omeneasca, pricepere, calitate înaltă...
(continuam)
Scuze...
In acest fel, poate sa ajute segmente mari de spirite sa constientizeze toate nuantele remanente de manifestări subtil-negative pe care nu le-aU inteles anterior.
Cristiana draga,
N-ai vrea tu oare daca am sa te rog sa intri cand ai timp pe buriculpamantului la "praful si pulberea" ca ne impotmoliram in suflet si spirit?
Ba ai vrea!
Ai vrea?
Multumesc.
Chestia cu magicianul mai avea o conotatie, adica tot omul poate fi un magician, decat ca nu stie. Cel care stie si descopera si cum se face, pentru a lasa impresia de magie si pentru ca magia sa aiba efect ii va prosti pe ceilalti, spunandu-le ca ei nu pot fi magicieni.
Multumesc pentru invitatie, este un subiect deosebit de complex, cred ca il voi comenta timp de o saptamana cu toate lucrurile interesante pe care le ati discutat voi acolo!!
Da, ai dreptate, cu aceasta conotatie, referitor la magie. De aici, si asa a inceput jocul preotilor egipteni. Asa s-au perpetuat multe lucruri, pe multe directii. Si ei au stiut, atunci, ca vor cuceri lumea, credeau ca vor sti si cum, de aceea au fost foarte contrariati ca au putut fi invinsi de catre un popor de loc rafinat. Accesau viitorul, credeau intr-o lume rafinata cucerind nordul... Exista in lume o vorba plasata in "gura" unui segment personificat prin personajul colectiv "Toth" care atragea atentia "Sa nu cumva sa spuneti ceva oamenilor sudului" si totusi ei, egiptenii, vedeau clar cum "nordul" era cucerit de ei...
Da, l-au cucerit... Peste capul persilor, arabilor, romanilor...
Dar exista si o poveste buna in tot ceea ce a fost si inca va mai fi un pic: nu se putea sa se intample altfel, au trebuit sa se sprijine pe o realitate, caci altfel nu ar fi putut pune pe roate o astfel de facere. Bine, am scris mai intai "afacere", am sters, a fost o facere, o facatura, si pentru ei - o afacere, foarte rentabila in planul.. nu as zice material, cum ne am obisnuit sa spunem, nu are a face materia, saraca cu poftele si ambitiile unor oameni.. Mai curand in planul puterii, stapanirii..
Povestea buna a fost aceea a faptului ca s-au sprijinit pe elemente de spiritualitate locala, pentru a atrage populatia. Altfel popoarele ar fi descoperit repede minciuna din spatele a tot ceea ce era pe rol. Si se stie ca furia poporului poate fi foarte mare. Numai prin alta furie o poti opri, chiar daca nu ii apartine, ii este straina.
Tot ceea ce a fost bine a fost ca s-a pastrat forma generala, dar s-a pus in alte straie. S-a inlocuit personajul, dar a ramas invatatura. Miturile s-au pastrat, doar ca ele au fost plasate in viata unor personaje biblice. Despre asta insa am discutat in alt articol, Tradarea lui Deceneu, de pe Blogul unui om cuminte. Voi relua discutia aceea cand vom vorbi despre Sarmisegetuza.
Acum.. poate facem foc in paie ude, dar sa nu uitam ca vibratia abia a inceput sa creasca... Lucrurile abia au inceput sa fie intelese.. Si tot creste.. si nu se mai opreste!! Da, da, chiar asa!! Si numerele de magie vor lua sfarsit.. De fapt se clatina chiar acum...
Corpul cu cele trei perechi de maini simbolizeaza triada care este omul in realitate. Doua maini ale corpului fizic (''soma''), doua ale celui mental (''psyche'') si doua ale spiritului (''pneuma'' sau ''nous'').
Nu este deloc indicat ca practicile magice sa devina apanajul tuturor. Faptul ca unele elite ezoterice se pervertesc este indiscutabil, dar nu am avea de-a face decat cu si mai multe invertiri daca magia ar fi eliberata in lume. Avem deja exemplul tehnologiei, nu stiu de ce insista unii. Avand in vedere proasta interpretare (deseori literala) de catre majoritate nu pot sa fiu decat de acord cu cei care in diverse concilii au decis scoaterea anumitor pasaje din textele sacre. Desigur si la cautatorii sinceri poate aparea la un moment dat o senzatie de frustrare, datorata acestor chichite care tin de ''birocratia'' unei confrerii religioase. Trebuie sa ne mai gandim si la consecinte insa, nu doar la gest in sine. Chiar si asa deja tot infloresc secte bazate pe efecte speciale si ideologii kitsch, incapabile de metafizica.
Cei care pun obstacole sunt doar replica binemeritata a celor care nu le pot depasi. Aceasta este anularea dualitatii in biunitate.
Am tot promis ca o sa fac o descriere ampla la Dansul celor 1000 de maini, dar sunt foarte multe de scris , raspunzand la intrebari si completand astfel tesatura intelegerilor noastre de moment.
Eu nu scriu din carti, ci din studiile mele prin clarviziune, asa incat folosesc expresii romanesti si completez, pe cat imi este in putere acum, explicand confuziile care s-au perpetuat de-a lungul timpului. Atat cat ajung si eu sa studiez. Pornim de la faptul ca exprimarile au tinut cont de comparatii cu viata din vremurile cand au fost create, la nivele legate de realitatea perceputa prin ochii obisnuiti, prin simturile obisnuite ale omului. de aceea apar multe metaforizari, care sunt luate d ebune azi, cand putem oferi explicatii ample, sprijinindu-ne pe cele cunoscute azi.
Astfel, dupa parerea mea, prima pereche reprezinta mainile trupului, a doua abiliatile astral-mentalului - caci numai prin echilibrul emotionalului se poate derula activitatea mentala (creatoare, distrugatoare sau planificatoare-imaginativa), ajutate de cauzal si a treia a spiritualului. Toate fiind de fapt puterile, fortele spiritului care se manifesta prin corpuri: corpul fizic, complexul format din: corpul astral, corpul mental, corpul cauzal si complexul corpurilor spirituale: corpul spiritual (budhic), corpul spiritual (atmic), corpul enesic si corpul supraenesic.
In acest fel, se configureaza omul creator universal care este - care a s-a manifestat astfel in stravechimi pana la ultima glaciatiune (omul manifest mental), care se manifesta azi (omul manifest intuitiv-manual) si revenirea in viitor la manifestarea mentala, dar impreuna cu intreaga experienta acumulata la moment.
Cat despre problemele religioase, parerea mea este exprimata in text, dar iti respect parerea proprie: cineva trebuie sa fie de acord si cu cele pe care le-au facut religiile de-a lungul timpului, nu??!! Am studiat in detaliu vechimile si pot spune cu incredintare ca textele nu au fost saracite cu buna intentie, ci pentru a pastra puterea pentru conducerile religioase (caci si cele laice treptat au fost saracite de cunoastere directa). De aceea s-au creat organizatiile secrete bazate pe cultura numita oculta, de fapt pastrand cat s-a mai putut din cunoasterile vechi pentru propria putere. Nu a poporului, intentia nu a fost sa pastreze pentru a oferi candva popoarelor, la relaxarea timpurilor, aceasta cunoastere. Clarvazatori au fost in toate timpurile: ei au vazut ca puterea li se va limita, si au pastrat cunoasterea pentru acele vremuri. Adica acestea, pe care le traim acum. Amestacarea reprezentantilor religiilor in randurile laicilor, si invers, nu a condus la fraternizarea lor, ci la agravarea rupturilor dintre structuri. Chiar daca par ele a se intelege, nu cred ca lucrurile stau asa, in subsoluri... Cred ca asta ne face pe noi, azi, sa ne putem preocupa pe cont propriu de cunoasterea lumii.
Se pot face multe analize de acest fel, dar parerea mea este ca nu e drept sa ma implic in ele mai mult decat a explica cate ceva legat de viata noastra curenta. Caci sunt atat de multe alte studii in care ne putem implica!!!!! :)))))))) !! (emoticonul lui Dan!!)
@Albaidaq:
Ceea ce tu afirmi cu privire la textele apocrife ar avea sens doar intr-un singur caz: turma, animale de povara. Cailor, pentru a nu se speria de masini, cica, li se pune acea specie de ochelari. Nu stiu cat poate sa functioneze si ma indoiesc ca acel animal are o inteligenta atat de limitata incat sa nu stie asocia si zgomotul respectivelor masini. Cu atat mai mult cand vorbim despre oameni.
In afara faptului ca tu proclami aici niste privilegii elitiste, cu care pot fi de acord, dar numai in cazul in care sunt bazate pe efortul diferit prestat, as avea placerea sa imi fie explicat din care motiv consideri ca Enoch sau Ilie au fost "rapiti la cer", unde li s-a recomandat in mod expres sa divulge ceea ce au vazut? In multe locuri, in Biblie, se atrage atentia, sub amenintarea celor mai cumplite pedepse, asupra adaugariisau sustragerii chiar si a unui singur cuvant. Sau si asta era tot pentru turma?
Sectele si toate scindarile au proliferat tocmai de aceea, pentru ca s-a creat un precedent, prin conciliul de la Niceea. Lumea a vazut ca nimeni nu i-a trasnit pe cei care si-au permis, de la inaltimea functiilor auto-proclamate, sa cioparteasca si sa coase dupa interese. Iata ce spune Ioan: Eu, Ioan, am auzit si am vazut lucrurile acestea. Si dupa ce le-am auzit si le-am vazut, m-am aruncat la picioarele ingerului care mi le arata, ca sa ma inchin lui.
Dar el mi-a zis: Fereste-te sa faci una ca aceasta!Eu sunt un IMPREUNA slujitor cu tine si cu fratii tai, proorocii si cu cei ce pazesc cuviintele din cartea aceasta. Inchina-te lui Dumnezeu!"
Remarcabila modestie din partea unui Inger, daca e sa ne gandim cu ce placere intind mana la sarutat pana si cei mai marunti preoti. Se pare ca nu de "prostime" trebuiesc protejate rastalmacirile...
Fratilor nu exista preoti marunti si nici oameni marunti ...toti suntem egali in fata lui Dumnezeu.Vorbiti de Duhul Sfant si denigrati preotii ,ar trebui sa stiti ca la terminarea studiilor cel care devine preot primeste ''harul preotiei ''prin punerea mainilor ierarhului pe crestet ,vorbesc de sucesiunea apostolica.Mergeti si va marturisiti la un parinte duhovnic si incercati sa fiti mai frumosi la suflet nu la infatisare sau la ''vorbe mestesugite''.Va imbratiseaza cu drag un parinte ''marunt''.
La multi ani, parinte!
Daca cumva mai treceti pe aici, sa stiti ca m am gandit foarte mult asupra celor pe care le-as putea numi un raspuns pentru dvs.
Sorin, prietenul blogului meu este un om bun, corect, cult, la care tin foarte mult. Felul in care s-a exprimat dansul aici mi se pare corect din punctul de vedere al ierarhiei bisericesti - nu este o exprimare dispretuitoare. Sunt sigura ca la ierarhie s-a referit, strict, aici. As spune numai ca da, cunosc un parinte care m-a certat ca am vrut sa i pup mana, si atunci am spun asa: "Da.. daca stam sa ne gandim ca Iisus nu ar fi acceptat niciodata asa ceva, e corect.." Si dansul a zambit si mi-a spus: "Ei, vezi ca stii?!"
Oricum, respect atitudinea celui religios si a celui care nu este religios. Pentru ca nu cred ca cel care nu stie de religie nu este iubit de Dumnezeu. Cred ca Dumnezeu nu are nici o regula in iubire. Cred ca vrea doar sa fim corecti, buni, sa invatam ce este mai inaltator in societatea in care traim.
Eu trec cu vederea cate o vorba pe care o stiu ca nu este spusa cu dispret sau rautate; daca eu ma stradui sa nu folosesc expresii obisnuite, intrate in cotidianul nostru, nu pot atrage atentia celor cu care dialoghez. Exista o libertate care o respect.
Dar va inteleg si pe dvs. foarte bine. In plus, vorbim despre Duhul Sfant pentru ca nu cred ca exista vreo constrangere, dupa parerea mea, in astfel de discutii. Nu uit sa explic oamenilor sa nu judece preotii de azi prea mult: doar unii preoti stiu bine ca multe lucruri sunt false si nu le spun nimanui - cu atat mai mult celor care urmeaza seminarul teologic. Nu toti profesorii, medicii sau invatatorii au har, cred ca sunteti de acord cu mine. Nu toti preotii iubesc trecutul romanesc, asa cum am vazut ca cititi dvs. astfel de scrieri si ma bucura foarte mult acest lucru. Chiar dansii denigreaza cumplit, vehement, invatatura dacica si pe cei care se intereseaza de ea. Poate ca nu se cunosc decat scrierile eline si romane, in care se discuta de barbari, pagani.. Stiti cum era cu dacii? care si-ar fi aruncat omaenii in suliti ca sa duca mesaje lui Zalmoxis? Exact asa cum se denigra crestinul despre care stia ca Iisus si-a pus trupul si sangele in fata omenirii spunand "Luati, mancati.. acesta este trupul meu" si despre vinul de pe masa "Acesta este sangele meu.. care se varsa pentru multi".. Si au instigat poporul la dementa pentru ca crestinii isi mancau conducatorii spirituali...
Dacii stiau bine ca Zalmoxis este viu, este Mosul din Cuibul muntilor, era organizatorul lor, nu era zeu.. dar daca lumea numea asa ceva "zeu".. ei aveau chiar mai multi "zei" si nu-si imaginau cum poate cineva fi altceva decat ceea ce stiau ei.. La randul lor romanii numeau zei ceva ce nu se potrivea de loc cu ceea ce credeau dacii, getii.. La fel si celtii.. Dar sa ne oprim aici, altfel nu mai termin!! Sunt cam vorbareata.. chiar si la scris!!
Sa va spun ca nu suntem frumosi la infatisare.. ci la suflet!! Vorbele nu ne sunt foarte mestesugite.. ale altora sunt "mestesugite" adica pervertite in asa fel, incat "dau bine" si ametesc tare! Si acestia sunt politicienii din toate structurile vietii noastre, fie ea sociala, politica sau religioasa.. Si, din nefericire, am intalnit pe aici si tineri care au invatat sa imite foarte bine astfel de structuri, astfel incat sa ne arunce cu noroi in fata cand incercam sa dam tot ce avem mai bun, mai frumos, mai spiritual in noi..
Am scris mult, nu inseamna ca si vehement. Chiar sunt un om cuminte!! Chiar daca nu si din prea multe puncte de vedere religioase, dar il iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul! El stie asta..
Doamne ajuta!
@ Cristiana: Majoritatea religiilor indo-europene erau politeiste doar pt adeptii lor lipsiti de simt metafizic. Asa cum este cazul din crestinism cu unii din cei care, fiind prestatori ai unei meserii- fie ea chiar vanatoarea, tind catre o veneratie a sfantului patron al breslei respective. In realitate, religiile indo-europene aveau forma unui monism panteism, la interior. Asa cum traitorii Vedelor stiau ca toate zeitatile secunde sunt doar alte fete ale lui infinitului Brahma sau cum orficii si pytagoreicii stiau ca toate extensiile zeiesti sunt absorbite intr-una singura. Poate este cunoscut aici si orfismul lui Socrate, cel care indemna pe exoterici sa caute UN zeu. Si nu intamplator crestinismul a prins rapid in zona europeana, caci si M. Eliade scria in ''De la Zalmoxis la Gingis-Han'' ca prezenta unor notiuni metafizice rafinate la daci, precum si experienta ascetica a celor care alcatuiau ezoterismul, au dus la adoptarea rapida si fara probleme a principiilor crestine.
@ Someone: Eh, ai inteles tot ce ai vrut tu sa intelegi. Eu iti aratai cu exemple ca obstacolul este o oglindire a lipsei de merit care tot persista si tu mi-ai spus ca eu tin cu ursu'. Si am ceva cu caii.
Iisus de ce oare o fi vorbit si in pilde, si nu le-a zis asa direct? Ca sa nu spun ca Biblia e plina de alegorii pe care unii le iau mot-a-mot si se intreaba de ce le-o fi dat Iisus alora sa bea in continuare la ''nunta'' sau de ce s-a suparat pe smochin. Unele lucruri sunt pentru divulgat pe scara larga, altele nu. Dar daca era sa nu se modifice (adica sa se schimbe MODUL) nimic-nimicut, intelegi ca asta ar fi putut implica si interdictia traducerii? In speta, mentinerea limbii originale ca unic vehicul sacru, precum in Islam, unde traducerile nu au valoare potrivita exegezei? Nu poti aplica aceeasi masuratoare la orice. S-ar chema reductionism.
Fireste ca Ingerul a prevenit idolatria prin Cuvantul sau. Caci idolatrie este venerarea oricarui surogat al lui Dumnezeu, inclusiv a preotului, iar preotul care nu avertizeaza asupra acestui lucru, da, are un mare pacat in jurul sau. Atentie, chiar si venerarea literelor Cartii, venerarea Cartii ca atare, asadar, este idolatrie. Dar sa nu confundam mereu venerarea cu necesarul respect.
Permite-mi, te rog, sa te corectez. Nu NUMAI de ''prostime''...
Sper ca afirmatiile nu ti se trag din niscaiva sumare experiente marcante cu primii reprezentanti ai clerului intalniti, desi tare imi este ca aceasta iti pricinuieste subiectivismul.
p.s.:
Cei care s-au intrunit la Niceea nu erau niste parveniti uzurpatori, erau, multi din ei, chiar crestini care scapasera prigoanei si rezistasera torturilor, am putea spune veteranii supravietuitori.
p.p.s.: Pe cat sunt de ''elitist'', pe atat sunt de meritocrat.
(1)
Albaidaq, iti respect parerea, si o adaug si pe a mea.
Cred, in urma studiilor mele privind un anumit aspect al omenirii de-a lungul tuturor epocilor ei de fiintare, ca noi, acum, suntem lipsiti de ceea ce numesti tu simt metafizic, sau macar majoritatea oamenilor sunt in acest fel, caci nu a avut nimeni bunavointa sa-i ofere asa ceva drept invatatura, printre altele... Mult mai multi oameni aveau in trecutul dinaintea lui Iisus, si chiar un pic dupa, acest simt mult mai dezvoltat, prin prisma caruia ei chiar il asteptau intr-un anume sens pe Iisus, chiar daca nu sub numele acesta.
Si tocmai de aceea Deceneu a acceptat ideea crestinismului cu mult inainte, si acest lucru este greu de crezut de multi dintre noi. De altfel a existat si o mare controversa, sustinuta de oameni luminati pe la inceputul anilor '90 (o fi fost si mai devreme, nu zic nu, dar atunci am aflat eu despre ea, in presa), daca Deceneu a tradat poporul sau nu... Am scris ceva despre aceasta controversa pe blogul meu principal.
Nu doresc sa ma amestec in cele pe care le mostenim din gandirea diverselor scoli cunoscute, caci ei stiau multe lucruri si lasau mostenire foarte putine. Si mi se pare normal, pentru gradul de acceptare scazut al majoritatii conducatorilor de societi cunoscute de noi. Dar stiau lucruri pe care azi noi, cei din popor, sa spunem asa, nu le credem, dar conducatorii nostri le cunosc bine si nu ne spun mai nimic... De aceea oamenii se cearta, se neaga.. In timp ce alte popoare cunosc multe lucruri si ne dau efectiv peste nas pe forumuri...
Eu scriu despre cele pe care, daca ai avut cumva curiozitatea, le-am scris in textele expuse. Adica, multe popoare, si parti din cam toate popoarele lumii, au stiut de diferenta reala - nu aceea impusa populatiilor, care a ramas cu timpul in lume - dintre zei si mosi. Zeii erau aceia care nu se amestecau, nu impuneau, nu cereau. Nu faceau obiectul discutiilor intre oameni, pentru ca oameni foarte putini stiau despre ei cu adevarat, iar aceia taceau. Erau mosii, batranii, vracii - diferitelor popoare. Unii erau ai tuturor, si oamenii stiau bine.
Zeii care erau expusi pe soclurile templelor erau povesti de adormit constiinta poporului, motive pentru a-i pune in lanturi, a le impune prestarea de munca infinita neplatita, doar minim sustinuta in viata. Nici zeii adevarati - entitatile astrale si dimensionale - si nici mosii nu indemnau la munca sau la lupta. Ei au invatat lumea si apoi au lasat-o sa vada singura, cu ochii ei, ce pot face cand au libertatea de a alege, de a face orice cu ceea ce au la dispozitie. unii numesc asta incercarea lui Dumnezeu... Poate ar fi mai curand un extemporal...
Si asta am trait cu totii mai departe. Lucrurile invatate de la ei au fost de o complexitate pe care nu o acceptam, orgoliosi, azi. O vom accepta, bucurosi - maine! Pentru nimeni nu este nici o problema.
Si vom descoperi fiecare ce a facut, cand si cum, si asta nu neaparat pentru a da socoteala - caci nimeni nu o cere... Ci pentru ca fiecare trebuie sa stim unde ne situam comparativ cu standardele proprii de traire, la nivele optime. Si apoi sa ne aducem singuri, cu puterile si cunoasterile pe care le avem, la nivelul optim, folosindu-ne in mod echilibrat de cunoasterile, de atitudinile si comportamentul de nivel normal in astfel de conditii - nu la nivele foarte inalte, care cer cu totul alte standarde.
(2)
Da, stiu ca am mai spus asta, dar eu nu cred ca am evoluat din maimute si nu cred ca omul s-a trezit fricos de zei. A devenit foarte tarziu, cam dupa Babilon, i s-a impus frica de puterea preotilor, care se dadeau reprezentantii zeilor. Dar populatiile de pe intreg globul au pastrat sistemul stravechi de cunostere si de trai pana foarte tarziu, cam pana pe la 900 -1000, cred - dar nu am studiat acest lucru in mod expres inca. Si abia de atunci incoace putem vorbi despre istoria contemporana, cand 90% din populatiile Pamantului au fost obligate sa-si uite originile, in loc sa fie sustinute sa si le pastreze.
Si inca ceva, chiar scris in presa la un moment dat, chiar discutat de istorici de renume mondial... Desi Deceneu a acceptat crestinismul pur, ideile inaltatoare ale sale, fara influenta romana atat de trambitata, crestinismul in forma sa actuala, religios si restrictiv, s-a impus cu forta in Tarile Romane, iar crestinarea de acest fel s-a finalizat in sec. XVII, conform documentelor din arhivele secrete ale Patriarhiei. Dar pentru asta nu trebuie sa judecam, dar sa stim...
Cu tot respectul pentru preotii nostri, cei care se preocupa cu tot sufletul pentru inaltarea spirituala a poporului nostru.
Este foarte trist.
Dar... vorba ta: poate ca "Unele lucruri sunt pentru divulgat pe scara larga, altele nu." Inca. Multi mai au alte sarcini de rezolvat, pe urma vom vedea.
Mi-a placut cum ai pus problema venerarii. Mi s-a parut bine dezvoltat, din punctul meu de vedere.
Imi place conversatia, daca este echilibrata, asa cum a fost expusa. Trebuie sa imi spun aceasta parere, fara sa supar pe altii, Sorin, Dan si cu tine ati fost echilibrati, din punctul meu de vedere. Caci acest spatiu nu il doresc un spatiu de lupta, asa cum se prezinta alte bloguri, ci de studiu. Cu tot respectul meu, pentru voi.
Sa ne mentinem in aceste limite.
Trimiteți un comentariu