Nu vreau să intru în povestiri şi descrieri, la vremea cuvenită voi expune părerea mea despre diferite teme abordate la aceste congrese.
Ceea ce vreau să povestesc se leagă de un aspect care poate fi în acelaşi timp şi dureros, dar şi prilej de bucurie. Sunt două momente pe care le voi lega de vârstele persoanelor care mi-au atras atenţia în mod cu totul deosebit.
Ambele povestioare se leagă de prezentarea brăţărilor dacice de aur, despre care s-au emis acolo diferite păreri. Cele de mai jos sunt părerile unor români care, după părerea mea, ne fac o deosebită onoare.
1. ÎNCREDINŢAREA UNUI TÂNĂR…
Discuţii aprinse privind întrebuinţările brăţărilor (autentificate de o doamnă din Germania)
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/bratarile-dacice-expuse-la-alba-iulia-895979.html şi mai găsiţi şi alte site-uri de prezentare)
Nu intru în amănuntele discuţiilor privind presupunerile legate de folosirea lor, însă în final un profesor universitar a tras o concluzie prin care încerca să echilibreze discuţiile aprinse:
– Până la urmă nu vom şti niciodată ce era în mintea dacilor…
Un tânăr de 15 - 16 ani, care se ocupa de proiecţii de la laptopul cuiva din prezidiu, întoarce în acea clipă capul şi spune fix:
– Nu vom şti ce gândeau dacii până când nu vom şti ce gândeau atlanţii…
Fără replică. Nici în sală, nici pentru noi, aici…
Fiecare dintre dvs., cititorii acestor rânduri, să se se gândească în sinea lui la aceste cuvinte…
Părerea mea: Viitorul este pe mâini bune…
2. ÎNCREDINŢAREA UNUI BĂTRÂN…
Replică în faţa aceloraşi discuţii, în altă parte a sălii. Un om în vârstă, stând de vorbă cu o doamnă care ştia bine despre ce era vorba şi tocmai de aceea având astfel bucuria să îl încurajeze şi să primească vorbele dânsului ca pe o comoară de mare preţ…
– Ei, doamnă dragă, oamenii aceştia nu înţeleg adevăratul rost al brăţărilor…
– Si dumneavoastră despre ce credeţi că este vorba?
După câteva momente de reţineri, însă încurajat de prietena mea, ea însăşi cunoscătoare a multor subtilităţi ale trecutului neamului nostru străvechi, îi spuse:
– Brăţările acestea le purtau ca să se întărească. Căci ei erau adevăraţii solomonari şi umblau pe dragoni de foc… Dar cine mai poate crede asta în ziua de azi??...
– Eu cred… Şi mai ştiu şi pe alţii…
…Mă gândeam cum în restaurantul de la Braşov mâncasem în Sala Solomonarilor… Cum este atâta „teatru” în locurile noastre istorice, dar atât de puţină credinţă… În Suceava, Cetatea de Scaun a Moldovei se măimuţăresc muşchetari şi se cântă muzică celtică modernă pe post de muzică veche moldovenească, în Cetatea Ala Iulia, în zilele sărbătoririi unui înaintat număr de ani de la Unirea înfăptuită de Mihai Bravul (cineva l-a numit aşa… şi aşa de frumos mi-a sunat!!) se poartă tricorn şi se re-numeşte cetatea… Alba Carolina…
Bătrânii noştri înţelepţi cu adevărat nu au loc pe nicăieri…
Ceea ce vreau să povestesc se leagă de un aspect care poate fi în acelaşi timp şi dureros, dar şi prilej de bucurie. Sunt două momente pe care le voi lega de vârstele persoanelor care mi-au atras atenţia în mod cu totul deosebit.
Ambele povestioare se leagă de prezentarea brăţărilor dacice de aur, despre care s-au emis acolo diferite păreri. Cele de mai jos sunt părerile unor români care, după părerea mea, ne fac o deosebită onoare.
1. ÎNCREDINŢAREA UNUI TÂNĂR…
Discuţii aprinse privind întrebuinţările brăţărilor (autentificate de o doamnă din Germania)
(http://www.evz.ro/detalii/stiri/bratarile-dacice-expuse-la-alba-iulia-895979.html şi mai găsiţi şi alte site-uri de prezentare)
Nu intru în amănuntele discuţiilor privind presupunerile legate de folosirea lor, însă în final un profesor universitar a tras o concluzie prin care încerca să echilibreze discuţiile aprinse:
– Până la urmă nu vom şti niciodată ce era în mintea dacilor…
Un tânăr de 15 - 16 ani, care se ocupa de proiecţii de la laptopul cuiva din prezidiu, întoarce în acea clipă capul şi spune fix:
– Nu vom şti ce gândeau dacii până când nu vom şti ce gândeau atlanţii…
Fără replică. Nici în sală, nici pentru noi, aici…
Fiecare dintre dvs., cititorii acestor rânduri, să se se gândească în sinea lui la aceste cuvinte…
Părerea mea: Viitorul este pe mâini bune…
2. ÎNCREDINŢAREA UNUI BĂTRÂN…
Replică în faţa aceloraşi discuţii, în altă parte a sălii. Un om în vârstă, stând de vorbă cu o doamnă care ştia bine despre ce era vorba şi tocmai de aceea având astfel bucuria să îl încurajeze şi să primească vorbele dânsului ca pe o comoară de mare preţ…
– Ei, doamnă dragă, oamenii aceştia nu înţeleg adevăratul rost al brăţărilor…
– Si dumneavoastră despre ce credeţi că este vorba?
După câteva momente de reţineri, însă încurajat de prietena mea, ea însăşi cunoscătoare a multor subtilităţi ale trecutului neamului nostru străvechi, îi spuse:
– Brăţările acestea le purtau ca să se întărească. Căci ei erau adevăraţii solomonari şi umblau pe dragoni de foc… Dar cine mai poate crede asta în ziua de azi??...
– Eu cred… Şi mai ştiu şi pe alţii…
…Mă gândeam cum în restaurantul de la Braşov mâncasem în Sala Solomonarilor… Cum este atâta „teatru” în locurile noastre istorice, dar atât de puţină credinţă… În Suceava, Cetatea de Scaun a Moldovei se măimuţăresc muşchetari şi se cântă muzică celtică modernă pe post de muzică veche moldovenească, în Cetatea Ala Iulia, în zilele sărbătoririi unui înaintat număr de ani de la Unirea înfăptuită de Mihai Bravul (cineva l-a numit aşa… şi aşa de frumos mi-a sunat!!) se poartă tricorn şi se re-numeşte cetatea… Alba Carolina…
Bătrânii noştri înţelepţi cu adevărat nu au loc pe nicăieri…
41 de comentarii:
Cristiana, din pacate este atata adevar in concluzia ta... :(
Da, Sorin... Privind acum fotografiile pe care le voi pune într-un album, remarcam ca totul arata bine, frumos... m-am fotografiat cu un brav ostas din paza Cetatii !!! Vreme superba, oamenii veseli. Peste toate intalnirea cu Mariana Hera!! Am mai avut intalniri cu oameni de suflet... parca aceasta calatorie a fost cumva pe de-asupra congresului, cu studiile personale, concluziile deosebite...
Frumusetea acestor doua momente pe care le-am descris...
Sigur ca toate estompeaza tristetea inerenta unei asemenea concluzii, dar ramane gustul amar...
Buna Cristiana si bine ai revenit!
Ma bucur sincer ca ti-a placut.
Foarte interesanta parerea junelui... In viziunea lui, gandirea atlantilor ca civilizatie probabila si-a pus amprenta pe gandirea dacilor, ca civilizatie sigura, care si ei la randul lor si-au pus amprenta asupra gandirii civilizatiei(?) romanesti. Pai atunci este simplu. Noi romanii gandim ca atlantii. :) Si daca gandim ca atlantii Romania o sa se scufunde. Deja a-nceput sa dea semne... :) Dar totusi nu-mi fac griji caci spuneai ca se afla pe maini bune.
E un sofism, dar gluma nevinovata cred ca merge... :)
In ziua de azi si pe o asemenea criza, un ceas cu bratara de aur Vacheron Constantin parca te intareste putintel, nu? :)
Am glumit ca nu puteam sa ma abtin, dar asa cum bine stim, realitatea, care este oricum o iluzie gogonata, poate imbraca orice fel de de forma, la fel de iluzorie ca realitatea insasi. Ca totul sa aiba sens este esential sa crezi. Mintea trebuie sa se agate de ceva, de orice, numai ca sa-si justifice prezenta si coerenta. Inclusiv mintea mea.:)
M-as bucura foarte tare atunci cand comunitatea stiintifica, macar si romaneasca, va imbratisa ideea de dacologie, adica atunci cand dacologia isi va merita numele de stiinta, va avea un instrumentar specific stiintei si nu vor mai trage concluziile entuziastii, poetii si copiii de 15 ani, ci istoricii, arheologii, lingvistii. Deocamdata in literatura-vura dacologica, "incredintarile" tin loc de adevar istoric.
Este opinia mea, pe care de altfel o cunosti si nu cred ca te vei supara daca nu am abdicat. Inca. :)
(1) Dan, dragul meu, totul este bine, din punctul meu de vedere. Glumele tale reflecta neincredere in calea studiilor mele, dar nu si rautate, departe de asa ceva. Respect si caut sa explic, atat cat imi este si mie in putere. Timpul si cele atasate lui vor scrie file noi in cartile incredintarilor noastre. Ceea ce insa nu toata lumea intelege inca este faptul ca suntem la inceputul exprimarilor in multe domenii si faptul ca asemenea cunoastere nu se oficializeaza inca nu avem libertatea schimburilor de idei, de exprimari, la toate nivelele. Asta rezulta si din povestirea mea.
Stiu ca esti receptiv. De aceea scriu, stiu ca ceva din tine vibreaza. Este bine sa ne exprimam, cu demnitate si respect. Din multe glume invatam. Ne odihnim in bucurie si gluma, apoi invatam, impartind experienta infratiti prin destinele care ne aduc simultan in acelasi loc.
Oricum, daca surprind o idee de dezvoltat chiar dintr-un comentariu rauvoitor, il public (s-a vazut clar acest lucru) pentru a discuta despre felul in care eu inteleg fenomenul si consider ca este de oferit si cititorilor mei. Comentariile prin care sunt trimisa la psihiatrie sau la coada maturii - cu respect nu pierd timpul si nici spatiul afectat acestor studii.
Asta este foarte important.
Nu am nimic impotriva unor incredintari exprimate echilibrat, mai pe gluma, mai pe serios, iar comentariile lipsite total de bun simt, de omenie pana la urma, la adresa mea sau a cititorilor mei, nu le public. Pe de alta parte, stiu bine opinia ta si a unei parti din grupul tau cu privire la cercetarea esoterica. Din exprimarile tale mai vechi stiu bine ca nu ai pus cunoasterea in cui. Discutiile cu tine, cu Sorin, cu BlueIris sunt constructive, chiar daca incredintarile sunt acum doar pe calea lamuririlor si dezvoltarilor. Restul vor veni in timp, in sfera unor alte cunoasteri, fiecare are timpul sau de intelegere.
Congresul ca atare nu pot spune ca mi-a placut, a fost mai slab decat in anii trecuti, poate pentru ca unii conferentiari din anii trecut nu au putut ajunge la Alba. Au fost cateva puncte bune: spre ex., "Dacii - precursorii bioenergiei si electromagnetismului" - o foarte frumoasa prezentare, apoi fenomenul de la Seimeni). Iar studiile pe care le-am facut eu personal in Cetate, alaturi si de prietenii mei personali, au fost cu totul deosebite. Studiile vor fi expuse aici sau pe site. Intalnirea cu Mariana a fost special de frumoasa, asa cum a scris si ea pe blogul sau, precum si cu alta personalitate a esoterismului nostru, dar nu vreau sa ma laud cu acest lucru.
A fost obositor, dar vremea a fost deosebit de placuta si voi face albume in week end cu cele de acolo. Neplacut pentru mine - ca si anul trecut, in calatoria personala de la Suceava - a fost spectacolul fara specific local care este prezentat in locurile restaurate din fonduri straine. Boierul da bani - boierul da tonul... Trist. Mai sunt si altele, si mai triste, dar prefer sa nu scriu despre ele, nu vreau sa incurajez de loc exagerarile unor patrioti, fie ei romani sau de alte nationalitati. Sa observam toate cele care se petrec, dar sa incurajam cele bune.
Sigur ca pot lua drept o gluma cele spuse de tine referitori la daci si atlanti. Dar eu sunt extrem de serioasa cu astfel de lucruri si ti-as atrage delicat atentia si asupra glumei pe care ai facut-o la un moment dat privind canibalismul dacilor. Sa nu confundam dacii, cu viata lor echilibrata si frumoasa, cu durerile de mai tarziu ale poporului tinut in foame, saracie. Imi aduc aminte de o vorba moldoveneasca care mai dainuie si azi: "Somn usor! Sa visezi un ousor!" Caci de multe ori parintele nu putea oferi nici macar un ousor copilasului sau, care era nevoit sa adoarma flamand.. macar sa viseze un ousor.. Doamne.. Si tu esti tata, si poti intelege acest lucru..
Asadar, si glumele noastre pot sa ofere o viziune dureroasa..
(2) Atlantida nu s-a scufundat din cauza unor prezumtive pacate, pe care religiosii incrancenati ai timpurilor noastre le transfera asupra trecutului omenirii. Atlantii nu aveau nici o legatura cu pacate inchipuite. Civilizatia atlanta - ca si aceea lemuriana, a fost construita in puncte nevralgice ale planetei, pentru ca oamenii sa invete cum sa se orienteze in invataturi de supravietuire deosebit de importante pentru experienta universala a spiritelor. Voi scrie mult despre acest lucru. Rabdare doar sa avem.
De aceea, din fericire, nu pot sa ma acordez cu gluma ta, insa fara suparare, asta stii si tu!
Ceea ce este imbucurator este faptul ca oamenii intr-adevar incep sa inteleaga si sa-si expuna parerile foarte clar, asupra faptului ca A EXISTAT A CIVILIZATIE LOCALA, EUROPEANA, PESTE CARE S-AU SUPRAPUS GRUPURI MIGRATOARE. Suntem de abia in faza in care le alegem cuvintele...Bajbaim, dar o facem!! Ceea ce este linistitor!
De asemenea, ceea ce voi discuta la vremea cuvenita, am avut discutii privind faptul ca si altii au vazut efigia lui Mihai viteazul la man. Dealu, cu barba si parul albe, si imi spuneau cu bucurie despre faptul ca multi dintre conducatorii (voievozii) nostri au fost initiati, iar o parte din studiile mele de la Alba s-au indreptati catre directiile de initiere ale lor, initieri de tip local, stramosesc, in special Stefan cel Mare, Mihai Viteazul. Vlad Tepes a avut initiere multipla, si central-europeana si estic-bizantina. Cred ca de aceea se denigreaza constant in special imaginea sa. Asta este trist cu adevarat.
Ma bucur ca isi face loc in randul profesorilor nostri ideea ca Mihai Viteazul nu a fost omorat atunci, in 1601, iata oameni care STIAU bine acest lucru!!! si s-a retras traind ca sfatuitor de taina in vremurile care i-au urmat. Este imbucurator acest lucru. Inca nu se poate discuta asta oficial, dar vine si timpul acela... Se simte. Punct.
Inca ceva. Dupa parerea mea, realitatea nu este de loc o iluzie gogonata, asa cum multi doresc sa o prezinte azi. Prietenul tau, Andrei Radu Marinescu, a demonstrat cu multa dreptate, si dansul, acest lucru. Ca este trecatoare, da, sunt intrutotul de acord, dar ramanem cu experienta si cu incredintarea ca durerea trece - dar invatatura, intelegerile: nu. Din toate intelegem - din durerea noastra intelegem durerea altora, iar bucuria noastra o impartasim si altora. Ne odihnim si mergem mai departe in cele pe care le invatam. Ramanem cu invatatura, o transmitem tuturor generatiilor urmatoare.
Incredintarile noastre tin loc si de adevar istoric, si de adevar.. stiintific. Iti recomand cartea "Ce naiba stim noi, de fapt?" Se pare ca stii despre ea!!
Multe de spus, le vom discuta treptat.
Departe de suparare, asadar, este intelegerea. Nu pot sa ma supar, pentru ca inteleg. Atata cat pot si eu. Dar vreau sa inteleg cat pot mai multe lucruri chiar in aceasta viata.
Doamne ajuta!!
Draga Cristiana,
Honi soit qui mal y pense! :)
Doua chestiuni ar trebui corect intelese:
1/ Am o parere despre daci, si dupa cum poti constata este aceeasi dinaintea aparitiei pe firmament a celor care crezi tu ca ma influenteaza! Intre timp avalansa de texte si pareri toxice (nu ale tale) m-au scos din sarite si am reactionat. Printre altele a mai aparut pe net un doctor internist de la Coltea Lucian Cuesdean, care ne arata el intr-o carte cum sta treaba cu dacii, in loc sa-si vada ca si Napoleon Savescu de medicina lui. Asta sustine ca in Punjab 80 de milioane de indieni vorbesc romaneste caci folosesc 2.000 de cuvinte dacice si ca vezi Doamne sunt daci. Am intrat pe net si am ascultat cantece populare din Punjab si nu am recunoscut NICIUN cuvant. Istoricii nu-si permit sa emita pareri medicale dincolo de bunul simt, pe cand doctorii ne dau lectii de istorie antica, lingvistica si semantica...
Opinia mea este ca ar trebui sa cascam gura la opiniile celor care si-au dedicat viata studiilor de specialitate si nu la cei care dorind sa iasa din anonimat, ciugulesc niste termeni din domeniu cu care jongleaza insailand SF-uri, urmand apoi sa colecteaze bani cu vanzarea de cartilor si cu taxele pe conferinte si pe congrese.
2/Cat despre munca ta este cu totul altceva. Oricum tu ai un alt instrumentar de investigare, o alta abordare si o alta perspectiva fata de aceasta chestiune si ma si mir cum de te mai duci la congresele de dacologie, cand si tu stii foarte bine cate ineptii se debiteaza acolo. Crezi tu ca fara daci astazi nu mai aveam bioenergie si electromagnetism sau ca aceste lucruri nu existau si inaintea lor? Uita-te si tu ce teme inepte sunt in stare sa abordeze. Ca sa fiu totusi fair pana la capat, nici opiniile tale nu le iau pe toate ca definitive, caci uneori mi se pare si tu ai tendinta unei abordari usor roz asupra unei realitati de necontrolat. Dar cel putin stiu ca ASA VEZI TU CHESTIUNEA si ca nu o iei gata dumicata de pe la altii. Dar cel putin la tine sunt atent pentru ca tu ai niste daruri si le folosesti.
"Sa nu confundam dacii, cu viata lor echilibrata si frumoasa, cu durerile de mai tarziu ale poporului tinut in foame, saracie."
Iata o abordare samanatorista urmata de una social-democrata. Dacii dincolo de faptul ca erau analfabeti au avut o viata atat de echilibrata incat si-au confectionat un zeu al echilibrului. Burebista a incercat sa-i mai echilibreze putin, caci umblau cam dezechilibrati. :)) Nu trebuie sa ai prea multa imaginatie ca sa-ti dai seama ce inseamna alcoolismul ca fenomen individual, daramite ca fenomen de masa. Asta inseamna sa fii trairist pe un pamant prea roditor.
Cat despre intelepciunea si spiritualitatea dacilor despre care se bat cu caramida in piept dacomaniacii... hai sa fim realisti! Dacii au fost un popor ca oricare altul. Nici mai bun si nici mai rau, nici mai mintos si nici mai idiot. Nicaieri pe lumea asta oamenii mediocrii nu vor ajunge intelepti. (cu exceptia lui Ivan Turbinca:))) Nici cei destepti nu ajung toti la intelepciune. Daca comunitatea dacilor ar fi fost una de genii, atunci pot sa spun ca dacii ar trebui considerat un popor de intelepti. :)) Daca ma iau insa dupa nivelul de inteligenta al poporului nostru si ma uit la ultimii 20 de ani irositi, nu-mi pun mare baza nici in daci.
Nu-ti spun lucrurile acestea ca sa te supar, ci ca sa echilibrez putin afirmatiile furibunde ale dacomaniacilor. Contez pe faptul ca esti o femeie inteleapta.
Regretrepetarile si uneori proasta alaturare a cuvintelor si alcatuire a frazelor. Sunt convalescent. Astazi este prima zi cand ies pe internet. :))
Draga Dan, incepusem sa-ti scriu ca eu nu vreau nici sa intru in polemica cu tine, nici sa ma straduiesc sa te "conving" cu lucruri pe care eu personal le consider "corecte". Dar pentru ca o prietena mi-a scris azi de dimineata parerea dânsei cu privire la comentariile tale, mi-am dat seama ca si altii ar putea gandi: ca si tine, ca si dânsa.
Asa incat, chiar daca tu vei fi ocupat cu altele, si normal ca nu iti pot spune "Ţine aproape, ca iti raspund in limita timpului meu!" Eu scriu aici multe lucruri raspunzandu-ti la intrebarile retorice de pe alte bloguri sau chiar ale tale, imi este clar ca nu le citesti, din cele scrise de tine aici sau pe blogurile tale, drept pentru care nu insist.
Eeei, cineva trebuie sa scrie si despre partea buna a omenirii. Chiar si a celor care nu sunt chiar petala de crin (poate suna masonic, dar PSDista m-am vazut deja categorisita!! nu-i bai!!)
De fapt eu scriu si despre relele din lume, drept e ca destul de voalat, dar incurajez binele. PENTRU CA STIU FOARTE CLAR CE ESTE IN LUME, DAR SI CA SUNTEM RADIANTI, CA NOI PARTICIPAM PRIN VIETILE NOASTRE LA CROIREA VIITORULUI. Si nu vreau sa imi fac reprosuri ca nu am participat si eu - cu puterile mele - la formarea unui viitor echilibrat. Stii precis ca nu exista nimic dupa viata asta? Precis precis? Eu nu vreau sa conving cu nimic. Eu stiu ca totul continua. Si vreau sa contribui la crearea echilibrului in moderatie, este dorinta mea, asta incerc sa fac si sunt bucuroasa ca pot s-o fac.
Asa incat, cei care se exprima urat nu au decat s-o faca, asa vor, asa pot ei. Eu vorbesc frumos, gandesc cuminte si nu-mi permit sa-mi dezvolt impulsurile de aparare prin agresiune. Vreau sa aleg sa fac ce vreau eu, indiferent ce spun altii. Spun asa cum stii: Cu cat imi va vorbi cineva mai urat, cu atat eu voi vorbi mai frumos. Cele urate imi arata calea prin NU. Corect din punctul meu de vedere.
Asadar voi raspunde la toate punctele tale, aici sau pe Jurnal, dar in timp, caci mai am si altele de scris, inspirata din intrebarile tale.
Ceea ce e de spus inafara elementului de cunoastere ar fi asa:
- "Treburile" noastre sunt complexe azi. Nu comentez mai mult. Ar fi polemica. Poate ating subiectul la Cunoasterea de sine, in urmatoarul articol de pe blogul principal (acesta, Drumurile... , fiind blogul meu de suflet!!!).
Uite ce scriam pe BUOC:
"Omul a devenit prea puternic pentru a se mai putea ignora..."
(Gheorghe M. Stefan - "Ethos, pathos, logos", Editura ALL, 2010)
As adauga : si complex... si descopera ca poate fi si mai mult.
Unii spun ca Iisus ar fi fost doar un tamplar... Si Hitler doar un zidar..
- Nu am spus, si nici nu pot lasa sa se creada asta ca nu am fi avut bioenergie si electromagnetism fara.. daci.. sau ca nu existau si inaintea lor.. Nu permit sa se faca comentarii doar pentru ca a fluturat cuiva un cuvant prin fata ochilor si vrea sa faca exercitiu lingvistic aici.
Sa stie toata lumea ca sunt foarte serioasa si severa.
Ma confrunt des cu astel de comentarii - unele nici nu le-am publicat, SI din aceasta cauza. Daca sunt trimisa la a citi semantica, hermeneutica, DEX., cu respect, nu le citesc, am altceva de facut. Zic ca este suficient de corect ceea ce scriu, metaforizarea termenilor, dupa obiceiul generatiilor trecute trebuie sa intre treptat in intelegerile noastre, sa le acceptam, si apoi sa ne explicam ce inseamna asta. Si chiar asta am facut in articolele mele.
- Eu insami nu-mi iau opiniile drept definitive, si spun asta ori de cate ori am ocazia, caci invatam. Tot timpul. Chiar in ultimul articol am spus ca nici noi nu avem experienta, nici vibratia planetara nu ne permite sa le stim pe toate deodata, ceea ce a condus la denigrari si neintelegeri de-a lungul timpului. Acesta este un subiect greu, dar de dezvoltat abia dupa ce vor trece cativa ani, in care sa prezint istoric lucrurile, asa cum s-au petrecut ele in lunga istorie a omenirii pe Pamant.
- Nu ma laud cu intelepciune, ci numai cu seriozitate. Si doar ma straduiesc, si ma necajesc cand mai sar si eu peste cal. Unii dispretuiesc seriozitatea altora, o considera demna de respect numai pe a lor. Incerc sa fiu foarte serioasa si doar sa ma bucur atunci cand este de bucurat.
Cam atat. Pentru ca am serios de munca!!
Dar subiectele vor fi preluate si dezvoltate pas cu pas.
Cu drag + seriozitate, Chris
Buna.Sa fi dacolog,daco...,pe scurt-puiut de dac-vad ca ii supara pe multi !!!De ce oare?Ca nu sintem de acord cu ce am invatat la scoala?Vrem doar adevarul !!Dupa cartile de scoala,dacii au disparut in timpul razboiului din 106.Dar adevarul care este?Vedeti Arcul de triumf a lui Galerius de la Salonic-construit in anul 304,DUPA VICTORIA DACILOR ASUPRA PERSILOR !!Vedeti cum contrazice toata istoria invatata?Dacii n-au disparut in 106...Mai mult-vedeti descoperirea din jud.Covasna-o asezare dacica-demonstreaza ca dacii au locuit acolo pina in anul 500 en !!Puiutii de daci nu sint obsedati de dacologie....Vrem adevarul !Si nu trebuie sa-l judecam pe d-nul Savescu;daca e medic nu poate avea o pasiune anume?Daca sustine si dumnealui ca nu sintem urmasii Romei,nu vad care e motivul sa fie injurat !E o mindrie sa fi urmasul unui imperiu care a ocupat n % din suprafata globului?De ce nu se spune ca pe timpul ocupatiei romane,acestia au omorit 25 % din populatia planetei?E o mindrie sa fi urmas de criminali?Au jefuit popoare-numai din Dacia,tone de aur,argint,etc....E o mindrie sa fi urmas de hoti?In Romania de azi,cautam un model-vedem ce se intimpla si multi se bucura ca sint urmasii Romei !Dar sintem si altii care vad in daci-,,cei mai cinstiti si curajosi dintre traci ,,Nu sintem cei mai cinstiti,dar avem modelul stramosilor,vrem sa fim ca ei,ca stra-stra-stramosii nostri dacii !Poate ne-am saturat de minciuna,de mizerie,de incultura,de hotie si incercam sa fim altfel.Astia-s puiutii de daci si ptr ca nu sintem de acord cu majoritatea.sintem facuti in fel si chip.
Buna, Marius! Nu te necaji !!
Ai dreptate, si eu iubesc adevarul despre daci, le spun geti - caci geti isi spuneau si ei. Poate ca ii iubesc chiar mai mult decat vor multi romani...
Ceea ce putem face noi insa este sa invatam sa ne purtam ca si strabunii nostri, fiecare dupa cum simte: sa fim seriosi, constiinciosi, sa invatam din fiecare lucru pe care il avem in viata cate ceva bun si pentru noi, si pentru cei din jur, si pentru urmasii nostri. Sa ne comportam cu demnitate, sa invatam ce este cu adevarat onoarea de a ne fi nascut aici, urmasi ai getilor, oamenii locurilor, si in masura mai mica ai celor veniti de pe alte meleaguri.
Si sa nu-i dispretuim nici pe cei veniti, dar sa stimm bine ca poporul nostru isi trage esenta din oamenii locurilor, traitori fara intrerupere aici din vremuri care coboara adans in istoria civilizatiilor stravechi. De dincolo de potop.
Cei care nu cred - au tot dreptul lor sa nu creada. Daca dam dovada, noi cei care credem, de demnitate si respect, lumea se poate schimba... Lent ce-i drept, dar da! avem toate sansele, impreuna, sa echilibram ceva in aceasta lume.
Toate cele bune, Marius!
Buna.Cine se aseamana se aduna.Un lucru special,care se intimpla si aici-ne unim bioterapeutii !!!La fel ca si pe blogul Editurii Dacica,unde d-na Aurora Petan,a facut un lucru special-[inca un lucru special !]-reclama la cartile despre daci si Dacia,tiparite de alte edituri !Ne unim ,noi,puiutii de daci !!!Draga Cristiana,iti propun o tema,te gindesti daca e bine si imi dai apoi un raspuns ! Am scris si Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane,de unde ,cum era si normal,nu am primit inca raspuns !Deci-sintem ispititi de cel rau,nu?Si alt fapt-sa se sfinteasca ceva ce este sfint sau sfintit!Uite cum vad eu rugaciunea Tatal nostru:Tatal nostru care esti in ceruri/SFINTIT [ sau SFINT ] e numele Tau/Vie imparatia Ta/Fie voia ta/Precum in cer,asa si pe pamint/Piinea noastra cea spre fiinta/Da-ne-o noua astazi/Si ne iarta greselile noastre/Precum si noi iertam gresitilor nostri/APARA-ne pe noi de ispite/Si ne izbaveste de cel rau/Ca a Ta este Imparatia,Puterea si Slava/Acum si pururea si-n vecii vecilor/Amin......Nu zic ca Isus s-a rugat,,gresit,,Cred ca a fost tradusa gresit !Stiu ce imi pun pe cap...dar nu pare mai logica rugaciunea?
PS.Anonim sint eu-Marius-timisoara.Scuze,am uitat parola !!!
Buna Marius!
Vreau sa fac o precizare, eu nu sunt bioterapeut. As zice ca sunt un calator care are ceva de facut. Privesc cele din jur, incerc sa inteleg si apoi sa le ofer cautand cuvinte cat mai potrivite cu cunoasterile noastre actuale. Asa ma simt eu.
In al doilea rand, nu mai sunt om religios, practicant, in sensul curent. Mai mult decat atat, nu cred in forme de personalizare a raului, ci in energii si materii care isi pot pierde vibratia inalta, si in manifestarile vechi, de sorginte animalica, pe care le avem noi, oamenii si nu suntem obisnuiti sa le folosim numai in lumile care le necesita. Nu pe Pamant, sub nici o forma. Si toate spiritele intrupate acum, aici, au in masuri diferite aceasta sarcina.
Astfel incat, stiind ce inseamna vechiul radiant, nu mai pot lupta contra lui. Toate cred ca ne sunt bune, chiar pentru a invata sa le ocolim. Ispitele ne sunt azi bune, ele sunt la tot pasul, noi trebuie sa facem slalom printre ele. Astfel ne dezvoltam constiinta, responsabilitatile personale.
Nu imi impun parerea, caut doar sa respect lumea asa cum a fost ea creata, cu elementele ei cu adevarat indispensabile. Vorba romanului: totul este.. cu totul si cu totul de aur!
Despre Iisus ..parerea mea este ca lucrarea sa a fost de o complexitate pe care nu o cunoastem, chiar daca incepem sa mai intelegem cate ceva. Doar cate ceva... La vremea cuvenita voi scrie atat cat am priceput si eu. Si asa mi se pare ceva urias fata de putinul inscris in Noul Testament. Dar macar sa intelegem bine cele de acolo si tot ar fi ceva bun.
Mare lipsa ca nu cunoastem toate cele scrise prin toate cartile, ne-ar merge sufletul mai bine.
Am citit mai multe variante ale rugaciunii Tatal nostru, si eu insami mi-am formulat-o prin anii '90 cam la fel ca si tine. Mai cunosc oameni care au simtit la fel. Dar fiecare este liber sa spuna ce poate, ce vrea, cel putin asta este parerea mea.
Oricum eu nu ma mai rog de mult timp, ci doar multumesc. Stiu ca suntem ajutati, vad, aud, simt. Stii ce mi s-a spus odata? "Si chiar daca nu faceai ce trebuie, noi tot te-am fi ajutat !!!" Uluitor pentru mine, in acel moment..
Relatia mea cu Dumnezeu este de intelegere a celor pe care le lasa pe Pamant, oriunde in universuri, chiar daca si eu ma revolt in fata atitudinilor umane. Ma tine putin de obicei, invat echilibrul prin intelegere. Ca iau masuri sa nu fiu prea mult deranjata, daca pot, mi se pare cu totul altceva. Daca nu se poate, atunci inseamna ca am eu o problema si caut sa o inteleg. Si sa/mi remodelez atitudinea.
Normal ca nu oblig pe nimeni sa faca la fel. Blogurile mele cred ca o demonstreaza suficient.
Toate cele bune!!
Tuturor!
Evenimente care mi-au schimbat viata .Prin 84,am fost bolnav...Timp de 7 ani,am avut palpitatii-7 diagnosticuri,calciu-zilnic....Doamne,fel de fel de tratamente.Apoi,a venit ziua X.cind mi s-a oprit inima de 2 ori.Din ziua urmatoare,nu am mai luat o pastila.M-am trezit si cu darul,am inceput sa ajut oameni !AJUTIND PE ALTCINEVA-TE AJUTI SI PE TINE....asa imi spunea vocea !Apoi,anul 1997....A murit mama si am avut norocul sa vad pentru prima data sufletul unui om....Apoi,anul 2001 ,cind l-am vazut pentru prima data pe INGERUL DOMNULUI !Multora le este frica de el....Nu are coasa !!!Apoi,anul 2004,cind pe cerul senin a aparut un ozn !!!Anul 2005,fiind la prima mea intilnire cu un grup de parapsihologi [ ptr care am toata stima],in timpul unor sedinte de comunicari,am avut bucuria de a vedea spiritele care veneau in acea incapere.Marele spirit vazut,a fost...THOT-MARELE PREOT EGIPTEAN !!![l-am vazut pe THOT !].Anul 2007,la citeva luni de la trecerea dincolo a unui preot deosebit,trecind pe linga mormintul acestuia,am avut bucuria de a-l auzi !Dialogul cu el nu pot sa-l uit : ,,Buna,parinte!Nu fac rau ca vorbesc cu dumneata? Raspunsul: Cind plecam de pe pamint mergem la Dumnezeu...Dumnezeu este peste tot-pe pamint,in aer,in apa in toate fiintele..Chiar si sub piatra aceea !Daca Dumnezeu este peste tot,iar noi mergem la Dumnezeu.inseamna ca si noi sintem chiar si sub piatra aceea...Sintem linga voi...Cum sa fim deranjati !!!Apoi,anul 2007 ,cind fiind pentru prima data la Sarmisegetuza Regia,ajungind in fata intrarii in cetatea dacica,pe o super-vreme [cer senin,40 de grade ] ,am ridicat miinile si am srigat:Gebeleizis,muritorii te saluta !Dupa 2 minute,au aparut citiva norisori si am auzit cele 3 tunete-raspuns la salutul meu !!!
Draga,Cristiana,eu-anonimul... Marius,mi-am baut cafeluta,acum cu tine si ti-am povestit ceva ce merita povestit.Sa ai o zi super !
Buna dimineata Marius!!
Experienta mea cuprinde clar de tot ceva din experienta ta, caci in tinerete, cu cat ma rugam mai cu foc, cu atat mai clar imi venea in cap "Ajuta-te singura!!" sau, uneori, nu intotdeauna "Ajuta si tu!!" Am inteles atunci cu greu ca lumea merge cam altfel decat aflasem eu.
Eu sustin toti oamenii care au astfel de bucurii, din toata inima, chiar daca scrierile mele echilibreaza prin aplicarea cunoasterilor chiar la viata noastra cea de toate zilele.
Daca vei avea placerea, vei citi ce scriu eu, explicand, pe Blogul unui om cuminte, cum vad eu ca ar fi necesar sa se desfasoare in practica acest echilibru.
Multi oameni se intreaba la ce folosesc astfel de capacitati. Unii le au la indemana, altii le cauta uneori chiar cu o nota de disperare care imi rupe sufletul de-a dreptul; altii rejecteaza, rupand sufletele altora... toti suntem oameni, mai mult sau mai putin deschisi catre lumea in care traim. Suntem aici ca sa invatam sa traim simtind si ajutand lumea.
Ne trebuie sa invatam, in primul rand. Sa invatam ca pe lumea asta mare nu sunt numai lucrurile, oamenii, structurile pe care le stim. Pe care le-au vazut si altii, le-au descris, le-au analizat si studiat. Asa se formeaza amprentarile puternice si noi ne lasam antrenati de ele.
(2) Dupa ce te echilibrezi din bucuria pe care eu nu am dreptul - si nicidecum dorinta! - sa ti-o tai, sa te gandesti si la vorbele acestea: entitatile pe care le vedem, cu care vorbim, sunt reale, insa ele sunt entitatile noastre ajutatoare, care ne releva anumite aspecte ale realitatii noastre, altele decat cele deja cunoscute; ne releva treptat adevaruri pe care oamenii nu le-au studiat indeajuns, ca sa le inteleaga atat cat se poate la un moment dat. Si de aceea le studiem treptat, relevand prin experienta noastra ceea ce este nou, pentru etapa in care traim.
Daca ajutatorii tăi (entitatile tale ajutatoare, astrale sau dimensionale) au relevat ceva din prezenta lui Thoth, inseamna ca iti trebuie sa analizezi ceea ce vine pe aceasta linie de invatatura, din cele existente in lumea in care traiesti. Caci Thoth, ca si multe personaje ale cunoasterilor noastre de azi, este un personaj colectiv relevat intr-un anumit popor, o anume ramura a activitatii mental-emotionale a unui popor din omenirea unor timpuri foarte vechi. Personalitatea lui Thoth, mostenirea sa lasata umanitatii este, asadar, o forma de invatatura a unui popor, intre multe alte popoare, care vine din partea celor pe care aici, in teritoriul tarii noastre, numim "moşi".
Moşi, patriarhi, zei, vraci, solomonari - se cuprind aici o multitudine de cunoasteri din toate "colturile" lumii.
Azi moşismul nu este studiat decat de catre oameni extrem de curajosi, dar care va fi studiat cumsecade in viitor.
Majoritatea moşilor care ne-au luminat istoria tacuti, in marginea lumii, dar in activitate deosebit de puternica, au venit de dincolo de potop (ultima glaciatiune). Numim acea societate Atlantida, iar Atlantida - este cazul sa intelegem in sfarsit - nu avea preoti sau zei sau temple, ci avea coordonatori, observatori, conducatori, invatatori. Templele lor erau ceea ce numim azi: şcoli, in care nu veneau oamenii cu bulucul: acolo, acei conducatori, coordonatori, invatatori desfasurau activitati de cunoastere deosebit de complexe, privind intreaga planeta, ale caror rezultate erau aplicate treptat, de catre intreaga populatie a lumii. Toata lumea stia acelasi lucru, cu particularitatile locale, aplicabile local.
Am dat un exemplu, voi scrie detaliat in continuare. Cum s-a ajuns pana la glaciatiune si s-a trecut incoace de glaciatiune. Multi stiu amanunte, multora le e frica sa deschida gura sau sa scrie.
Dar frica trece, oamenii raman.
Scrierile liniei de cunoastere Toth au elemente care ne ajuta in vremurile pe care le-am trait de 10.000 ani incoace. Vei gasi elemente ale lor mai peste tot in scrierile lumii. Multe au fost adaugate in timp, altele sunt metafore care sunt puse acolo cu indicatia clara de a studia si a intelege sensul lor. Caci nimeni nu a dat vreodata totul mura-in-gura, pentru a fi luat si dus doar mai departe. Totul este un inceput. Pentru cei dinaintea noastra, pentru noi, pentru urmasii nostri.
Mai vorbim.
Blogger face fiţe, inregistrase de 2 ori!
Cristina si Dragos, doresc doar sa va multumesc pentru ceea ce ati scis aici si sa va incurajez sa scrieti mai mult. Daca marile case regale din Olanda, Spania, Marea Britanie isi cauta radacinile genealogice printre stramosii nostri, daca cercetatori istorici din lumea intreaga vin cu abordari si dovezi noi relativ la vechea civilizatie central-europeana, nu vad de ce, proprii nostri "istorici" nu ar trebui sa vada si dincolo de copertile cartilor de istorie pe care le-au invatat in perioada comunista.
Multumim Roland!! eu iubesc foarte mult romanii si am incredere in ei. Dar nu ma lansez in mai multe discutii acum, sa treaca perioada asta "fierbinte" si vom vedea ce-om mai vorbi despre noi :)) !!!
Toate cele bune !!!
Sper sa aiba legatura cu temele tale de interes...Citesc acum in Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir, o toponimie pe limba tatareasca/turceasca a unei movile,maguri importante /Tepesi/ exact denumirea lui Vlad Tepes.E posibil ca acest voievod sa se fi numit in cronicile turcesti Tepes,adica Movileanul si doar ulterior sa fi fost atribuita denumirea tragerilor in teapa?Dealtfel aceste trageri in teapa cred ca sunt mult exagerate intrucat apar in povestirile sasesti,dusmanii lui Vlad.Ar fi interesant de cercetat,vad ca sunt multe mistere legate de marii nostri voievozi.
Anonim, mi-ai facut o mare bucurie!1 Chiar voi studia aceasta tema.
Cu aceeasi mare bucurie, normal!!
Totusi sa nu ne departam prea mult si de realitatea acelui timp istoric: doar ca toata lumea facea la fel, insa acum traim o alta "realitate" : "Nu conteaza ce fac eu, conteaza ce murdarie pot eu sa scot la adresa ta - ca sa o maschez pe a mea! Lumea se va ocupa de tine, si va uita de mine!!.. Ha! Ha! Ha!..."
Timpul acela a scos in evidenta cel mai puternic practica lui Ochi pt. ochi si dinte pt. dinte...
Nu este de trecut cu vederea...
Nu este insa nici de judecat atat de aspru, si unilateral.
Toti am trait acele timpuri mai mult sau mai putin in ochii lumii.. Doar ca nu ne amintim bine daca am omorat cu chinul trupului, al mintii sau al sufletelor noastre... Poate de loc, poate putin...
Dar fiecare am invatat cate ceva, cu siguranta insa.
Unii dintre noi pot sa profite inca de istorie, altii pot sa caute propriul echilibru in fata aceleiasi istorii. Eu vreau ca noi sa echilibram, pe cat ne este in putere, sa cautam si sa evidentiem echilibrele. Poate ele vor contribui la schimbarea lumii...
in cap.IV Cantemir spune:"In apropiere de acest loc se vede o movila mare,ridicata de mana omeneasca,numita de tatari Han Tsepesi,adica "movila hanului"iar de catre locuitori Movila Ribii"Stiu ca neamul Movila este foarte important pentru istoria noastra,chiar si pentru cronicari originea acestui nume de neam era nedeslusita pe deplin.Nu mai vorbesc de incarcatura istorica si spirituala a movilelor,magurilor etc.Mi se pare un nume la fel de important pentru noi ca cel de Negru sau Basarab.E posibil ca asocierea cu tragerile in teapa sa fie doar un(nefericit) joc de cuvinte,ca dealtfel si asocierea cu strigoii vampiri,movilele fiind in fond un loc de ingropaciune,al mortii si al umbrelor trecutului.
De ce a disparut clipul cu tablitele de la Sinaia? Era singura noastra posibilitate de a le vedea..De ce nu suntem liberi sa vedem si sa cercetam cu ochii nostri anumite subiecte?
Nu l am eliminat eu! Daca il eliminam eu disparea cu totul!
Ceea ce imi pare rau este faptul ca atunci cand l am pus aveam in utilizare G. Chrome, care nu avea program de copiere a filmelor sau cel putin nu stiam eu cum sa le copiez cu G.Chrome... Si de aceea nu l am copiat de pe You Tube. O sa caut altul.
Nici nu ma mir, la cati dusmani contemporani au dacii... Dar sa nu acuzam... Sa vedem doar ce putem face.
Stiu ca nu l-ai eliminat tu,e clar,a disparut de pe YT si era cel mai bun,practic singurul care arata multe tablite in detaliu.Am mai gasit doar un documentar care vorbeste despre ele fara sa le prea arate.Eu personal nu le mai gasesc nicaieri expuse,astept cautarile tale poate ai mai mult noroc.Atitudinea oficiala fata de dacologie mie mi se pare EXTREM de suspecta
Buna Ziua
Doar de putin timp am inceput sa ma interesez de Daci si rolul lor in evolutie,asadar parerea mea privind argumentul e mai mult parerea altora.
Observ ca sunteti unanim de-acord ca realitatea e doar o iluzie,dar sa recunoastem,stim acest lucru doar la nivel intelectual,inspre deosebire de Atlanti si mai tarziu de acest neam postatlantic,care aveau o cu totul alta perceptie,la care nu putem ajunge prin facultati cerebrale de care dispunem in prezent.
Daca totul este Spirit,oamenii aceia traiau efectiv in el,nu erau deosebiti de spirit iar spiritul nu se deosebea de ei.
Evolutia omenirii,pana la Christos,in epoca greco-romana, a avut un caracter regresiv,de indepartare de Spirit,de Dumnezeu,regresie care a servit la izolarea omului de intreg,doar asa reusind sa-si castige libertatea si independenta,sa devina constient de sine,sa aiba o vointa proprie ca mai apoi prin propria vointa sau Liberul Arbitru,sa se intoarca,in mod constient,inapoi la Marele Spirit,la Intreg la Absolut.Odata ajunsi acolo,cuvintele vor fi de prisos,asa cum si Dacii considerau scrierea,sau reprezentarea simbolica, o profanare a Adevarului.
Daca intr-adevar Pelasgii,au fost prima civilizatie de dupa potop,la adevarata lor cunoastere se ajunge in mod independent,individual,intim,prin experienta directa traita de fiecare om in parte,indiferent de nationalitate,rasa sau religie,iar cand vom trai aceasta cunoastere,putem spune ca evolutia noastra ca oameni se apropie de sfarsit sau vom intra in a 7a zi a Creatiei,ziua de odihna sau cei 1000 de ani de pace...in sfarsit.
Vorbesc de o cunoastere pe care nu o cunosc dar sunt constient de faptul ca nu vom ajunge la ea prin cercetari exterioare.
Faptul ca se incearca reabilitarea Dacilor in ochii lumii si mai ales in constiinta Romanilor,ma bucura.Cand vom deveni constienti ca ne tragem dintr-un neam nobil,poate vom incepe a ne comporta ca atare,desi n-ar trebui sa avem un motiv pt asta ci doar din Proria Vointa,pana la urma asta e marele scop.
Nu cumva incercam sa dovedim lumii ca am fost mari si tari,printre altele si pentru a ne alimenta mandria ?Cand ajungi un nimeni,conteaza ce-ai fost.Oricare ar fi scopul, e doar o chestiune de timp,Timpul fiind bunul nostru dusman.
Bună, Anonim!! Cu părere de rău, dar cu tot dragul îţi spun următoarele:
(1)... eu nu sunt de acord cu ideea că realitatea ar fi o iluzie... Iluzie numesc o speranţă nerealizată... Că realitatea este formată din momente trecătoare, dar care ne formează experienţa, ne-o îmbogăţeşte, ne întăreşte, ne face mai profunzi, mai înţelegători, mai iubitori... cred că este cu totul altceva !!
Tema de discuţie despre atlanţi, despre cunoaşterea moştenită şi folosită de populaţiile de pe toate continentele este de fapt - foarte pe scurt - firul tuturor postărilor de pe acest blog... De fapt este o extensie a Blogului unui om cuminte (http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/), de prezentare a unor părţi de istorie. Dacă doreşti poţi parcurge acest blog pentru a-mi cunoaşte studiile - oricum ele vor fi detaliate mult în anii viitori - pe siteul http://www.bucuria-cunoasterii.ro/, pornind de la întreaga istorie a omenirii: cu momentul de transcendenţă prin care s-a format omenirea - până în prezent, trecând prin toate societăţile pământene: lemuriene, atlante, contemporane. Numai în acest fel vom putea înţelege importanţa faptului că populaţiile carpatice sunt populaţii originare, coborâtoare din transcendenţă interdimensională, şi nu rezultatul unor populaţii migratoare - ce nu trebuiesc nici ele dispreţuite în nici un caz... Astfel de populaţii autohtone, născute aici, perpetuate în neam din generaţie în generaţie, nu pot fi numite chiar ca trăind în spirit, cum spui tu, aş spune că este mai corect să se folosească exprimarea: foloseau alte particularităţi ale manifestărilor lor. Pentru că ei foloseau creaţia mentală, mersul astral (plutit la suprafaţa pământurilor şi apelor), comunicarea mentală, relaţionarea între ei şi cu mediul planetar, inclusiv entităţile astrale, dimensionale şi coordonatoare de evoluţii - dar nu aveau pricepere şi putere de manifestare prin corp fizic şi celelalte manifestări curente pe care le avem azi.
(2)Fiecare trăire este de fapt doar o etapă în totalul învăţăturilor spirituale. Se poate studia foarte clar fiecare aspect al istoriei: prin călătorie astrală, prin activitate mentală - la fel cum se pot folosi astfel de procedee pentru studiul realităţii în care trăim, al evenimentelor contemporane.
Dacă privim lucrurile astfel - ajungem la concluzia că nu există regresie spirituală propriu zisă, ci trăiri în diferite stări vibraţionale, din care fiecare spirit în parte învaţă câte ceva, după necesităţile etapei sale de evoluţie. Omul a învăţat să se adapteze doar unor condiţii de vibraţie foarte joasă - care este de fapt un fenomen universic cât se poate de natural, şi cu acest prilej spiritul îşi cunoaşte ultimele limite - înainte de a merge mai departe cu învăţăturile primite de la coordonatorii evoluţiilor sale. Aşadar nu este vorba despre o izolare, o cădere, o depărtare şi apoi o întoarcere la Absolut. Sunt multe confuzii legate de religie - dar şi de influenţele pe care religiile ni le-au lăsat şi nu suntem conştienţi de ele...
Dacii nu considerau că scrierea e de prisos - ci doar că nu venise vremea să se alinieze scrierii de tip egiptean, arab, elin sau roman. Dacii aveau - la fel ca şi celţii cu care erau înrudiţi prin acelaşi filon atlant străvechi - o scriere runică, asemănătoare cu Kippu-urile toltece, aeemănătoare cu felul de a ne reprezenta apele curgătoare pe o hartă. Astfel de rune se mai puteau vedea pe pereţii Templului Ursitelor de la Şinca Veche - dar au fost răzuite (cu grijă să nu rămâne care cumva ceva) din ordinul bisericesc, la fel ca şi diagrama Yin-Yang din centrul Stelei lui David (de fapt şi ea o diagramă străveche, pe care David şi-a însuşit-o, oferind-o poporului iudeu). Runele getice erau o reprezentare simbolică: încredinţarea lor era că adevărul nu poate fi profanat, dar poate fi temporar obturat. Ştiau bine că tot ceea ce a fost va mai fi, la fel cum toate popoarele lumii, în miturile şi legendele lor, atestă foarte clar acest adevăr...
Sigur că astfel de lucruri se cunosc - dar nu sunt încă unanim acceptate. Adevărul este încă sub obroc, dar noi îndrăznim să ne uităm pe sub obroc... Anii care vor veni, vibraţiile înalte şi energiile noi ne vor oferi suficiente impulsuri tuturor pentru continuarea unor asemenea înţelegeri...
Nu stiu cat de subiectiv voi fi
Exista o logica,un tipar dupa care se manifesta Creatia,intelegandu-l ne putem reprezenta evolutia,in termeni generali,de suprafata...
In prezent,cu unele exceptii,omul dispune de 4 corpuri,in corespondenta cu cele 4 regnuri cunoscute :Mineral,Vegetal,Animal si Uman.Asadar corpul fizic apartine regnului mineral,cel eteric regnului vegetal,in comun cu regnul animal,avem corpul astral sau corpul dorintelor iar despre noi spunem ca apartinem regnului uman pt ca suntem singurii care avem integrat Eul,al 4-lea corp.
Mai sunt alte 3 corpuri sau caracteristici pe care incercam sa le aducem in manifestare si anume Manas,Budhhi,Atma,numai ca acestea vor rezulta din influenta Eului asupra celorlalte corpuri.Asadar cand Eul (Constiinta) se va ridica deasupra corpului astral,va rezulta Manas sau Sinea Superioara,Eul Superior; apoi cand Eul dotat de Manas va lucra asupra corpului eteric,va rezulta Budhhi si in sfarsit cand Eul dotat de Manas si Budhhi va reusi sa aiba influenta asupra corpului fizic si asupra materiei in general, va rezulta Atma sau Omul Spirit.
Asadar sunt 7 corpuri,ultimile 3 fiind o manifestare superioara,constienta,a primelor 3,prin interventia celui de-al 4-lea,pe care il putem considera de sine statator,deci obtinem schema 3-4-3
Ceea ce ne intereseaza la ora actuala este "lupta" dintre corpul astral si corpul Eului.Ca sa ma fac inteles,in corpul astral se manifesta dorintele,visele,idealurilr,unele din arhetipurile lui Jung dar si impulsurile si pornirile de ordin inferior,animalic,iar pentru ca incercam sa le depasim,sau mai bine zis sa fim fericiti,senini fara sa fim conditionati de dorinte,de indeplinirea unui ideal etc,dar si pt ca aspiram la lumile superioare,ne colocam undeva in perioada dintre a4-a si a 5-a stare de constiinta,iluminarea desemnand trezirea in cea de 5a stare,dimensiune,manifestare..Manas
Fara sa insist prea mult,notiunea de "Eu sunt" a aparut,sau s-a constientizat, undeva in epoca sau perioada greco-romana,constiinta astrala,fiind caracteristica egiptenilor,asirienilor,chaldeenilor si a babilonienilor;constiinta eterica fiind dobandita undeva in perioada persanilor si a sumerienilor,cat despre civilizatia postatlnteana putem spune ca aveau constiinta atmica,a omului spirit,aceasta fiind ultima treapta de constiinta la care ajunsesera ultimii atlanti(Alfa si Omega" "Cel dintai dar si cel de pe urma" "Inceputul si sfarsitul"),pentru ca presupun ca si civilizatia Atlantida a urmat aceiasi schita,intr-un ciclu inferior noua. "Ceea ce este,a mai fost si va mai fi"
Daca apogeul este reprezentat de Atma,perigeul va fi Eul.Vointa Divina-Vointa Omului.Daca omul ar fi ramas in stadiul de dezvoltare Atma,el nu s-ar simti ca fiind diferit de Divin deci n-ar avea o vointa proprie,nici macar nu si-ar mai dori sa faca si altceva decat sa vietuiasca in sublim.Doar faptul ca suntem jos ne indeamna sa urcam,asadar coborarea din inaltimi chiar daca pare a fi un regres are drept scop dobandirea unei vointe libere independente,la indemnul careia sa urcam si mai sus in ierahiile superioare.Evolutia inseamna progres dar si regres.
Si nu intamplator in a 4a epoca de cultura,a Eului,epoca greco-romana(sa-i spunem cea mai de jos in comparatie cu idealul de Atma), a aparut Christos,dandu-ne impulsul Christic ("Eu sunt calea").
Daca consideram epoca greco-romana ca fiind epoca de mijloc,conform "tiparului" 3-4-3,retraim acum si imbunatatim ceea ce,in epoca a 3a astrala, egipteni,asirienii ,chaldeenii si babilonienii au adus in manifestare.Faptul ca lumea a devenit in zilele noastre tot mai preocupata de Astrologie,energii cosmice,magie etc, nu e deloc intamplator.
Cat despre realitate si iluzie,intr-un fel mi-ai deschis ochii.In texte,precum Bhagavad Gita sau Vedele indiene,materia,realitatea fizica,apare sub denumirea de Maya.Vechii indieni traiau cu nostalgia vremurilor dinainte si imediat dupa potop,ca o amintire frumoasa,ferindu-se si refuzand integrarea in aceasta maya considerand-o ca o amagire,dar nu ca pe o iluzie optica cum credeam eu pana azi.
(1) Am înţeles...
Părerea mea este următoarea: fiecare epocă - de altfel şi fiecare cercetător - are firele sale de cercetare, de căutare a unor elemente de cunoaştere care să-i ajute în cele necesare planului de trăire proprie. Privite separat, ai crede că unele se exclud pe altele... Dar nu mai cred asta. Nu cred că avem neapărat elemente diferite de cunoaştere, ci doar aspecte diferite în spaţii şi în timpuri diferite. Aflăm informaţii de peste tot în funcţie de necesităţile de căutare pe care le avem, în momentele pe care le conştientizăm.
Însă vine un moment în care putem aduna cât mai multe informaţii şi, cu cele cunoscute astfel, însă şi cu posibilităţile de percepţie lărgite ale structurilor noastre corporale proprii şi ajutaţi uneori de tehnologii construite după sensorii noştri de percepţie, putem să extindem sfera cunoaşterilor, extinzând şi sferele domeniilor abordate până în acel moment.
Cam acesta ar fi un tipar pe care îl percep eu acum - care bunînţeles se află în curs de îmbogăţire clipă de clipă...
Şi cam acesta a fost ceea ce am urmărit de-a lungul vieţii, studiile din aceste bloguri şi site-ul ataşat cuprind astfel rezultatele cercetărilor proprii. Şi nu-mi e nici teamă şi nici jenă să o mai spun încă o dată - când am mai spus-o cineva m-a înfierat, făcându-mă orgolioasă! Poate am atins orgoliul propriu al acelui cititor - căci eu spun asta din dorinţa de a încuraja cercetarea personală a cititorilor, prin capacităţile extrasenzoriale care ni se deschid în forţă, acum.
(2) Aşadar aş spune acum că cele scrise de tine le consider aspecte parţiale ale realităţii noastre. Aceste reflecţii le consider mai importante acum - dacă ai spus că te-am îndemnat să regândeşti măcar un aspect - acela al iluziilor ...
Tocmai de aceea te-aş invita să citeşti câte ceva din cele scrise de mine, apoi putem să mai discutăm, dacă doreşti.
Un lucru l-aş considera însă important acum, şi pentru noi doi, şi pentru cititorii noştri: ar fi legat de cuvântul "regres". Dar dacă "regres" nu ar fi, pentru spiritele umane, decât o formă de călătorie de scurt timp într-un spaţiu special care să ofere un impuls uriaş progresului evolutiv ?... Personal nu aş mai numi "regres" , ci doar condiţiile ca fiind regresive, nu manifestarea: "cădere", "regres" - ci reconstituire, retrăire, oricum altfel decât cele cu care ne-am obişnuit, comparativ cu momentul de evoluţie progresivă din care venim - de departe din univers, din alte universuri... Aş numi asta călătorie momentană regresivă, într-un loc care mă ajută să trăiesc efectiv ca pe vremea când spiritul era obişnuit să ucidă, în vibraţii joase, cu impulsuri de vibraţie joasă... Ca şi cum, terminând o facultate, mă întorc pe băncile şcolii unde am învăţat cursul primar, ca să-mi dau seama cum m-am comportat atunci şi cum să reconsider acele manifestări, pentru a nu le mai repeta în restul vieţii...
Acum, aici, cu tot ceea ce a învăţat spiritul între timp - să nu mai ucidă, să nu mai dispreţuiască, încă mult mai multe - el înţelege altfel o asemenea realitate, treptat nu mai face aşa ceva şi, mai mult, poate învăţa şi pe alţii să nu mai folosească astfel de manifestări...
De reflectat...
Am vorbit despre regres in a 2a parte a comentariului meu de ieri,care nu s-a publicat.
Legat de spiritul obisnuit sa ucida.Daca nu ar fi o indepartare de Adevar,sa-i spunem modul corect de a privi lumea,atunci ultimii atlanti si primii postatlanti trebuie sa fi fost extraordinar de agresivi,gata mereu sa ucida,agresivitatea lor diminuandu-se cu timpul.E suficient sa ne uitam inapoi in timp.Cu cat ne intoarcem in trecut,razboaiele sunt mai crude si mai sangeroase,asadar,primii oameni am presupune ca fiind cei mai salbatici.
Voi reflecta
Îmi cer scuze,cred că am remediat, dacă mai e ceva o să mai caut, am câteva sute de comentarii la site şi uneori nu mai fac faţă..
Dar îmi plac comentariile tale, îmi aduc aminte de discuţiile pe care le am cu prietenii pe cele mai diverse teme contemporane!!
Cât despre agresivitatea oamenilor.. a atlanţilor.. poate vei rămâne prieten al siteului meu unde, la Studii Istorice, am început deja să scriu istoria civilizaţiilor străvechi: Lemuria şi Atlantida. Acolo voi detalia de ce nu cred de loc în agresivitatea spiritului uman la nivele foarte înalte de vibraţie. Chiar nu se mai manifestă.. Să ne imaginăm cele mai sublime manifestări pe care ni le-am dori omenirii azi şi vom înţelege că, de fapt, sunt amintirile, nostalgiile vremurilor de înaltă misiune a vieţii pe care şi-au asumat-o oamenii înainte de ultima glaciaţiune.. Şi au făcut exact ceea ce a trebuzit, cu o forţă, o măreţie şi o demnitate cu totul remarcabile.. Remarcabile..
Ne vom reîntoarce curând la vremurile acelea, căci vibraţia planetară creşte din nou. Deosebirea constă în faptul că azi spiritele umane sunt mult mai puternice, mai înţelegătoare şi mai iubitoare LA NIVELE DE VIBRAŢIE FOARTE JOASĂ... Aici este o temă foarte specială de înţelegere: spiritele umane au multă cunoaştere, înţelegere şi iubire LA NIVELE DE VIBRAŢIE FOARTE ÎNALTĂ, iar acum au conştientizat - şi conştientizăm în continuare până la schimbarea totală a vremurilor - unde nu suntem în stare să ne ridicăm la propriile nivele, cele mai înalte pe care le avem fiecare spirit în parte.
De fapt totul s-a desfăşurat în valuri - după cum în valuri (ritmuri, sinusoidale) vin şi vibraţiile, indiferent dacă sunt pe ridicare sau pe coborâre de frecvenţă.
Multe de spus şi vor fi spuse toate..
Le vom înţelege şi ne vom înţelege reciproc încercările şi reuşitele.
Materia nu e altceva decat lumina condensata sau cum spunea Dante,"Totul este foc",focul divizandu-se apoi in lumina,caldura si fum.Asadar corpul nostru e lumina,plantele la fel,lumina intr-o stare vibrationala joasa,grosiera.
Cu cat omul se afla intr-o stare vibratiojnala inalta cu atat hrana lui e constituita din lumina din ce in ce mai pura.Sunt vegetariani,vagani si chiar mai mult.Chiar acum cateva luni vedeam la stiri un batran de undeva din Orient care se hranea doar cu lumina soarelui.
Atunci cand ultimii atlanti si primii postatlanti se aflau la cea mai inalta stare vibrationala,hrana nu era deloc o problema,corpul lor fizic era purificat pana la stadiul de Atma,de fapt ei nu mai aveau nici un fel de probleme,de preocupari.
Urmand calea regresului (n-are rost sa insistam asupra termenului de regres.Sa-i zicem progres in stari vibrationale mai joase),lumina soarelui,sau energia subtila care le era suficienta pt a se hrani,nu a mai fost de-ajuns,si atunci au trebuit sa se hraneasca cu lumina la o stare vibrationala din ce in ce mai joasa,de ex aer,apa, plante,apoi animale.
La un moment dat se ajunsese in punctul cand viata era conditionata de hrana.Perioada Eterica,corpul eteric numindu-se si corpul vietii.
Psihologul Abraham Maslow,a identificat in natura umana o prioritate a nevoilor,numind-o "piramida nevoilor" si anume:
1 nevoi fiziologice:hrana,setea,reproducerea,adapostirea
2 nevoi care tin de siguranta si protectie:tot cele de mai sus dar pt o perioada indelungata de timp
3 nevoi sociale: prietenie,iubire,familie,acceptarea de catre grup
4 nevoi care tin de ego: respect,recunoastere..
5 nevoi care tin de autorealizare: indeplinirea propriilor obiective,satisfactie personala.
Pana cand prima nevoie nu este satisfacuta,celelate nu intereseaza in mod vital.
Revenind in perioada cand omul incepuse sa depinda de hrana,apare problema sigurantei in timp,si atunci,s-a inceput cultivarea unor terenuri din ce mai extinse,direct proportionale cu numarul "gurilor"de hranit.Cu cat hrana este mai multa cu atat creste numarul indivizilor.Si cu cat numarul grupului este mai mare cu atat este nevoie de mai multa hrana.
Putem astfel considera ca primele conflicte intre grupuri,triburi,ginti,au avut drept scop terenurile agricole,sau spatiile vitale procurarii hranei.
Episodul Biblic dintre Cain si Abel,unul pastor si celalalt agricultor reflecta intr-o oarecare masura lupta dintre agricultori si pastori,cei din urma neavand nevoie sa ocupe teritorii pt a le transforma,pamanturile fiind inzestrate in mod natural de tot ceea ce aveau nevoie.
Stim despre Daci ca erau mai ales pastori.
" Deosebirea constă în faptul că azi spiritele umane sunt mult mai puternice, mai înţelegătoare şi mai iubitoare LA NIVELE DE VIBRAŢIE FOARTE JOASĂ... Aici este o temă foarte specială de înţelegere"
Ai mare dreptate si daca imi permiti vreau sa spun acelasi lucru,din punctul meu de vedere(a nu se intelege al meu,personal,ci optica preluata din alte surse dar care a rezonat cu logica mea)
Totul,absolut totul are un sens, un scop,rautatea,razboaiele,tot ceea ce consideram,meschin,josnic nu e altceva decat intelepciune.Totul este intelepciune.Dincolo de bine si rau.
Scopul nostru este acela de a intelege rostul tuturor evenimentelor,manifestarilor,bune sau rele,sa le gasim utilitatea,ca apoi sa le apreciem si in ultima instanta sa le iubim.Cu cat stadiul evolutiv se afla pe o treapta mai joasa,mai meschina,impura,cu atat e nevoie de o putere mai mare de pricepere,de patrundere.Cu cat ne aflam mai jos,cu atat ne autostimulam puterea de incizie in esenta utilitatii.Greseala noastra e ca acuzam si ne plangem de situatiile dificile,neplacute in loc sa ne straduim sa le gasim utilitatea,ca mai apoi sa ne bucuram,intelegandu-le pe deplin.Eminescu in a sa Glossa a exprimat foarte frumos modul obiectiv de observare a lumii: "privitor ca la teatru"
Cred că, din toate materialele pe care le-ai citit, ai ales intuitiv exact ce era mai apropiat de realitate, ceea ce este remarcabil...
Termenul "Perioadă eterică" nu este chiar real, se poate demonstra cât se poate de clar azi. R. Steiner face o confuzie (normală pentru vremea aceea) preluată apoi de mulţi, la fel cum mai sunt şi alte confuzii normale atunci când posibilităţile de cercetare şi susţinerile sunt reduse în societate.
Epoca contemporană - după ultima glaciaţiune - comportă însă mari deosebiri de la un continent la altul şi de la o grupare spirituală la alta.
Viitorul cunoaşterilor rezervă mari surprize! Încercăm noi să spunem câte ceva... dar merge destul de greu...
Îmi vine să râd, căci în paralel scriu despre aceste subiecte - dacii - pe facebook, pe un grup !! Acolo discuţia s-a aprins tot atât de frumos de la un articol, uite linkul:
http://carlakia.wordpress.com/2012/03/11/legenda-lupului-alb/
Am citit multe si continui s-o fac.O particica se transforma in cunoastere iar restul,cea mai mare parte, in informatie.Cum spunea cineva "Probabil ca am citit mai mult decat Eminescu,dar am invatat mai putin ca el."
Din cate stiu eu, Steiner nu vorbeste despre nicio perioada eterica propriu-zisa,am ales acest termen pt a marca un punct in timp cand omul nu a mai reusit sa-si mentina existenta,fara niciun efort,asa cum se va intampla in stadiul Atma al evolutiei.Desi sunt convins ca a e existat o clipa foarte precisa cand a constientizat lucrul acesta.Daca la inceput gusta din bunatatile pamantului din placere,curiozitate sau pur si simplu pt a se bucura de maiestria Creatorului,dar nu din nevoie,s-a trezit intr-o buna zi ca de fapt devenise dependent de acele "gustari".
Daca registrul Akashic,sau cel putin acele inregistrari din trecut,ramane acelasi in timp,care e deosebirea dintre acele persoane care reusesc sa-l acceseze acum sau in urma cu 200 de ani?
Senzatiile,imaginile sau sunetele inregistrate acolo, raman aceleasi,doar puterea noastra de a le traduce se schimba,se imbunatateste. Sa tinem cont si de faptul ca Egoul celui care reuseste sa acceseze acele informatii,trebuie sa fie cat se poate de dizolvat,asumand o prospectiva obiectiva,fara pareri si interpretari personale,nespunand nimic de la el.
Am avut placerea sa discut cu Carla in trecut..e plina de informatii.
Aşa este, este vorba despre astral.
Trimiteți un comentariu