I. IDEI PRINCIPALE
1. Venind din evoluţiile cu cunoaşteri avansate ale perioadei anterioare, oamenii acelor vremuri ştiau tot ceea ce ţine de evoluţia spiritelor umane.
2. Urmăreau consolidarea cunoaşterilor lor, odată cu adaptarea manifestărilor din viaţa fizică, cunoscând faptul că ele se vor pierde în conjuncturile planetare şi sociale din viitor.
II. DETALII, DISCUŢII
După ce am studiat câteva linii generale ale trăirilor spiritelor umane în epoca acestor începuturi fizice pe Pământ, să detaliem câteva aspecte care ne vor lămuri mai bine asupra celor ce stăteau la baza analizelor şi înţelegerilor umane din acele timpuri, aşa cum le-am discutat până acum. Să nu uităm că de foarte puţin timp avuseseră loc schimbări deosebit de importante pe planetă, aspectul ei total era schimbat, dar schimbări deosebite avuseseră loc în părţile cele mai profunde ale ei: biosistemul schimbase ponderea intrării unor spirite la întrupare, iar populaţiile umane lepădaseră corpurile lor – prin dematerializarea corpurilor fizice plus eterice după care aproape toate spiritele umane (toţi primarii fără excepţie şi o mare parte din secundari) au rămas ca entităţi astrale în jurul Pământului. Populaţiile fizice umane au fost regenerate, refăcute prin intermediul Moşilor, care aduceau în lume, prin nou-născuţii lor după glaciaţiune, o corporalitate adaptată tuturor celor care urmau să formeze noua viaţă umană pe Pământ. Erau întrupate astfel pe rând blocurile spirituale piramidale şi mare parte din ajutătorii lor secundari şi centrali pe toate continentele lumii, dar mai ales pe continentele Cian şi A’Tlan. Fostul continent A’Tlan se rupsese în două mari părţi – cele pe care azi le numim America de Nord şi Europa. Restul continentelor se îngustaseră mult datorită condensării plafonului ceţos, complet, iar toate continentele se îmbogăţeau rapid cu o reţea de noi ape curgătoare, izvorâte din pungile de ape scurse în soluri.
Vibraţia întregii planete rămăsese la un nivel diminuat mult după ultima glaciaţiune, dar nu atinsese punctul ei de minimă vibraţie imediat după glaciaţiune. Un astfel de punct avea să fie atins în viitorul planetei, privind derulările din perspectiva oamenilor pe care îi studiem. Iar oamenii, toţi oamenii fără nici o deosebire, ştiau bine acest lucru. Ştiau de asemenea şi faptul că, în momentul în care acest punct minim vibraţional se va instala, oamenii vor trăi în el suficient de mult pentru ca o asemenea vibraţie să impulsioneze toate vieţuitoarele planetei cu cele mai joase vibraţii ce pot fi folosite fără dezorientare majoră în acest punct al universului. Şi în acel moment coordonatorii evoluţiilor din galaxie vor interveni în circulaţiile energo-materiale din subzona universului în care se află Pământul şi vor aduce fluxuri noi, cu vibraţie mare, înaltă, din marile porţi care închid şi deschid cerurile către alte lumi – azi noi le numim bariere inter-zonale şi inter-subzonale, prin care au loc întotdeauna schimburile de fluxuri energo-materiale: cele învechite, cu filamente din care s-a consumat energie prin trecerea lor prin corpurile vieţuitoarelor şi planetei, stelei şi altor planete guvernate de steaua locală (Soarele nostru) vor fi înlocuite cu fluxuri noi, reîmprospătate, care la rândul lor aveau să reîmprospăteze corpurile noastre.
Se poate studia spre aducere aminte sau cunoaştere, după cum e cazul fiecărui vizitator de aici, Variaţia vibraţiei zonale.
Să mai avem în vedere şi alte câteva lucruri, apoi vom detalia câteva câteva dintre ele. Despre schimbări, oamenii ştiau bine că ele nu au fost numai pentru ei, ci pentru întreg biosistemul planetei, dar cât despre oameni, ştiau că ei erau:
– evoluanţi mult mai avansaţi faţă de restul vieţuitoarelor de pe Pământ, iar în această calitate, oamenii au o memorie activă şi comparativă mult mai mare, amintindu-şi şi folosind activ şi creativ cele cunoscute anterior;
– creatori avansaţi, în curs de universalizare, folosind cunoştinţele vechi drept termen de comparaţie cu noile feluri de experienţă pământeană: în această epocă urma să se instaleze şi să se consolideze experienţa fizică, şi nu cea mentală + astrală, cum fusese până atunci. Creaţia materială mentală a rămas însă un ideal deosebit de activ – chiar dacă devenea cu timpul ceva inconştient. Dar chiar aşa cum este de inconştient, apare sub formă doar de intuiţii, şi stă la baza creaţiei materiale fizice, indiferent cât de greu îi poate fi omului să găsească corespondenţe fizice pentru idealurile lui pe care le poartă în minte: concret-creative, motivaţionale.
La baza creaţiei, dar şi comportamentului său interior şi exterior, stăteau aşadar comparaţii cu o multitudine de elemente privind schimbările pe care atunci omul le trăia efectiv şi îi afectau viaţa curentă: mai ales schimbările de mediu planetar după ultima glaciaţiune, dar şi schimbările de corporalitate şi schimbările de comportament în faţa semenilor.
Oficial nu se discută despre adevărata istorie a omenirii – deşi neoficial se ştiu bine multe, foarte multe lucruri, dar se ascund cu dibăcie, căci toate cele ce ar trebui luate în considerare în ultimul secol ar dezorganiza societatea umană producând un haos pe care nici un conducător nu-l poate gestiona. Nu numai în istoria omenirii, ci şi în întreaga istorie a planetei şi în general despre natura evoluţiilor de pretutindeni. Dar se lasă să se deschidă “uşa” adevărurilor intuite – care până mai “ieri” erau interzise cu brutalitate – chiar dacă şi azi suntem sfătuiţi să nu căutăm adevărurile în exterior, ci în interiorul nostru, acolo unde, chiar dacă conceptul ca atare este frumos şi îl credem, îl intuim normal, nu ne descurcăm singuri nici dacă am vrea. De cele mai multe ori aşteptăm ca adevărurile să ne vine tot dinafară, iar până atunci ne lăsăm duşi de valurile certurilor pe diferite variante, sau pe valurile dispreţului mondial bine instrumentat pentru a nu găsi cât mai mult timp capătul labirintului. Ar fi bine să ne modelăm răbdarea sub puterea bunului simţ: acolo unde bunul simţ, nobleţea comportamentală, corectitudinea dublată de înţelegere şi echilibru emoţional vor conduce fără îndoială la conlucrarea tuturor celor ce descoperă treptat câte ceva, îşi unesc puterile, nu-şi dispreţuiesc greşelile inerente, ci le consideră trepte ale urcării-împreună pe scările evoluţiilor tuturor. Iar dincolo de toate, entităţile astrale ajutătoare aşteaptă cu mult drag să ne întâlnim şi să conlucrăm pentru binele nostru, pentru evoluţiile noastre pe toate planurile.
Treptat, înţelegerea că urmărind în acelaşi timp şi folosirea celor mai avansate manifestări umane, şi întărindu-ne reciproc încrederea în parcurgerea drumului pe care suntem, dezvoltăm şi consolidăm acele raze spirituale, din radiaţia noastră totală, care au vibraţiile cele mai înalte ce pot fi folosite în aceste vremuri. Pregătim astfel terenul pentru perioadele următoare, când vibraţia planetară va creşte tot mai mult, ceea ce presupune impulsionarea altor raze – corespunzătoare creşterilor vibraţiei planetare, ajutându-ne să ne orientăm pe timp ce trece din ce în ce mai bine, mai clar, în ţesătura planetară de oameni şi evenimente: din care multe nu le cunoaştem – dar avem astfel tot mai multă putere şi pricepere să le trecem cu bine.
Toate erau bine cunoscute în vechimile pe care le studiem acum – la nivelele pe care fizicul prelua treptat ponderi semnificative în viaţa curentă; dar omul dorea să-şi consolideze aceste comportamente, cunoaşteri, calităţi umane înalte, despre care ştia bine că se vor estompa în viitorul omenirii; şi mai ştia bine că va face el însuşi parte din acest viitor, prin reîntrupare, şi ştia bine că nivelul lui de atitudine, cât mai înalt-spirituală – baza tuturor manifestărilor umane – va influenţa în mod pozitiv ceea ce urma să-i fie viaţă în viitor, dar şi ceea ce avea să fie oferit semenilor din partea sa însuşi. De aceea omul acelor timpuri muncea cât putea de mult, de conştient în prezentul său, pentru ca o asemenea consolidare să aibă efect cât mai puternic asupra manifestărilor sale viitoare.
Pentru fiecare om, şi întreaga omenire la un loc, moştenirea pe care o aveau în vedere, care avea să lumineze cât de cât ca stelele pe cerul nopţii, mergea pe două căi principale, ţinând toate celelalte manifestări umane la un nivel cât mai satisfăcător (aşadar... departe de a fi bun şi foarte bun în miezul greutăţilor):
1. Cu pornire de la Făuritorii Pământului (azi numim Făuritorii: entităţile transcedentale) şi ai speciei umane, ai corporalităţii umane (la fel ca şi ai celorlalte specii de vieţuitoare de pe Pământ): OMENIREA SĂ NU-ŞI PIARDĂ NICIODATĂ LEGĂTURA SUFLETEASCĂ CU DIVINITATEA.
2. Cu pornire de la Moşii care au regenerat specia umană după glaciaţiune şi au ocrotit toate vieţuitoarele planetei în perioada de tranziţie de la o epocă la alta (de la o vibraţie înaltă şi o vibraţie mult diminuată, şi aflată în curs de diminuare în continuare după ultima glaciaţiune): OMUL SĂ RĂMÂNĂ ÎNTOTDEAUNA OCROTITORUL TUTUROR VIEŢUITOARELOR PLANETARE ŞI A PLANETEI ÎNSĂŞI.
O asemenea moştenire care a format baza tradiţiilor umane de-a lungul multor generaţii, chiar dacă se pierd azi pe măsura trecerii timpului, o parte din ce în ce mai însemnată a omenirii se ridică din nou în apărarea, păstrarea şi consolidarea credinţei în divinitate – dincolo de liniile impunerilor religioase (dar corectându-le pe cât poate fi posibil), iar în acelaşi timp consacrând o mare parte din viaţă protecţiei planetei şi a vieţii întregi pe care ea o susţine.
Alături de cunoaşterea tuturor acestor lucruri, străbunii noştri cunoşteau bine, şi foloseau în străduinţele lor, liniile principale de cunoaştere care formau baza înţelegerii vremurilor lor:
1. Schimbările mediului planetar: de la plafonul ceţos dinainte de ultima glaciaţiune – la circuitul apei în natură;
2. Schimbările care au avut loc în corporalitatea umană;
3. Schimbările de atitudine şi comportament uman: cu semenii, cu întreg biosistemul planetar şi cu planeta însăşi.
Le vom studia pe rând în articolele viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu